REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

            autoare: Lizeta Prața Coboară din nemărginiri și lasă toată iubirea să cadă peste noi, ca ploaia ce-o revarsă atingerea de nori. Dă-mi iar culoarea-nțelepciunii, preschimbă lacrima-n petală, dă-mi ascultare rugăciunii, genunchii-s îndoiți pentru greșeală. Din întuneric fă lumină și răni îngroapă sub zăpezi, căci sufletul nu are nicio vină, e doar suflarea ce-o-ntrupezi. Descătușează-mă de mine, primește-mi inima-ncercată și lasă-mi zborurile line, prin noaptea cea întunecată. 1 decembrie 2019/vol:" Gânduri cu aripi albastre"@Lizeta Prața.  

 Fotografia Pictură  Flori Bungete.  Sfinte Andrei, Al țării-noastre-ocrotitor, Pleacă-ți privrea ta, cea blândă, Către al meu popor! Întâiul mucenic Al Domnului  Iisus, Lăsându-l pe Ioan, Credinței te-ai supus. Ajuns-ai, pribegind,  Până la Marea Neagră Și-ai îndemnat, norodul, Cuvântul să-nțeleagă. La pieptul muntelui  Găsit-ai adăpost, Făcând, dintr-o cavernă, Lăcașul Lui Hristos. Aztăzi, românii mei, Sunt tot mai dezbinați... Arată-le iubirea Și dragostea de frati! Ferește-i de cei rău, De boli și umilință, Unește-i, Sfinte, ca-n trecut,  Unește-i în credință!  

  Adună, Doamne, pașii mei Să nu mai fiu rătăcitor , Și fă-mă ,Doamne, să fiu bun Și îngăduitor. Ridică-mi voalul de pe ochi Să văd unde-am greșit, Ajută-mă, Doamne, te rog, Că prea sunt rătăcit. Usucă-mi ,Doamne, mâna Cu care am lovit, Și -nchide-mi ,Doamne ,gura Că am păcătuit. Am tot crezut ,Doamne mereu,  Că nu greșesc nimic; Că toți sunt rai, și prosti și slabi. Acum ma-nchin smerit, In fața Ta și-n fața lor Și cer ,Doamne, iertare De la cei care-au suferit, Iertare și răbdare! Iar de la Tine-nțelepciune Să văd ce-i bun și drept . Ajută-mă, Doamne, te rog Nu mă lăsa s-aștept! Că până ochii nu-mi deschizi Să văd unde-am greșit, Nu pot să cad, Doamne-n genunchi, Să plec capul smerit . Îmi cer iertare de la toți,  De la cei mici și mari, Pe care i-am disprețuit Și nu am dat doi bani. Că mult mai buni aceștia sunt Dar neajutorați, De ce-ai lăsat oameni ca mine, Sa fie soți și tați? Ajută-mă ,Doamne, te rog, Te rog încă o dată, Să fiu și soț și tata bun, Și ce-am greșit, ma iartă. Flor

  Glasul 8 Î ndreptătorule al Ortodoxiei, învățătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu și al curăției și luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Sfinte Părinte Cosma, înțelepte, cu învățăturile tale pe toți i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

  Fiul meu cel Preaiubit, Vezi-mi sufletul zdrobit Pentru oamenii ce pier, Pentru ei milă Îți cer. Cum pot, Maică, să-i primesc? De rele nu se căiesc, Posturile nu le țin, La biserică nu vin, Nu se roagă, nu-s miloşi, Nu iartă, sunt duşmănoşi, Nu se-ajută între frați, Stau de ani necununați, Fac avorturi şi urgii, Se întrec în lăcomii, De Mine aminte-şi aduc Doar atunci când greu o duc, Jertfa Mi-o batjocoresc Şi din nou Mă răstignesc… Fiul meu, nu-i pedepsi Căci de rele s-or căi, Vor urma al Tău cuvânt Dar mai lasă-i pe pământ! Te îndură de acei Neprihăniți printre ei, De bătrâni şi de copii, De pustnici şi monahii Care încă Îți slujesc Şi-al Tău Nume Îl iubesc. O, Măicuță, ruga ta Îmi străpunge inima, Ale tale lacrimi dor Ce le verşi pentru popor… Nu-i voi pierde, îi mai las Şi le voi mai da răgaz. Pentru tine, Maica Mea Mai țin lumea asta rea… Elena Jâglău

                                                            Toată nadejdea spre tine o punem maica lui dumnezeu păzește sub sfinta acoperământul tau    team chemat în rugăciuni de cind eram  copila și dorințe team cerut miaună fost îndeplinite   adevărul dumnezeu  a spus în tot deauna sal chemam și va veni   și așa a fost sa căutăm ne încetați împărăția cerului și toate nișe va da eu am crezut așa a fost totul am primit și recunosc  și îl slăvesc șilduri iubesc silvia doresc atrasa sint de casa sa de tot ce este sfinta de sfinți de Ingeri de tot ce e bun   și părintele arsenie a spus ca e în noi și linga noi prea sfinta iubit și cit îl departam prin păcat și prin cuvinte   sa fim atenți sa nu gresim ca pentru noi e totul  ori împărăția cerului  ori iadul depinde de noi ce vrem ce ne alegem cărare larga și ușoare sau calea cea stricta ce duce fericire veșnică.        Autor: Cristina Ionescu 

    autor: Enache Ramona Elena Așa cum Sfântul Grigore Palama, Neîncetat se ruga... Maicii Domnului pentru a-i lumina, Întunericul sufletului, Pentru a primi înțelepciunea spiritului, Inima de rău a nu i se contamina. Așa și eu auzind această rugăciune Simt că prin ea îmi voi întări a mea slăbiciune... Maica Domnului, luminează-mi întunericul! Ce-ncearcă a pune stăpânire, Pe al meu sine Și nu-mi aduce nici o împlinire. Alungă-mi fiece umbre Nu mă lăsa precum o scrisoare fără timbre... Fără o rugăciune fără răspuns, Ca pe ceva de nepătruns. Maica Domnului cea mijlicitoare, Fii binevoitoare... Și ajută-mi inima șovăitoare, Să fie mai mult ascultătoare. Maica Domnului, întunericul luminează-mi! Pașii către calea cea dreaptă ghidează-mi... Adevărul, Tu arată-mi! De mine nu te îndepărta, Ispitei nu mă abandona... Cercetează-mă sub orice formă, Cu orice armă, Dar te implor nu mă lăsa! Maica Domnului, luminează-mi întunericul! Și întărește-mi spiritul, Curajul să-mi fie precum al soldatului,

  F rați creștini, P rin cuvintele Sfintei Evanghelii de astăzi: „Însutit va lua și viața veșnică va moșteni“, Domnul ne-a arătat nouă că cei ce săvârșesc fapte bune, în lumea aceasta sunt prețuiți și lăudați, iar în veacul viitor sunt de trei ori fericiți. Omul cu fapte bune nu caută nicidecum cinstirile și laudele lumii acesteia, însă lumea îl primește și-l prețuiește, oriunde s-ar găsi și în orice stare s-ar afla și s-ar întâmpla. Cinstea și lauda aleargă pe urma lui, în tot timpul și în tot locul, după cum aleargă umbra pe urma noastră, când fugim. M ulți socotesc că răsplătirile oamenilor pentru faptele lor bune sunt numai cerești și că oamenii cei buni se cinstesc și se slăvesc numai în cer și în viața veșnică. Se înșeală însă pentru că Dumnezeu, Care este Stăpânul celor cerești și al celor pământești, când a zis: „Însutit va lua și viața veșnică va moșteni“ (Matei 19, 29), a făgăduit nu numai răsplătiri pământești ci și cerești. Acest lucru îl arată mai lămurit Evanghelistul

 ✍️ Text: Eduard Mânecuță Când inima mea nu a ținut cuvintele Tale legate de ea, mi-am ascuns fața de lumina cerului și ochii mei au spălat picioarele mele spre pocăință, ca o femeie ce îndură milă de la stăpânul ei. Inima mea s-a frânt de sus ca vasul olarului atins de mâna fără grijă, cum e iarba călcată sub picior. Ca praful ce-l spulberă caii de pe copite. Atunci sufletul meu a invidiat noaptea ce se poate ascunde și nevăstuica ce nu are teamă de gura șarpelui. Frații mei cu care împărțeam cuvântul din visteria plină a inimii ce saltă ca cerbul peste izvoare; frații mei cu care înghițiam același colț de pâine când desaga sta să fie goală, au ascuțit limba lor și au împuns cerbul ce alerga peste pădure. Cuvintele lor sunt mai ascuțite ca tăișul sabiei când spintecă numele meu în gura lor. Am un nod Doamne în piept care e făcut din rădăcina munților. Le spuneam de iubirea albă ca zăpada ce veghează de pe creste, ca doi pui de porumbel. De iubirea Ta Doamne ce rușinează și lebedele ce

Fărădelegea a crescut când adevărurile s-au împuținat din gura omului. Iar deșertăciunea inimii și-a găsit glas în cei robiți. Cerurile plâng lacrimile îngerilor care caută la fii oamenilor, Iar urechea aude șoapta demonilor din spatele căreia îngerii și sfinții strigă să ne mântuim. Doamne și fumul se ridică spre cer, dar nu-Ți soarbe trupul din potir sau Îți aduce osanale. Și pomii își alungă fructul, dar numai asta-i voia lor. Și glasul meu ce rost mai are, de nu-l ridic spre Dumenzeu? Și voia mea de unde saltă peste dealuri de nu i-ar da Domnul pași de căprioară? Căci voia mea e glasul Tău iar pașii mei sunt cărările Tale. Îngrașă pământul ce-a-nsetat de roade, Crește viile și grâul de pe câmp. Adună-ne sub bolta casei Tale, Și soarbe-ne pe toți în cerul Tău. Acestea le înaț la pasul Tău, căci Tu mă ți în palma Ta întinsă peste lume. Tu! Iubitul meu Stăpâne. Ce domnești peste întinderile sufletului meu ca cerul peste zare sau marea peste adânc. Copyright©️Eduard Mânecuță

  Glasul 4 C u nevoință bună te-ai nevoit prin credință, purtătorule de chinuri al lui Hristos și păgânătatea chinuitorilor ai mustrat și jertfă bine primită lui Dumnezeu te-ai adus. Pentru aceasta și cunună de biruință ai luat; și cu rugăciunile tale, sfinte, tuturor le dai iertare de greșeli. Glasul 4 C a un izbăvitor al celor robiți și celor săraci ocrotitor, celor bolnavi doctor, împăraților ajutător, purtătorule de biruință, Mare Mucenice Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

  Eu Te-am născut pe pământ. Mă aflam la rugăciune când am primit din cer Vestea ce Bună că voi naşte Fiu, fără de bărbat, din pogorârea Duhului Sfânt peste fecioria mea smerită. Acolo, la sfatul de taină cu arhanghelul, am făgăduit că Te voi naşte şi Te voi iubi toată viaţa şi veşnicia mea. Am simţit în pântecele meu prezenţa Ta de lumină, simţeam cum Dumnezeu se mişcă în fiinţa mea, ca un preaplin de bucurie şi de dăruire. Te-am născut fără de durere, în feciorie şi taină sfântă, pe Tine, Împăratul meu, Fiule şi Dumnezeul meu. Te-am privit şi am ascultat primul Tău plâns în această lume, am simţit dorul cum Tu Dumnezeule îmi căutai sânul, Tu care hrăneşti cu nemurire şi viaţă întregul univers. M-am făcut izvor de viaţă Ţie, Izvorule preacurat de viaţă a lumii. Şi apoi Te-am hrănit la sânul meu, cu frică şi cu sfială, privindu-Te cum creşti, Tu care eşti mai mare decât veacurile, Părintele sfânt al galaxiilor în uimire. La Mine plângeai când Ţi-era foame Hrănitorule de univers, eu Te

  A utorul scrierii numite «Scara», pe care o publicăm într-o traducere nouă în acest volum, s-a născut scurt timp înainte de anul 579 și a trăit pînă în jurul anului 649. A fost deci contemporan cu sfîntul Maxim Mărturisitorul 1 . Autorul «Vieții» lui pe scurt, călugărul Daniil din Mînăstirea Raith, declară că nu se cunoaște patria de origine a sfîntului Ioan Scărarul, dar Meletie, Arhiepiscopul Atenei, în «Istoria Bisericească» spune că ar fi fost de obîrșie din Palestina. După Daniil din Raith, tînărul Ioan a intrat în Mînăstirea din Muntele Sinai la vîrsta de 16 ani. Din faptul că pînă la vîrsta aceea își făcuse o educație solidă în toate științele timpului (έγχοχλίψ σοψία), Veniamin Costache deduce că trebuie să se fi născut dintr-o familie mai înstărită 2 . Aleasa lui pregătire în științele vremii i-a adus numele de Ioan Scolasticul; iar petrecerea în muntele Sinai, numele de Ioan Sinaitul. Insă cu vremea, numele de Scărarul, provenit de la calitatea de autor al «Scării», le-a

  Doamne, nu-ţi întoarce faţa Numai Tu, ne eşti speranţa, Te rugăm plini de căinţă, Căci suntem în suferinţă.  Vino, Doamne, printre noi Unde-i luptă şi-i război, Ne-am trezit din lenevie Zguduiţi de-o grozăvie. Tu, coboară legea sfântă  De nu, armele se-mplântă În copii şi-n tot ce mişcă, Va domni praful de puşcă. Nu lăsa să curgă sânge Că deja, în jur se plânge, Plâng măicuţe pe feciori Care-s hrană pentru ciori. Te rugăm, cu multă jale Să alungi moartea din cale, Vrem doar pace la hotare Şi nu tancuri militare, Doamne, apără pământul Altfel, ne va fi mormântul, Amin. Autor : Rodica Constantinescu Toate drepturile sunt rezervate și aparțin exclusiv autoarei.  Noapte binecuvântată tuturor, Dumnezeu să ne ierte şi să ne fie alături,  dragii mei, să ne vedem sănătoşi!

  Glasul al 3-lea A postole Sfinte Arhip, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greșeli sufletelor noastre.

  Doamne, Dumnezeul meu, La care mă rog mereu, Azi nimic nu îți mai cer Știu că de acolo din Cer, Tu de mine îngrijești, De rele Tu mă ferești. Acum când anul e spre sfârșire, Vin să-ți aduc mulțumire. Îți mulțumesc Tată Sfânt, Că m-ai adus pe pământ. M- ai făcut să văd, să simt, Să trăiesc pe acest Pământ. Îți mulțumesc pentru Lumină, Pentru soare, pentru căldură. Îți mulțumesc pentru tot și toate, Că am în fiecare zi sănătate. Îți mulțumesc pentru pâine și apă, Că mă ocrotești viața toată. Îți mulțumesc că ești cu mine mereu Și mă ajuți să trec prin ce-i greu. Îți mulțumesc pentru că m-ai iertat, Că îți simt prezența neîncetat. Îți mulțumesc pentru Darurile primite Pentru Împărtășirea cu Cele Sfinte. Deși a fost un an greu, Tu m- ai ocrotit mereu. Mi -ai  fost pavăză și scut, Mi -ai fost  Sfânt Acoperământ. Nimic rău nu am întâmpinat, Că am avut nădejde în Tine Tată Drag. Doar cât spre Cer eu privesc, Numai bucurie eu primesc. Anul Nou ce începe îndată, Pune Doamne credință în lumea

  Nu ştiu, Doamne, ce-i cu noi, Încotro s-o mai luăm, Dând ca racul tot napoi, Un miracol aşteptăm, Ardem, Tată, ȋn prostie, Lumânări, neȋncetat, Doar de la Patriarhie, Că din târg este păcat, Iar ȋn candele sfinţite, Cât ar fi criză de lei, Cu speranţe infinite Ardem tone de ulei,   Nu mai zic, moaște pupate, Una nu cred c-a scăpat Nepupată dintre toate Şi…Tu nu Te-ai arătat, Rugi, mătănii-acatiste Şi donaţii, doar de vezi, Ce Merţane, ca-n reviste, Au toţi popii, de nu crezi, Așa că, fă o minune, Vino să ne scapi de boală, Las-o dracului, pe bune, De distanţa socială! Vino noaptea, e mai bine, Fiindcă ziua, pe lumină, Pun ăștia mâna pe Tine Şi Te bagă-n carantină! Valeriu Cercel

Vă îndemn pe toți, poporul meu.  De câte ori trece-ți prin greu,  Rugați-vă! Lui Dumnezeu Genunchiul jos capul plecat. Și de păcat vei fi iertat. Cere-ți iertare cu amar, Hristos te iartă iar și iar, Cere-ți iertare că ai greșit, Și de păcat fi izbăvit. Hristos nu vrea să chinuiești. Ci ispita să -o biruiești, Păcatul să-l mărturisești, diavolul să -  l, umișești. Când va afla că ești creștin pentru cel rău  Să fie un chin Sub semnul crucii ne înfricat diavolul e rușinat  Orice ispită are leac când îți asumi al tău păcat.  Teolog/Jurnalist Caranda Daniel Buzău 11.12.2021

  Dă, Doamne, minte la nebuni, Și orbilor redă vedere, Fie-n credință și mai buni, Să vadă când și cât se cere. Când se-nroșesc apele mării, Când știința s-o mări, Înnegrind albastrul zării Lumea noastră va pieri, Uitând datina iertării. Petru T.Grădinaru Vadurile

   Dă, Doamne, minte la nebuni, Și orbilor redă vedere, Fie-n credință și mai buni, Să vadă când și cât se cere. Când se-nroșesc apele mării, Când știința s-o mări, Înnegrind albastrul zării Lumea noastră va pieri, Uitând datina iertării. Petru T.Grădinaru Vadurile