REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Despre daruri ce reprezintă ele, de câte feluri sunt cine le face, de ce le face si cum le face ? Întotdeuna au fost din totdeuna întrebări care au frământat mintea omenească. Unii dintre noi gândindu-se la aceste întrebări poate s-au simţit ca şi cum ar fi  venit din afara  sferei vii pe care o numim Terra, alţii  poate s-au simţit ca şi cum ar fi fost puşi să rezolve o ecuaţie cu incredibil de multe necunoscute.     De exemplu daca ne gândim la perioada copilăriei –anotimpul inocenţei noastre- ne aducem aminte de febrilitatea cu care asteptam un dar ce tresărire, uimire şi nerăbdare aveam ! De fiecare dată ne gândim că fiecare dintre noi trăim copilaria ca pe o perioadă de basm a vieţii noastre, perioadă ce este reînviată de fiecare dar pe care îl primim adesea în cele mai neaşteptate împrejurări. Toate aceste lucruri  sunt surprinse cu mare acurateţe de cuvintele autorilor″Oferirea  şi primirea de cadouri pot exprima cu putere iubirea fie pe moment, iar adesea  chiar şi ani de zil

  T ot așa cum o casă seamănă cu o altă casă, așa și omul pe dinafară seamănă cu un alt om. Fiecărei case i se dă cinstea care vine de la omul ce sălășluiește înăuntru; tot astfel și omului i se dă cinstea care se cuvine duhului ce sălășluiește în inima lui. Î n sens fizic este limpede că nu casa este stăpânul, ci omul care trăiește în ea, iar în sens spiritual, duhovnicesc, este limpede că nu înfățișarea exterioară, adică trupul, este omul, ci trupul e doar casa în care sălășluiește omul ascuns al inimii.

Pe 5 ianuarie, creștinii din întreaga țară sărbătoresc Ajunul de Bobotează, iar această zi este încărcată de nenumărate tradiții și obiceiuri ce trebuie urmate cu sfințenie. Asta dacă ne dorim să ne meargă bine pe toată durata anului în care am pășit deja de câteva zile.   în Ajunul Bobotezei preoții merg la casele credincioșilor pentru a le boteza .   La sate preoții botează chiar și animalele din gospodărie pentru a fi ferite de boli și rele în anul care a început. Sărbătoarea este ce a mai încărcată de semne divine văzute.  Primul astfel de semn este  ,,GERUL BOBOTEZEI''  Dacă în ziua din ajunul Bobotezei și de Bobotează zilele sunt geroase, atunci anul va fi îmbelșugat iar dacă nu anul va fi secetos.  Tot în această zi se spune că râul Iordan curge în sens invers.   Tot Sfânta tradiție spune că în ziua de Ajunul Bobotezei nu se spală pentru a nu spurca Boboteaza.  Un al doilea  semn este sfințirea apelor se spune că în acestă zi se sfințesc toate apele de pe pământ 

          Ce s-ar putea spune despre suferinţă? Pe cine mai interesează astăzi suferinţa? Măcar se mai întreabă cineva ce fel de om trebuie să fie cel care acceptă suferinţa cu aceeaşi senitate cu care alţii spun: ″ Ce zi frumoasă este astăzi! Să facem o plimbare prin parc!″.Este adevărat că suferinţele sunt diferite tot aşa cum şi oamenii care le primesc sunt diferiţi. La fel de adevărat este că nu este acelaşi lucru să alini o suferinţă cu o bomboană o jucărie sau altceva de acest fel sau să ajungi în primul rând la o suferinţă sufletească dureroasă la vârsta maturităţii atunci când in loc să te lupţi pentru a-ţi câstiga locul tău bine determinat în societate, lupţi să te cucereşti pe tine însuţi şi îţi spui:″Acum am nevoie de Dumnezeu, de fapte şi gânduri bune,nascute din Dumnezeu, ca să nu resimt indiferenta ca pe o forţă incontrolabilă ce imi dezintegrează sufletul puţin câte puţin!″ Am o curiozitate pe care vreau s-o împărtăşesc cu voi:Cine se satură doar cu o parte din Dumnezeu?

„Orice vale se va umple și orice munte și orice deal se va pleca” (Luca 3, 5) Cea mai bună pregătire pentru o sărbătoare bisericească este împăcarea cu vrăjmașii N u este, oare, un lucru fără judecată, ca atunci când sosește o sărbătoare, să fie așa o mare preocupare de a se scoate din ladă haina cea mai frumoasă și a o pregăti cu cea mai mare grijă, a pune încălțăminte frumoasă, a așeza pe masă mâncăruri scumpe, a aduce din toate părțile tot felul de prisosință, a se împopoțona și împodobi în tot chipul, dar a nesocoti cu totul sufletul, sufletul cel părăsit, cel pătat, cel sălbăticit, cel flămând și necurat? T u aduci aici, în biserică, un trup împodobit, dar un suflet gol și urâcios. Căci trupul îl vede robul cel asemenea ție, și de aceea puțin interesează, dar pe sufletul tău îl vede Dumnezeu, și, desigur, neîngrijirea ta de dânsul va fi aspru pedepsită. N u știți voi că pe acest altar arde focul cel ceresc, adică Dumnezeu-Omul este de față? De aceea, nu aduce cu tine aici pa

  F rați creștini, Î ntre celelalte fapte bune pe care le-a propovăduit și le-a arătat sufletul cel sfânt al prea fericitului Iosif, mai mult a strălucit fapta cea bună a ascultării. În vis i s-a arătat îngerul, și atunci când căuta să lase în ascuns pe Sfânta Fecioara Maria, și atunci când i s-a poruncit lui să fugă în Egipt. Alt om ar fi bănuit că vedeniile acelea erau vise curate. S-ar fi îndoit și nu ar fi crezut; nu ar fi ascultat cu atâta încredere. Dar Iosif, fiind drept, n-a avut nici bănuieli, nici îndoiala n-a intrat în sufletul lui, nici nu s-a împotrivit, ci, având în inimă bogăția ascultării, cu supunere și fără îndoială a săvârșit îndată cele ce îngerul i-a poruncit. Pentru această faptă bună a fost ales din toată lumea, ca să fie vrednic și iscusit păzitor Sfintei Fecioare și slujitor al tainei celei mari a întrupării Fiului lui Dumnezeu. M ulți socotesc că ascultarea este o faptă bună de mică însemnătate și că nu oricine are nevoie de ea spre mântuire. Prin ascultar

  Mă spăimântezi prin visuri și cu vedenii mă îngrozești (Iov 7, 14) I ubiți credincioși, D umnezeiasca Evanghelie de azi ne vorbește de visul Sfântului și dreptului Iosif și de porunca îngerului lui Dumnezeu care i S-a arătat și i-a zis: Sculându-te, ia Pruncul și pe mama Lui și fugi în Egipt și stai acolo până ce îți voi spune ție (Matei 2, 13). Aceasta m-a îndemnat să vorbim astăzi despre visuri și vedenii și despre deosebirea lor. Trebuie să știm că visurile sunt deosebite. Că sunt visuri de la Dumnezeu, sunt și de la diavoli, sunt visuri de la fire și de alte multe pricini. Și dacă le-am crede așa repede, fără să știm deosebirea lor, ușor ne putem rătăci. N oi, fiii Bisericii ortodoxe, știm că toate visurile și vedeniile care sunt scrise în Sfânta Scriptură au fost recunoscute de Biserica Universală-Ortodoxă și sunt bune și de la Dumnezeu. Dumnezeu S-a arătat lui Noe și i-a poruncit să facă corabia (Facere 6, 14). Dumnezeu s-a arătat lui Avraam în chip de trei îngeri la steja

Un preot din București a adunat peste 1200 de scrisori ale copiilor grav bolnavi sau instituționalizați, către Moș Crăciun. Una dintre fetițe a vrut să discute față în față cu părintele.  Părintele Mirel Ilie slujește la  Biserica Sfântul Elefterie Vechi din București. În același timp, an de an, el adună speranțele și dorințele copiilor în nevoie, în care aceștia spun ce-și doresc de la Moș Crăciun. E o activitate care îl încarcă de întâmplări, emoții și recunoștință, spune el, pentru că ”întâlnesc atâți copiii minunați”.  Fata în cărucior ”Cel mai mult m-a marcat o întâmplare cu o fetiţă de 11 ani, pe care o am în comunitatea surzilor, unde slujesc. Ea suferă de surdocecitate, nu poate vorbi, nu se poate nici deplasa, e într-un cărucior cu rotile”, povestește părintele Ilie.  Vă spun sincer, m-am gândit atunci că, dacă-mi cere o păpuşă care va costa 10.000 de lei, paia i-o cumpăr! I-am zis „spune-mi”. „În fiecare seară, când stau aici, o văd pe mama mea, cum se roagă şi plânge, şi-i c

  Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de ființă naște și pământul peștera, Celui neapropiat, aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc și magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut P runc tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci. (Condacul praznicului) Iubiți credincioși, Î ncă de la începutul lumii simțite și văzute, Preabunul și Preaînduratul Dumnezeu i-a mângâiat pe strămoșii noștrii Adam și Eva, care căzuseră în păcate, cu nădejdea izbăvirii și mântuirii, făgăduindu-le un Răscumpărător. A căzut mai întâi femeia în păcat și s-a făcut pricină de moarte și lui Adam și la tot neamul omenesc. Adam, aducându-și aminte de cuvintele lui Dumnezeu pe care le-a zis către el, că în ziua când veți mânca din pomul oprit, cu moarte veți muri (Facere 2, 17), era foarte întristat și deznădăjduit, căci credea că îndată va muri și el și femeia lui. Dar, auzind de la Dumnezeu cuvântul pe care l-a zis către șarpe că sămânța femeii va zdrobi capul șarpelui (Facere 3, 15), a înțeles că nu

  „ Dacă s-a născut Iisus în Betleemul Iudeei, în zilele lui Irod împărat, iată Magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, zicând: Unde este împăratul Iudeilor cel ce s-a născut? (Mat. 2, 1-2). T rebuie multă osârdie și rugăciune, spre a putea înțelege după cuviință această Evanghelie. Cum au putut oare Magii (înțelepții de la Răsărit) să afle de la stea, că Hristos este împăratul Iudeilor? Căci el nu era împăratul vreunei împărății pământești, precum El a zis către Pilat: „împărăția mea nu este din lumea aceasta” (Ioan. 18, 36). Ș i El nu avea nimic pe lângă Sine, care să arate o împărăție, nici un lancier și scutier, nici cal și asini, sau altceva de asemenea; mai vârtos El ducea o viață nevoiașă si săracă și avea pe lângă sine doisprezece oameni mici. Și dacă acei înțelepți știau, că El este împărat, pentru ce au venit la Dânsul? C e i-a hotărât la aceasta, și ce bunătăți puteau ei nădăjdui de la cinstirea unui împărat atât de depărtat de patria lor? Chiar dacă El vreodinioară