Vino!

 !

Vino, inimă, cu mine, să-ți arăt tot ce nu știi

Și să plângem împreună timpul care a trecut.

Îți voi spune ce să faci, mai bună de vrei să fii,

Și te voi cuprinde-n brațe pentru tot ce te-a durut.

Îți voi arăta că luna încă mai trăiește-n zori

Și nici soarele nu moare când din ceruri a apus,

Te voi face să-nțelegi că de dincolo de nori

Îți trimite câte-o rază, să te-ndrume, chiar Iisus.

Vino să-ți arăt cum cântă sufletul când e curat,

Cum e inundat de Soare, cum tresare și se închină,

Și ce fericiți sunt ochii ce păcatul n-au gustat,

Ci trăiesc doar să privească zi de zi către Lumină.

Vino, inimă, să-ți cumpăr și o traistă de bumbac,

Să îți pui în ea o cruce, iar apoi, când mergi prin lume,

Să îți țină adăpost de suspinul fără leac

Și de toată răutatea care-ar vrea să te sugrume.

Mergi în pace și închide în tine și-o rugăciune

Și să-ți amintești mereu că, oriunde ai păși,

Te păzește de aproape și-ți șoptește gânduri bune

Îngerul trimis de Domnul, sprijin de-a te mântui.

Vino, inimă, cu mine, să-ți arăt ce nu cunoști,

Când o toacă-și plânge dorul sub un fir de curcubeu.

Te voi învăța și cum vei putea să-L recunoști,

Când privești spre nemurire, pe Stăpânul Dumnezeu.

Monica Mihaela Gheorghe

28 august 2023