Cântare de laudă la Sfântul Apostol Tit

 

Doar sufletul copil poveștile iubește:
Acestea slabe sunt celui setos de-adevăr.
Feciorelnicul Tit a crescut în idolatra Creta,
Dar a lui sete de adevăr la Hristos l-a purtat.

Când Tit, Fața lui Dumnezeu a privit,
Elina cultură toată s-a făcut apă chioară.
Hristos este Adevărul, Crucea e-a Adevărului cale,
Ea ridică pe om la culmi dumnezeiești.
Ea luminează pe om cu taina dumnezeiescului sfat.

Tit pe-a nevoințelor cale viteaz a pășit,
Pe calea multor chinuri, cu dragoste neclintită,
Alături de-al lui povățuitor iubit,
Marele Pavel, duhovnicescul părinte.

Când profanul Nero pe Pavel ucis-a,
Tit cu credința și duhul rămas-a neclintit.
El cu pace și cinste și-a-ngropat învățătorul,
Și-ntorcându-se-n Creta, s-a nevoit însutit.

Căzut-a la pământ templul Dianei,
Iar capiștea lui Zeus țarână s-a făcut,
Printr-ale Sfântului Tit de foc rugăciuni.
El izgonit-a întunericul minciunii,
Și pe Creta o a luminat cu Hristos.

Astfel săvârșitu-și-a Sfântul Tit alergarea,
Al marelui Pavel luminos următor.