REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  V artolomeu a fost unul dintre cei doisprezece Apostoli mari. Se pare că Vartolomeu și Natanael sunt una și aceeași persoană. Î mpreună cu Apostolul Filip și cu sora lui Filip, fecioara Mariamna și o vreme împreună și cu Sfântul Ioan Teologul, Vartolomeu a predicat Evanghelia mai întâi prin Asia, apoi în India și la urmă în Armenia, unde a luat și moartea mucenicească. L a Hierapolis, acești sfinți apostoli au omorât cu rugăciunea un șarpe uriaș pe care păgânii îl țineau într-o capiște și se închinau la el. Î n același oraș, ei tot cu rugăciunea i-au redat vederea lui Stahius, care fusese orb timp de patruzeci de ani. A ceasta a fost cetatea în care Filip și Vartolomeu au fost răstigniți de o gloată care se pornise cu ură dementă asupra lor. Pe Vartolomeu l-au răstignit cu capul în jos. Î n exact acele zile în care sfinții piereau pe cruce, a avut loc în cetate un cutremur de pământ în care au pierit juzii cei mârșavi și mulțime dintre gloatele care îi răstigniseră pe sfin...

  Duminica Pogorârii Duhului Sfânt (Cincizecimea sau Rusaliile) este urmată de **Lunea Rusaliilor**, o a doua zi de sărbătoare dedicată în mod special **Sfintei Treimi**. Această succesiune liturgică subliniază profunzimea revelației divine și continuitatea harului Duhului Sfânt în viața Bisericii. ### Duminica Rusaliilor: Manifestarea Sfintei Treimi Pentru a înțelege Lunea Rusaliilor, trebuie să reamintim esența Duminicii Cincizecimii. Aceasta este ziua în care **Sfânta Treime** se revelează în mod desăvârșit. * **Tatăl** este Cel care trimite pe Duhul Sfânt, așa cum a promis Fiul (Ioan 14, 26). * **Fiul (Iisus Hristos)** este Cel care a cerut Tatălui și a trimis Duhul Sfânt de la Tatăl (Ioan 15, 26). * **Duhul Sfânt** este a treia Persoană a Sfintei Treimi, Cel care Se pogoară în chip de limbi de foc peste Apostoli, umplându-i de putere și de daruri divine. Astfel, Rusaliile nu sunt doar sărbătoarea Duhului Sfânt, ci a **plinătății manifestării Sfintei Treimi** în lucrarea Sa de ...

  D orotei a fost Episcop al Tirului din timpul lui Dioclețian și până în vremea împăratului Iulian, apostatul, sub care a suferit torturi și chinuri pentru mărturisirea credinței ortodoxe. E l a trăit timp de una sută șapte ani pe pământ și plăcându-I lui Dumnezeu, s-a strămutat la cereștile locașuri ale vieții veșnice la anul 361. D orotei a fost un bărbat ce beneficiase în tinerețe de o educație aleasă, iar de-a lungul vieții marea sa învățătură a fost pusă în slujba Bisericii. El a scris foarte multe cărți în greacă și în latină. Cea mai cunoscută scriere a lui este Syntagma greco-latină.

  N umele acestei icoane a Maicii Domnului provine de la Marele Cneaz al Kievului, Igor Olegovici, mult-pătimitorul, care a fost martirizat în fața icoanei pe 19 septembrie 1147. Cneazul Igor Olegovici a fost una dintre victimele luptei pentru tron din Rusia. El a fost întemnițat de Marele Cneaz Iziaslav II Mstislavici în Mănăstirea Pereiaslavl - a Sfântului Ioan. D eparte de idolii acestei lumi, și grav bolnav, el a început să se pocăiască de păcatele sale și a cerut permisiunea de a fi tuns în monahism. Pe 5 ianuarie 1147 a fost tuns în monahism de către Episcopul Eftimie de Pereiaslavl, primind numele Gabriel. La scurt timp după tunderea în monahism el s-a însănătoșit și s-a transferat la Mănăstirea Theodorov din Kiev, unde a devenit schimonah. Departe de jocurile politice, Igor s-a dedicat în întregime nevoințelor monahale. C u toate acestea, noii conducători de la Kiev se gândeau la uciderea călugărului, de teama ca să nu revendice Cnezatul. În ziua de 19 septembrie 1147, ...

  5 Î ntreaga Sciție Mică, adică Dobrogea de astăzi, acum două milenii făcea parte din Imperiul Roman și era destinată, în timpul marilor persecuții creștine din secolele I-IV după Hristos, pentru surghiunirea și martirizarea creștinilor care refuzau să se închine idolilor păgâni și să le aducă jertfă. Acest teritoriu de la periferia de nord-est a imperiului, plasat între Dunăre și Marea Neagră, mai ales Delta Dunării și codrii seculari dintre Măcin, Isaccea, Niculițel și Babadag, ca și zona de sud a Dobrogei dintre Cernavodă, Adamclisi, Mangalia și Constanța (Tomis) erau cele mai potrivite pentru acest scop. D intre cele zece persecuții romane împotriva creștinilor desfășurate între anii 64 și 324, care au umplut cerul de sfinți și au sfințit pământul cu sângele a peste zece milioane de martiri, trei din ele au fost cele mai sângeroase: persecuția lui Deciu (249–251), a lui Dioclețian și Maximian (284–305) și a lui Liciniu (308–324), în Răsărit, care au dat cei mai mulți muceni...

  a. Viața S fântul Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, ale cărui moaște se află de șase sute de ani în țara noastră, s-a născut în orașul Trapezunt, în jurul anului 1300, din părinți binecredincioși și foarte iubitori de Hristos. Fiind negustor de mărfuri, ca și tatăl său, evlaviosul Ioan a plecat cu corabia din orașul natal spre Cetatea Albă de la gurile Nistrului, aflată pe atunci în stăpânirea tătarilor închinători de idoli. Pe Marea Neagră a avut mai multe discuții de credință cu un negustor venețian, anume Reiz. Dar, văzându-se biruit în cuvinte de fericitul Ioan, care mărturisea și apăra cu zel dreapta credință ortodoxă, venețianul a hotărât să se răzbune asupra lui. S osind în Cetatea Albă, Reiz l-a pârât pe Ioan la mai-marele cetății, cum că ar dori să se lepede de credința ortodoxă și să se închine soarelui și idolilor păgânești. Dar Ioan, mărturisind pe Hristos cu mare tărie și curaj, a fost dat la grele chinuri și bătăi, pentru a se lepăda de adevăratul Dumnezeu. Ap...

Ermie a slujit ca soldat în armata imperială până la adânca sa bătrânețe, când s-a încununat și cu mucenicie pentru Hristos, împăratul Dumnezeu. Cum răul judecător a încercat în van să-l înduplece pe Ermie să se lepede de Sfânta Credință și să jertfească idolilor, el a poruncit să se zdrobească dinții lui Ermie cu o piatră și să i se jupuiască pielea feței cu un cuțit. După acestea l-au aruncat într-un cuptor de foc, dar harul lui Dumnezeu l-a păzit și Ermie a ieșit de acolo. Apoi, la porunca judecătorului, el a fost silit să bea otrava pregătită de un vrăjitor, dar ea nu i-a putut face mucenicului nici un rău. Văzând aceasta, vrăjitorul a rămas uluit și pe dată L-a mărturisit și el cu glas mare pe Hristos, din care pricină a fost decapitat pe loc. După aceea torționarii i-au scos mucenicului ochii, iar el a răbdat fără plângere; în loc de aceasta, el i-a strigat judecătorului: “Ia-ți ochii aceștia ai mei trupești, judecătorule, care mie nu-mi mai trebuie; ci ochii mei cei adevărați su...

  Î n timpul domniei împăratului Valens, arienii, cu ajutorul împăratului, prigoneau sălbatic Ortodoxia. Auzind de aceste prigoniri, un pustnic care se nevoia în părțile răsăritului și-a părăsit pustia și a venit la Constantinopol ca să-i întărească pe creștini în a-i înfiera și a-i vădi pe eretici cu vitejie. În același timp, împăratul Valens se îndrepta către nord cu armate împotriva goților, care trecuseră dincoace de Dunăre, în Tracia. I saachie a ieșit înaintea împăratului și i-a zis: „O împărate, deschide bisericile ortodocșilor și-ți va binecuvânta ție Dumnezeu calea!" D ar împăratul l-a disprețuit pe Bătrânul și cuvintele lui și și-a continuat calea, în următoarea zi Isaachie iar a alergat înaintea împăratului și iar i-a zis aceleași cuvinte, arătându-i prorocește că altfel rău va fi de el la acel război. Împăratul era să dea ascultare cuvintelor Bătrânului, dar un anume sfătuitor al împăratului, următor al necuratei erezii a necuratului Arie, l-a împiedicat pe împărat...

  ​ „Deci Domnul, după ce a grăit cu ei, s-a înălțat la cer și a șezut de-a dreapta lui Dumnezeu“. (Marcu 16, 19). A cest praznic de acum, al Înălțării Domnului, nu știu, iubiții mei ascultători, praznic de bucurie să-l numesc sau de plângere. L-aș numi praznic de bucurie, dar văd pe Sfinții Apostoli plângând și întristându-se, lucru pe care și Biserica îl arată, că la stihirile de la Vecernie, cântă așa: „Doamne, Apostolii, dacă te-au văzut pe tine pe nori înălțându-te, Dătătorule de viață, Hristoase, de întristare umplându-se, cu tânguire de lacrimi plângând, ziceau: Stăpâne, să nu „ne lași orfani, pe noi, robii Tăi, pe care, din milostivire, ne-ai iubit. L -aș numi praznic de plângere, dar văd pe acești Sfinți Apostoli bucurându-se, după cum troparul de astăzi ne arată, zicând: ,Înălțatu-Te-ai întru slavă, Hristoase Dumnezeul nostru, bucurie făcând ucenicilor, cu făgăduința Sfântului Duh.“ Să-l numesc dar, praznic de bucurie. Însă văd pe Preacurata, pe Binecuvântata Fecioară...

    Una dintre cele mai luminoase și pline de semnificație sărbători din calendarul creștin ortodox este **Înălțarea Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos**. Prăznuită la 40 de zile după Sfintele Paști, întotdeauna într-o zi de joi, această sărbătoare marchează finalul perioadei pascale și încununarea operei de mântuire. Este ziua în care Mântuitorul, după ce a biruit moartea prin Înviere, Se înalță la cer cu trupul Său îndumnezeit, șezând de-a dreapta Tatălui, deschizând astfel calea către Împărăția Cerească pentru toată omenirea. ### Semnificația Teologică a Înălțării Înălțarea Domnului nu este doar un eveniment istoric, ci o realitate teologică de o importanță covârșitoare pentru credința creștină: 1.  **Desăvârșirea Întrupării și a Răscumpărării:** Prin Înălțare, Hristos desăvârșește lucrarea Întrupării. El a luat trup omenesc, a trăit ca om, a suferit și a murit pentru păcatele noastre, a înviat cu trupul Său glorificat. Acum, El ridică firea omenească pe ca...

  I coana Maicii Domnului „Chezașa celor păcătoși” este prăznuită pe 7 martie, 29 mai și în joia de după Duminica Tuturor Sfinților. A ceastă icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu este cunoscută sub acest nume datorită inscripției de pe icoană: „Eu sunt Chezașa celor păcătoși dinaintea Fiului meu, care m-a încredințat că îi va auzi pe ei, iar cei ce îmi vor aduce bucurie prin ascultarea lor, vor primi bucurie veșnică prin Mine”. Î n această icoană, Maica Domnului este reprezentată ținând pe Pruncul Hristos pe mâna stângă. Mâna ei dreaptă este ținută în mâinile Fiului, astfel: degetul ei mare este ținut de Prunc cu mâna dreaptă, iar degetul cel mic ‒ de mâna stângă a Acestuia. Acest gest semnifică faptul că Fecioara Maria este Chezașă (Mijlocitoare) pentru toți păcătoșii care îi cer mijlocirea. D eși nu se cunoaște originea acestei icoane (când a apărut sau cine a pictat-o), se crede că la baza zugrăvirii ei a contribuit un verset din Acatistul Acoperământului Maicii Domn...

  A cesta încă din tinerețile lui s-a lepădat de toată deșertăciunea lumii și s-a retras în viața cea monahicească plină de nevoințe duhovnicești și trupești. Strălucind precum soarele în virtuți, el a fost ridicat pe tronul de arhipăstor al Calcedonului. C a episcop, mare a fost milostenia lui față de necăjiții vieții și mare grijă lui pentru soarta orfanilor, a văduvelor și a săracilor. C ând răul Leon, armeanul a urcat pe tronul imperial de la Constantinopol și a început prigoana împotriva cinstirii sfintelor icoane, Nichita a stat cu curaj împotriva lui, vădindu-l de păcat, explicând ce înseamnă sfintele icoane și arătând cât de mare și de sfântă este cinstirea lor. P entru aceasta el a îndurat toate umilirile, toate calomniile și falsele încriminări și temniță grea. El la urmă a fost aruncat în surghiun pentru mărturisirea credinței lui, unde prin multe chinuri și nevoințe s-a înfățișat înaintea lui Dumnezeu spre a primi cununa slavei în împărăția Lui cea Sfântă.

  În ziua luminatului praznic al Învierii lui Hristos, în toată Săptămâna Luminată, precum și la Odovania Paștilor (miercuri, înainte de Înălțarea Domnului), rugăciunile dimineții și ale serii sunt înlocuite de rostirea Ceasurilor , după următoarea rânduială: După ce binecuvintează preotul, se zice: Iar dacă nu este preot, se zice: P entru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin. H ristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindu-le (de 3 ori). Î nvierea lui Hristos văzând să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim; că Tu ești Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu știm, numele Tău numim. Veniți toți credincioșii să ne închinăm, Sfintei învierii lui Hristos, că, iată, a venit prin Cruce bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm...

  S fântul Mărturisitor Ioan Rusul s-a născut în Mica Rusie în jurul anului 1690, fiind crescut în evlavie și dragoste pentru Biserica Domnului. La maturitate a fost chemat în armată unde a fost simplu soldat în armata lui Petru I și a luat parte la războiul ruso-turc. În timpul Campaniei din Prutsk în 1711 el împreună cu alți soldați au fost capturați de tătari și au fost predați comandantului cavaleriei turcești. Acesta i-a dus pe prizonierii ruși în Asia Mică, în satul Prokopion. T urcii au încercat să-i convertească pe soldații creștini la credința musulmană prin flatări și amenințări iar cei care nu au primit au fost bătuți și torturați. Alții, însă au renunțat la Hristos și au devenit musulmani, în speranța că-și vor îmbunătăți soarta. Sf. Ioan nu a fost cucerit de promisiunile bunătăților lumești, suferind cu curaj umilințele și bătăile. S tăpânul său îl tortura frecvent în speranța că sclavul va ceda și va accepta islamismul. Sf. Ioan a fost neînduplecat în hotărârea sa...