REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

   Duminica Floriilor, o sărbătoare vibrantă și plină de semnificație, marchează un moment crucial în istoria mântuirii: intrarea triumfală a Domnului Iisus Hristos în Ierusalim. Această zi, care deschide solemn Săptămâna Patimilor, ne aduce în prim-plan nu doar recunoașterea lui Hristos ca Rege și Mesia, ci și prevestirea patimilor Sale voluntare pentru răscumpărarea neamului omenesc. După ce a săvârșit minunea învierii lui Lazăr, un eveniment care a zguduit inimile multora și a confirmat puterea Sa divină, vestea despre Iisus s-a răspândit cu repeziciune. Apropiindu-se de Ierusalim, Mântuitorul a trimis doi dintre ucenicii Săi să aducă un asin tânăr, pe care nu mai șezuse nimeni. Această acțiune, aparent simplă, împlinea profeția Vechiului Testament (Zaharia 9:9), care anunța venirea Regelui blând și smerit, șezând pe un asin. Mulțimea mare, care venise la praznic, auzind că Iisus vine spre Ierusalim, a luat ramuri de finic și a ieșit în întâmpinarea Lui, strigând: „Hosana! ...

  Î n sâmbăta dinaintea Duminicii Floriilor prăznuim învierea Sfântului și Dreptului Lazăr, prietenul lui Hristos. Biserica a rânduit ca să se sărbătorească în această zi învierea lui fiindcă „sfinții și de Dumnezeu purtători Părinții noștri, sau, mai bine spus, Sfinții Apostoli, voind să pună, pentru curățire după postul cel de patruzeci de zile, Sfintele Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos, au pus această minune mai presus de fire. Căci dacă el a înviat la cuvântul lui Hristos și a trăit din nou, tot așa și noi, deși am murit, la trâmbița cea din urmă vom învia și vom trăi veșnic”, se menționează în Sinaxarul Triodului din această zi. P ărintele Alexander Schmemann ne atrage atenția că toată săptămâna a șasea a Postului Mare ne invită să devenim martorii celor întâmplate cu Lazăr și să ne identificăm cu el. Astfel, luni ni se spune: „Astăzi, umblând Hristos pe lângă Iordan, I S-a arătat boala lui Lazăr...”, marți: „Ieri și astăzi a fost boala lui Lazăr...”, miercuri: „A...

  E upsihie s-a născut într-o familie nobilă și a fost crescut de mic în credința creștină, cu toată evlavia. Î n timpul împărăției lui Iulian, apostatul pe când întâistătător al Bisericii lui Dumnezeu din Cezareea se afla Sfântul Vasile cel Mare, Eupsihie s-a căsătorit cu o fecioară de neam mare. Cu toate acestea, el nu a viețuit nici măcar o singură zi în această căsătorie. La chiar vremea cununiei lui, s-a întâmplat un cortegiu păgânesc care aducea jertfe idolului Fortunei. Eupsihie împreună cu tovarășii lui au intrat în acel templu, au dărâmat idolii la pământ și chiar și templul. A uzind acestea, Iulian s-a umplut de furie și a poruncit ca vinovații să fie decapitați, ca mulți creștini să fie recrutați în armată și ca toți să plătească tributuri exorbitante față de împărăție; de asemenea, el a mai dispus reconstruirea imediată a templului păgânesc pe cheltuiala tuturor creștinilor, interzicerea ca orașul să mai aibă onoarea de a purta numele slăvit de Cezareea conferit lui...

  Î n timpul împărăției persanului împărat Sapor, Vadim era starețul unei anumite mânăstiri, fiind vestit și pentru marea lui milostenie. L a porunca lui Sapor acesta a fost aruncat într-o închisoare împreună cu șapte dintre ucenicii săi. De asemenea închis în acea închisoare se afla și un prinț pe nume Nirsan și el creștin. Ei zilnic erau scoși afară și bătuți cumplit. Prințul Nirsan mai cu seamă era la capătul puterilor; el se gândea să se lepede de credință și să se închine soarelui, așa cum voiau persanii. L ucrul a fost cum nu se poate mai pe placul lui Sapor, care îi promitea printre altele lui Nirsan și împroprietărirea cu toate domeniile și cu toată zestrea Mânăstirii stărețite de Vadim, dacă însuși Nirsan cu mâna lui îi va tăia capul starețului. Nirsan a făcut aceasta. El s-a aplecat ca un laș asupra capului lui Vadim, lovindu-l de mai multe ori până când a reușit să-l ucidă; dar imediat după aceea, cuprins de disperare, s-a sinucis cu aceeași sabie. Așa și-a aplicat n...

  C aliopie a fost unicul fiu a unui părinte de rang senatorial din Perga Pamfiliei, care îndelung se rugase cu lacrimi lui Dumnezeu să-i dăruiască un copil. Din cea mai fragedă pruncie el a fost învățat și educat de mama sa, mult credincioasa Teoclia, să-L cinstească pe Dumnezeu și să ducă o viață castă. C aliopie era încă foarte tânăr când a izbucnit o cumplită prigoană sub împăratul Maximian. Ca să-l salveze de la moarte, mama lui l-a așezat într-o corabie, i-a dat aur din destul și l-a trimis în cetatea Pompeiopolis. Dumnezeu însă în a Sa tainică rânduială și purtare de grijă a plănuit altfel pentru tânărul Caliopie. Coborând în Pompeiopolis, el s-a aflat în mijlocul unei mulțimi gălăgioase care sărbătorea cinstirea zeilor păgâni. Cum Caliopie a refuzat să ia parte la această sărbătoare prostească, el a fost târât de mulțimea înnebunită la comandantul Maximus, înaintea căruia Caliopie a mărturisit că el este creștin. C omandantul a poruncit ca să fie bătut Caliopie cu vergi...

  A cest Gheorghie a fost ales de obște și intronizat episcop al Mitilenei pentru marile sale virtuți ce și le câștigase după îndelungi nevoințe ascetice. S fântul și-a păstorit turma cu multă înțelepciune și râvnă până la adâncile sale bătrâneți. C ând au început prigonirile împotriva sfintelor icoane de sub Leon, armeanul, bătrânul sfânt a fost chemat la Constantinopol, într-o adunare a episcopilor a căror intenție, la dorința împăratului, era să-l determine pe Gheorghie să pună capăt cinstirii sfintelor icoane și în eparhia lui. Dar Gheorghie a refuzat această nelegiuire, opunându-se cu îndrăznire dorinței împăratului, împreună și cu alți episcopi binecredincioși. Dar pentru aceasta nu numai că a primit batjocură, dar a fost și surghiunit în sălbaticul ținut al Chersonului. Acolo, pentru toți anii care îi mai rămăseseră de trăit, el a suferit chinuri cumplite și toate felurile de lipsuri. S fântul Gheorghie, mărturisitorul a trecut la Domnul său în împărăția cea veșnică pe ...

 Duminica a cincea din Postul Mare este dedicată Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, o sfântă cu o viață remarcabilă, un exemplu puternic de pocăință și transformare spirituală. Această duminică ne oferă un prilej de reflecție asupra căinței, a iertării și a puterii harului divin. **Viața Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca** * Sfânta Maria Egipteanca a trăit în secolul al V-lea și, în tinerețe, a dus o viață de desfrânare în Alexandria, Egipt. * Într-o zi, fiind atrasă de mulțimea de pelerini care se îndreptau spre Ierusalim pentru sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, Maria s-a alăturat lor. * Când a încercat să intre în Biserica Sfântului Mormânt, o putere nevăzută a oprit-o. Realizând gravitatea păcatelor ei, Maria a început să plângă și să se roage cu lacrimi la Maica Domnului, cerându-i iertare și ajutor. * În acel moment, a simțit o schimbare interioară profundă. A auzit o voce care îi spunea: „Dacă vei trece Iordanul, vei găsi odihnă”. Maria a înțeles că aceasta era o chemare l...

  A gatopod era diacon, iar Teodul era citeț în Biserica din Tesalonic. Agatopod era împodobit cu bătrânețile cele cinstite, iar Teodul cu tinerețea cea plină de întreagă înțelepciune [fecioria trupească și sufletească]. În timpul prigoanelor lui Dioclețian împotriva creștinilor aceștia doi au fost chemați la curtea împăratului. E i au răspuns cu bucurie și ținându-se de mână, au pășit împreună la judecată și au strigat: ”Creștini suntem!“. T oate îndemnurile judecătorilor să se lepede de Hristos și să se închine la idoli au rămas zadarnice. După ce au fost aruncați în temniță și înfometați lungă vreme, ei au fost osândiți la moarte prin înecarea în mare. Li s-au legat mâinile la spate, li s-au legat pietre grele la gât și au fost duși la locul de unde aveau să fie aruncați în mare. C ând se pregăteau să îl arunce pe Agatopod în adâncuri, acesta a strigat: ”Iată botezul nostru cel de al doilea, cel care spală toate păcatele noastre, așa încât curați să ne înfățișăm noi înainte...

  I coana Maicii Domnului „Eu sunt cu voi și nimeni împotriva voastră” a fost zugrăvită de maicile Mănăstirii Leushinski cu binecuvântarea sfântului Ioan de Kronstandt în anul 1894. Însuși sfântul Ioan a sfințit-o și s-a rugat dinaintea ei numind-o „Mântuitoarea Rusiei”. T rei ani mai târziu, sfântul Ioan l-a binecuvântat pentru rugăciune și nevoință dinaintea acestei icoane pe sfântul Serafim de Virița, care pe atunci viețuia încă în lume, spunându-i: – Vei fi schimnic al Lavrei Alexandru Nevski. Roagă-te pentru mântuirea Rusiei înaintea acestei icoane. Ș i îi porunci să repete nevoința sfântului Serafim de Sarov: să se roage Preacuratei Maici a Domnului să trimită pace țării. D upă mutarea sa la Virița, în anul 1937, sfântul Serafim se rugă dinaintea acestei icoane 1000 de zile și nopți, cerând Maicii Domnului să trimită pace Rusiei. O dată, o familie și-a adus pruncul bolnav de la Sankt Petersburg la sfântul Serafim să se roage pentru sănătatea copilului, însă când intrar...

  C uviosul Zosima a fost monah în mânăstirea de la Iordan în timpul împărăției lui Teodosie cel Mic. E l este acel Cuvios Zosima care a aflat-o pe Sfânta Maria Egipteanca care se nevoia dincolo de Iordan, căreia i-a dus Sfânta Împărtășanie o dată, iar în următorul an a îngropat-o. S fântul Cuvios Zosima a trecut la Domnul la vârsta de o sută de ani, în veacul al șaselea.

  S fântul Nichita s-a născut în Bitinia, în cetatea Cezareei. Tatăl lui, Filaret s-a tuns monah după moartea soției lui, dându-l pe copilul Nichita în grija bunicii, mama sa. Ajungând la vârsta desăvârșită și terminându-și toate studiile, tânărul Nichita a intrat în Mânăstirea Medikion, unde starețul Nichifor l-a tuns monah. D upă șapte ani de aspre nevoințe monahicești, patriarhul Tarasie l-a hirotonit intru diacon. D upă moartea starețului Nichifor și a monahului Athanasie, fratele lui bun întru luptele monahicești, obștea mânăstirii l-a ales într-un glas egumen pe Nichita, împotriva voinței lui. T imp de mulți ani Sfântul Nichita a fost pildă vie de nevoințe și sfințenie a vieții pentru frații lui. V enind la cârma împărăției Leon al V-lea Armeanul, după evlavioasa împărăteasă Irina și dreptcredincioșii împărați Nichifor și Mihail, s-a aprins din nou erezia luptelor împotriva sfintelor icoane (iconoclasmul). Ereticul împărat l-a scos din scaun pe patriarhul Nichifor și l-a...

  I coana Maicii Domnului „Floarea nepieritoare” este prăznuită pe 3 aprilie. Această icoană mai este numită și „Floarea neprihănită” sau „Floarea de crin”. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este zugrăvită în această icoană ținându-L pe Pruncul Hristos cu mâna Sa dreaptă, iar în mâna stângă poartă un buchet simbolic de flori, în care predomină crinii albi (sau chiar un singur crin alb). Crinul simbolizează floarea cea nepieritoare a fecioriei și neprihănirii Preacuratei Fecioare Maria, căreia Biserica i se adresează în imnuri cu „Tu ești rădăcina fecioriei și Floarea cea neveștejită a curăției ”. Din aceste cântări închinate Maicii Domnului se trage și denumirea icoanei. Î n unele icoane, pe lângă crini mai sunt zugrăviți trandafiri, bujori sau alte flori. H ristos este zugrăvit purtând coroană și îmbrăcat cu veșminte împărătești. El binecuvântează cu mâna Sa stângă , iar în mâna dreaptă ține un glob pământesc ce are deasupra o cruce (glob crucifer), ceea ce înseamnă că E...

  Î ncă din tinerețe Tit L-a iubit pe Hristos și a urât deșertăciunile lumii. De aceea el s-a lepădat de lume, a intrat într-o mânăstire și s-a îmbrăcat în chipul îngeresc. F ără nici un fel de păreri de rău el a început să pășească hotărât pe calea mâhnicioasă și strâmtă a viețuirii monahale. Înarmându-se cu sfânta răbdare, el a dobândit două mari virtuți: smerenia și ascultarea, în acestea el i-a întrecut ” nu doar pe toți frații din mânăstire, dar și pe toți oamenii“. E l încă din tinerețe și-a păzit cu strășnicie curăția inimii și a trupului. Î n vremurile prigoanelor împotriva sfintelor icoane și a cinstitorilor lor, Cuviosul Tit a stat tare și neclintit ca un adevărat Stâlp al Ortodoxiei și al Bisericii lui Hristos. P entru marea sa dragoste, smerenie și curăție, Dumnezeu i-a dăruit darul facerii de minuni, atât în timpul vieții, cât și după cinstita sa adormire. P lecând la Domnul, el a lăsat în urma lui mulțime nenumărată de ucenici. Sfântul Cuvios Tit a adormit cu p...

  I coana Maicii Domnului „Portărița” din Iviron este prăznuită pe 12 februarie, 31 martie, 26 septembrie (Sosirea Icoanei Maicii Domnului din Iviron în Georgia), 13 octombrie (Sosirea Icoanei Maicii Domnului din Iviron la Moscova, în anul 1648), și marți în Săptămâna Luminată (prăznuirea arătării icoanei Maicii Domnului într-un stâlp de foc la Muntele Athos, și recuperarea acesteia de către Sfântul Gabriel). A ceastă icoană a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu se află în paraclisul de la poarta Mănăstirii Iviron, de aceea icoana este numită „Portărița” (Gr. Παναγία Πορταϊτισσα). C onform tradiției, această icoană a fost pictată de Sfântul Evanghelist Luca. I coana Maicii Domnului „Portărița” aparține tipului iconografic Hodighitria („Îndrumătoarea”). Fecioara Maria este zugrăvită ținându-L pe Hristos pe brațul stâng și aratând spre El cu mâna dreaptă ca o călăuză spre Dumnezeu (de aici denumirea de „Îndrumătoarea”). Pruncul Hristos ține în mâna stângă un sul de hârtie ce si...

 Duminica a patra din Postul Mare este dedicată Sfântului Ioan Scărarul, un sfânt cuvios din secolul al VI-lea, autorul lucrării duhovnicești „Scara Raiului”. Această duminică ne oferă un prilej de reflecție asupra urcușului nostru duhovnicesc în timpul Postului Mare și ne îndeamnă să ne îndreptăm pașii spre desăvârșire. **Viața și învățăturile Sfântului Ioan Scărarul** * Sfântul Ioan Scărarul s-a născut în jurul anului 579, în Siria. * De tânăr, a ales calea monahismului, retrăgându-se în pustiul Sinai. * A trăit o viață ascetică riguroasă, caracterizată prin rugăciune, post și nevoință. * A fost ales stareț al Mănăstirii Sinai, unde a scris lucrarea sa monumentală, „Scara Raiului”. * „Scara Raiului” este o lucrare duhovnicească ce descrie urcușul duhovnicesc al omului spre desăvârșire, prin 30 de trepte. * Fiecare treaptă reprezintă o virtute sau un viciu, iar Sfântul Ioan Scărarul ne oferă sfaturi practice pentru a le depăși. * Învățăturile sale sunt de mare valoare pentru monah...

 Sfântul Diadoh, Episcopul Foticeei, este un sfânt important în Biserica Ortodoxă, cunoscut în special pentru scrierile sale teologice și ascetice. Iată un articol detaliat despre viața și învățăturile sale: **Viața și activitatea Sfântului Diadoh** * **Origini și formare:**     * Sfântul Diadoh s-a născut în secolul al V-lea, în Epir, Grecia.     * A fost un monah cu o profundă trăire duhovnicească, remarcându-se prin înțelepciunea și sfințenia vieții sale.     * A fost ales episcop al Foticeei, o cetate din Epir. * **Contribuții teologice:**     * Sfântul Diadoh a fost un apărător al dreptei credințe, luptând împotriva ereziilor vremii, în special monofizitismul.     * A participat la Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon (451), unde a susținut învățătura ortodoxă despre cele două firi ale lui Hristos.     * Scrierile sale, în special „Cele o sută de capete despre desăvârșirea duhovnicească”, sunt considerate opere d...

  C uviosul Ilarie a fost starețul mânăstirii Pelekit din Helespont. Plin fiind de Duhul Sfânt, el a strălucit ca un soare printre oameni, vindecându-i pe ei de boli și curățindu-i de duhurile cele necurate. A cest bărbat dumnezeiesc a luat mai apoi mucenicia în timpul lui Leon Armeanul care pornise din nou prigonirile contra apărătorilor sfintelor icoane. Î mpreună cu alți patruzeci de monahi Cuviosul Ilarie a fost alungat în surghiun la Efes și acolo a pierit în temniță, strămutându-se la locașurile cerești din împărăția lui Hristos la anul 754 de la întrupare.

  I coana Maicii Domnului „a Semnului” din Novgorod este prăznuită pe 27 noiembrie și pe 28 martie. În icoana Maicii Domnului „a Semnului” din Novgorod, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este reprezentată cu mâinile înălțate în rugăciune, având Pruncul Iisus în dreptul pântecelui ei, înconjurat de o mandorlă luminoasă și binecuvântând. A ceastă reprezentare iconografică a Maicii Domnului este considerată una dintre primele imagini iconografice ale Fecioarei Maria. O astfel de icoană se păstrează în Bazilica „Sfânta Agnesa” din Roma (secolul IV). De asemenea, există o icoană veche a Maicii Domnului „Nikopea” din secolul al VI-lea, unde Fecioara Maria este reprezentată șezând pe tron și ținând în mână un scut pe care se află chipul lui Iisus Hristos Emanuel. Î n România, această reprezentare iconografică a Maicii Domnului este numită „Oranta”, iar în Grecia este cunoscută sub numele de „Platitera”. În Rusia, această icoană este cunoscută sub numele de Icoana Maicii Domnului „a Se...

  S fântul Filet și ceilalți creștini care au fost împreună cu el au trăit pe vremea împăratului Adrian. Ei se închinau în fiecare zi lui Dumnezeu. Fericitul Filet fiind prins, a fost adus înaintea împăratului. Iar împăratul neputând să se împotrivească înțelepciunii mucenicului, l-a dat pe mâna unuia dintre slujitorii apropiați ai lui, care legându-l de un stâlp l-au bătut cu săbiile. După aceasta a dat poruncă să fie aruncat în închisoare. În timp ce era dus la închisoare s-a alăturat lui și soția lui Lidia și primii trei fii ai lui, dintre care Cronid îndeplinea slujba de comentarisiu. În noaptea care a urmat, în timp ce ei cântau în închisoare, un înger li s-a arătat lor și i-a îmbărbătat spre pătimirea până la sfârșit. Dimineața, mucenicii fiind aduși înaintea împăratului, îndată au fost aruncați în niște vase mari în care fierbea în clocot untdelemn amestecat cu rășină. Dar îndată vasele s-au răcit cu totul. Atunci, cel de-al patrulea fiu al lui Filet, care avea demnitatea ...

  Icoana Maicii Domnului „Dulcea Sărutare” (Glykophilousa), păstrată cu sfințenie în Mănăstirea Filotheu din Sfântul Munte Athos, este o reprezentare emoționantă a legăturii dintre Maica Domnului și Pruncul Iisus. Această icoană, de o frumusețe rară, ne dezvăluie o imagine intimă a dragostei materne, în care Maica Domnului îl ține pe Pruncul Iisus aproape de obrazul ei, într-un gest duios de afecțiune. **Istoria Icoanei** Conform tradiției, icoana a fost adusă în Muntele Athos în chip minunat, pe mare, în perioada iconoclastă, când multe icoane au fost distruse. O femeie evlavioasă, dorind să salveze icoana de la distrugere, a încredințat-o valurilor mării, iar aceasta a ajuns în mod miraculos pe țărmul Muntelui Athos, în apropierea Mănăstirii Filotheu. **Semnificația Icoanei** * **Dragostea maternă:** Icoana „Dulcea Sărutare” ne dezvăluie dragostea profundă și duioasă dintre Maica Domnului și Fiul ei. Gestul de a-l ține pe Pruncul Iisus aproape de obrazul ei exprimă afecțiunea mat...