Pocăința smerită: Calea curățirii sufletului în Postul Mare.
În taina Postului Mare, monahul Efrem, căutând curățirea sufletului, se afunda în smerenie și rugăciune. Meditând la Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, conștientiza tot mai profund povara păcatelor. Într-o zi, cu inima zdrobită, a rostit cuvintele rugăciunii Sfântului Efrem Sirul: „Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, deznădejdii, iubirii de argint și al grăirii deșarte nu mi-l da. Iar duhul curăției, smereniei, răbdării și iubirii dăruiește-mi mie, slujitorului Tău.” În acel moment, Efrem a simțit cum o pace profundă îi inunda sufletul. A înțeles că adevărata pocăință nu stă doar în abstinență, ci și în cultivarea virtuților, în lupta cu patimile și în dobândirea smereniei, așa cum învață și rugăciunea Sfântului Efrem. Această pildă este un îndemn la o permanentă reevaluare a vieții noastre, la împletirea postului cu rugăciunea și cu faptele milei.