REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  S fîntul Mucenic Iulian era din cetatea Anazarvia, care este a doua eparhie a Siciliei. El s-a născut dintr-un tată care era de neam senatoresc, cu credința elin, iar din mamă creștină, care după moartea bărbatului său, s-a mutat în Tarsul Ciliciei. Acolo, botezîndu-și pruncul în sfînta credință, îl creștea în învățătura cărții și în dreapta credință. Cînd copilul era de 18 ani, s-a pornit prigoană mare împotriva creștinilor din porunca lui Dioclețian. Fericitul Iulian fiind prins, a fost dus la ighemonul Marchian spre întrebare. Acesta, schingiuindu-l mult, uneori îl amăgea cu îmbunări, iar alteori prin îngroziri și munci, îl silea spre idoleștile jertfe; însă el nu s-a lepădat de Hristos. Deci, plimbîndu-l un an întreg prin diferite cetăți ale Ciliciei, pretutindeni a fost muncit în diferite chipuri; însă el răbda ca un credincios adevărat al lui Iisus Hristos. C înd a fost adus în cetatea de lîngă mare, care se numea Egeea, slujitorii cei diavolești, deschizînd gura sfîntul...

  S fîntul Apostol Iuda a fost unul din cei doisprezece Sfinți Apostoli ai lui Hristos, trăgîndu-se din seminția lui David și a lui Solomon. El s-a născut în Nazaretul Galileii, din tatăl său, Iosif teslarul - logodnicul Preacuratei Fecioare Maria - și din maica sa Salomeea, nu cea din Betleem, ci alta. Maica lui a fost fiica lui Agheu, fiul lui Valahie și fratele lui Zaharia, pe care a luat-o Iosif în însoțire legiuită și i-a născut pe acești fii, care sînt pomeniți în Evanghelia lui Matei: Iacob, Iosie, Simon și Iuda. Însă acest sfînt, se numește Iuda al lui Iacov, numit fratele Domnului, căci pentru smerenie, singur se făcea nevrednic să se numească fratele Domnului după trup, de vreme ce la început a greșit din neștiință față de El, pe de o parte pentru necredință, iar pe de alta pentru neiubirea de frate. Cu necredința a greșit, precum adeverește despre aceasta Sfîntul Ioan, zicînd: Nici frații lui nu credeau în El. S fîntul Teofilact, spune că feciorii lui Iosif sînt frați...

  S finții Mucenici Manuil, Savel și Ismail au fost frați de o mamă. Patria lor a fost Persia; părinții lor nu erau de o credință, căci tatăl lor ținea de păgînătatea persienească, iar maica lor de credința creștinească. Aceasta, hrănindu-și pe fiii săi cu laptele său ca o adevărată maică și, adăpîndu-i pe ei din tinerețe cu credința creștinească, i-a crescut în frica lui Dumnezeu. Fericitul Evzoic, preotul, i-a creștinat prin baia Sfîntului Botez și i-a învățat dumnezeieștile cărți. După aceea, au venit la creșterea învățăturii, au fost numărați în rînduiala ostășească și slujeau cu trupul împăratului Persiei, iar cu duhul slujeau Împăratului ceresc, Domnului nostru Iisus Hristos, păzind sfintele Lui porunci și plăcînd Lui cu toate lucrurile cele bune. D eci, au fost trimiși de împăratul lor la Iulian Paravatul, împăratul grecesc, pentru întărirea păcii. Împăratul Iulian i-a primit întîi cu cinste și le-a arătat lor multa sa milă, dîndu-se ca un prieten iubit către ei. Apoi, în...

 L M etodie s-a născut în cetatea Siracuzei din Sicilia. După ce și-a încheiat strălucit studiile seculare, el a fost tuns monah și a început să ducă viața tuturor nevoințelor într-o mânăstire. P atriarhul Nichifor l-a luat pe Metodie în slujba lui. În timpul domniei împăraților iconoclaști, Metodie s-a făcut cunoscut pretutindeni ca apărător neclintit al cinstirii sfintelor icoane. P entru aceasta, răul împărat Teofil l-a surghiunit într-o insulă în care se aflau și doi criminali de drept comun, zăcând în temnița umedă de acolo timp de șapte ani, fără lumină și fără hrană suficientă, ca într-un mormânt. Î n timpul împărăției dreptcredincioasei împărătese Teodora și a fiului ei Mihail, Metodie a fost eliberat și ridicat patriarh, după cum îi prorocise mai înainte Sfântul Ioanichie cel mare. Î n prima Duminică din Sfântul și Marele Post, Metodie a intrat solemn cu icoanele în sfânta biserică și de asemenea a alcătuit un canon la cinstirea lor. N eputincioși intru a-l birui pe...

  Î n cetatea Palestinei, care se numește Vivlos, viețuiau niște creștini care învățaseră credința cea în Hristos de la Sfinții Apostoli. Unul dintre aceia cu numele Evtolmie, petrecînd cu plăcere de Dumnezeu în cinstita însoțire, Domnul i-a dat binecuvîntarea Sa și femeia lui, zămislind în pîntece, a născut o pruncă, pe care a numit-o Achilina. C înd prunca era de patru luni, maica ei, luînd-o, a dus-o la episcopul Evtalie; iar acela, însemnînd pe acea copilă cu semnul Sfintei Cruci în numele Domnului nostru Iisus Hristos, i-a pus numele Achilina și, după două luni, a luminat-o cu Sfîntul Botez. Cînd era de un an, tatăl ei, Evtolmie, s-a mutat din cele pămîntești la cele cerești, iar maica creștea pe pruncă după obicei. Deci, fiind de șapte ani, a învățat-o toate obiceiurile care se cuvin creștinilor. Acea copilă, cu cît înainta cu anii în vîrstă, cu atît mai mult se umplea de Duhul Sfînt și se înfrumuseța cu darul lui Hristos, în care a sporit atît de mult, încît, în puținii ș...

  Î ntr-o vreme, fiind prigonire contra credincioșilor și mulți dintre ei fiind uciși cu diferite feluri de munci pentru credința în Hristos, după multe zile s-a prins și s-a adus la Fist, nemilostivul ighemon, o fecioară creștină, cu numele Antonina, de neam din cetatea ce se numea Crodamna. Ea, petrecîndu-și viața sa în dreapta credință și în fapte bune, Domnul a învrednicit-o de nevoința mucenicească, pentru ca astfel să rușineze și să biruiască pe îndrăznețul și potrivnicul diavol. D eci, această fecioară, fiind adusă înaintea lui Fist, cumplitul ighemon, a început a o amăgi cu cuvinte viclene, zicîndu-i: "Doamnă Antonino, fiindcă ești fecioară cinstită și înțeleaptă de tot, voiesc să te pun preoteasă zeiței Artemida, să-ți dau daruri și cinste și să fii mai mare în casa mea". E a a tăcut multă vreme, apoi a răspuns: "O, Fiste, pentru ce-mi făgăduiești daruri deșarte? Mai bine, fă-te și tu părtaș al bogățiilor mele, încît, crezînd în Domnul meu Iisus Hristos, să ...

  S fîntul Teodor, robul lui Hristos, a trăit în Ancira pe vremea împărăției lui Dioclețian și Maximian. El lua în taină trupurile sfinților mucenici, care se ucideau în acea vreme pentru Hristos și se aruncau spre mîncarea cîinilor, a fiarelor și a păsărilor, și le îngropa cu cinste. Iar cînd a scos trupurile celor șapte fecioare înecate în iezer, atunci a fost prins de ighemonul Teotecn. Dar, fiindcă a zis cu îndrăzneală, că deși este prost și smerit, însă pentru credința și mărturisirea lui Hristos, este mai presus și mai puternic decît împărații lumii, la sfîrșit i s-a tăiat capul și așa a luat fericitul cununa muceniciei. V iața și pătimirea lui, împreună cu a sfintelor șapte fecioare, s-a scris pe larg în ziua de optsprezece mai, în care au pătimit acele fecioare.

  F ericitul Ilarion a fost fiul lui Petre Capadocianul, pitarul împărătesc, care avea de soție pe Teodosia; și amîndoi erau drept credincioși. Ei, fiind iubitori de Dumnezeu, l-au învățat bine Sfînta Scriptură. Apoi, cînd era de douăzeci de ani, a lăsat - după cum zice Evanghelia - pe tată, pe mamă, casă și bogăție, și s-a dus în mănăstirea lui Isihie, care era aproape de Bizanț. După aceea a venit în mănăstirea Dalmatului și acolo a luat îngerescul și sfîntul chip cel mare, și s-a făcut ucenic al Sfîntului Grigorie Decapolitul, care într-acea vreme viețuia acolo. E l petrecea în multă ascultare, în tăcere și în smerenie, avînd slujbă în grădina mănăstirească. El s-a ostenit întru-acea ascultare zece ani și se sîrguia astfel, ca, prin viață sa, să urmeze Cuviosului Ilarion cel Mare, cel de un nume cu el, a cărui viață îmbunătățită și plăcută Lui Dumnezeu, adeseori citind-o, căuta să se asemene aceluia, pe cît se putea, în postiri, în rugăciunile cele de toată noaptea, și în toa...

  Î n martirologiul siriac și cel al Fericitului Ieronim din secolele III-IV sînt pomeniți, pe lîngă alți 25 de martiri, și patru martiri originari din Răsăritul Europei, numiți: Zotic, Atal, Camasie și Filip. Acești sfinți mucenici au pătimit pentru Hristos sub împărăția lui Dioclețian și Maximian. Se crede că erau ostași în armata romană, dar, pentru credința lor în Hristos, au fost condamnați la moarte prin tăiere cu sabia. N u se știe exact data morții lor, nici locul unde au fost martirizați. Unii cred că au fost surghiuniți la Gurile Dunării, în nordul Dobrogei de astăzi, unde erau exilați numeroși creștini ai Imperiului Roman, care nu voiau să jertfească idolilor. După tradiție, acești sfinți martiri ostași au fost judecați de autoritățile romane în orașul Noviodunum, tot în Dobrogea. P rin secolele IV-V, s-a construit în localitatea Niculițel, din județul de astăzi, Tulcea, o basilică din piatră cu hramul Sfîntul Atanasie cel Mare, care a fost reînnoită în secolul XIII,...

  S fîntul Mucenic Luchilian a fost pe vremea lui Aurelian, împăratul Romei. El mai întîi trăia în păgînătatea închinării de idoli, fiind chiar slujitor idolesc, bătrîn cu anii, cinstit la față și alb la păr. El avea locuința aproape de cetatea Nicomidiei și slujea în capiștile necuraților zei. Iar după ce a fost luminat prin Sfîntul Botez cu darul lui Hristos Dumnezeul nostru, Cel ce nu dorește să piară cineva, ci toți să se mîntuiască, a înțeles înșelăciunea diavolească și rătăcirea păgînească, a venit la cunoștința adevărului și a crezut întru Dumnezeu cel adevărat, Domnul nostru Iisus Hristos, lepădînd și scuipînd pe idoli. A stfel, la bătrînețe, s-au înnoit tinerețile lui ca ale vulturului, pentru că s-a născut prin Sfîntul Botez și s-a lipit cu gîndul și cu sufletul de dragostea lui Hristos. El arăta și celorlalți păgîni deșertăciunea și pierzarea necurăției idolilor și-i povățuia spre mîntuire, aducîndu-i la Hristos Dumnezeul nostru cu învățăturile sale, fiind multora chia...

  M ulți au viețuit în lume viață bună și plăcută lui Dumnezeu, după învățătura Domnului nostru Iisus Hristos și după învățătura Sfinților Lui Apostoli. Dintre aceștia este și Sfîntul Ioan, Marele Mucenic al lui Hristos. El, deși s-a arătat cu mult timp mai tîrziu, nu este mai mic decît cei de demult; de vreme ce Stăpînul Hristos și Dumnezeul nostru, a încununat nu numai pe ucenicii cei din vremea cea de demult, ci și acum, în vremea cea mai de pe urmă, deschide ușa mărturisirii celor ce vor a se face mucenici și îi cinstește cu aceeași cinste, și-i încununează cu aceleași bunuri, dătătorul de nevoințe. Deci, se cade să începem a istorisi, de unde este nașterea și creșterea sfîntului ce se prăznuiește astăzi; ce fel de lucruri bune a făcut; cum a mărturisit pe Hristos și cum a pătimit pentru dragostea Lui. Î n părțile Capadociei, care se mărginește cu Armenia mică, este o cetate mare ce se numește Trapezunda. Acea cetate aflîndu-se lîngă mare, multe corăbii de pretutindeni se ab...