REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

​Într-un sat mic, trăia un bătrân înțelept care își petrecea serile pe prispă, având mereu lângă el o candelă mică de lut, curată și plină cu untdelemn. În fiecare amurg, o aprindea, iar lumina ei blândă lumina drumul îngust din fața casei, ajutându-i pe drumeții întârziați să nu se împiedice în beznă. ​Într-o seară, un tânăr din sat, trecând pe acolo, s-a oprit și l-a întrebat cu mirare: — Bunicule, de ce aprinzi în fiecare seară această candelă mică? Casa ta este aproape de biserică, drumul e cunoscut de toți, iar uleiul costă. De ce te ostenești? ​Bătrânul a zâmbit cu blândețe, a pus mâna pe umărul tânărului și i-a răspuns: — Fiule, candela aceasta nu o țin aprinsă doar pentru a arăta pietrele de pe cărare. O țin aprinsă pentru ca inima mea să nu se obișnuiască cu întunericul. Dacă nu dăruiesc puțin din lumina mea în fiecare seară, sufletul meu riscă să uite că lumina există, iar casa mea interioară s-ar umple de umbre. Lumina nu scade atunci când o împărtășești; din contră, ea...

  ​În vremurile de demult, un tânăr ucenic l-a întrebat cu nedumerire pe bătrânul său duhovnic: — Părinte, de ce Biserica ne cheamă să prăznuim cu o zi înainte de Praznicul Adormirii Maicii Domnului? De ce nu așteptăm pur și simplu ziua cea mare a sărbătorii? ​Bătrânul l-a privit cu blândețe, a luat o candelă din paraclis și un potir cu untdelemn curat, spunându-i: — Vezi tu, fiule, când un împărat slăvit își anunță sosirea într-o cetate, cetățenii nu așteaptă clipa în care el trece pe porți pentru a începe curățenia și pregătirea. Ci cu mult timp înainte spală ulițele, împodobesc casele și aprind lumini, astfel încât la sosirea împăratului totul să strălucească. ​Bătrânul a turnat untdelemn în candelă, a potrivit fitilul și a continuat: — Înainte-prăznuirea este adunarea noastră în jurul candelei sufletului. Maica Domnului nu pleacă de la noi cu tristețe, ci se mută la Viață, dăruindu-ne nădejde. Ziua de dinaintea praznicului este timpul în care lepădăm mânia, ura și nepăsar...