Pomenirea Sfinților Mucenici Adrian și Natalia

 

Sfinții Adrian și Natalia au fost soț și soție, ambii provenind din familii foarte mari și bogate din Nicomidia. Adrian era păgân și marele Pretor al Nicomidiei. Natalia în ascuns era creștină. Ei erau amândoi tineri și nu au fost căsătoriți decât treisprezece luni mai înainte de martiriul lor.
Când răul împărat Maximian a sosit la Nicomidia, el a poruncit prinderea creștinilor, torturarea și executarea lor.
Într-o peșteră din afara cetății se aflau ascunși douăzeci și trei de creștini. Ei au fost denunțați autorităților, prinși, biciuiți cu sălbăticie și aruncați în temniță, în cel mai scurt timp ei au fost aduși înaintea Pretorului spre a li se înregistra numele. Pretorul Adrian le observa chipurile și fețele, ei erau calmi și blânzi, deși fuseseră torturați. El i-a legat cu jurământ să îi spună adevărul, ce așteaptă ei de la Dumnezeul lor pentru aceste suferințe cumplite și moarte odioasă?
Ei i-au răspuns că așteaptă negreșit răsplata făgăduită de Dumnezeu drepților întru împărăția Lui.
Auzind acestea, Pretorul Adrian s-a întors către secretar și i-a poruncit: „Vei scrie și numele meu alături de al creștinilor acestora – Și eu sunt creștin!”.
Auzind aceasta, împăratul l-a întrebat pe Adrian: „Ți-ai ieșit din minți?”
Pretorul Adrian i-a răspuns împăratului: „Nicidecum. De abia acum mi-am venit în simțiri”.
Auzind acestea, duhul Nataliei a săltat întru dânsa. Cum Adrian a fost imediat aruncat în închisoare împreună cu ceilalți, Natalia a alergat într-acolo cu toate cele de trebuință și a slujit soțului ei și Sfinților. Când l-au torturat pe Adrian, Natalia a stat lângă el, întărindu-l până la sfârșit.
După torturi prelungite și întemnițare, împăratul a poruncit ca brațele și picioarele mucenicilor să fie zdrobite cu ciocanul pe nicovală, precum s-a și făcut. Adrian și-a dat mucenicescul lui suflet împreună cu ceilalți douăzeci și trei, în schinguiri bestiale.
Natalia a luat moaștele soțului ei și ale celorlalți Sfinți și le-a dus la Argyropolis (în apropiere de Constantinopol), unde le-a îngropat cu cinste. După câteva zile l-a văzut în vedenie și lumină cerească pe Adrian, care i-a descoperit că în curând va veni la el.
Împlinindu-se timpul, Natalia și-a dat duhul cu pace în mâinile Domnului, alăturându-se soțului ei iubit în cereștile locașuri ale împărăției lui Dumnezeu.