REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

CEASUL 1.   CEASUL 1 Evrei 1, 1-12 1 În multe rânduri și'n multe feluri grăindu-le Dumnezeu odinioară părinților noștri prin profeți a , 2 în zilele acestea de pe urmă b ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moștenitor a toate, prin Care și veacurile c le-a făcut. 3 Fiind El strălucirea slavei Sale și chipul ființei Sale d , și pe toate ținându-le cu cuvântul puterii Lui, după ce prin El Însuși a săvârșit curățirea păcatelor noastre a șezut de-a dreapta Slavei e întru cele preaînalte, 4 devenind El cu atât mai presus de îngeri, cu cât numele pe care l-a moștenit e mai presus de ei. 5 Căci căruia dintre îngeri i-a zis Dumnezeu vreodată: Fiul Meu ești Tu, Eu astăzi Te-am născut; și iarăși: Eu Îi voi fi Lui Tată și El Îmi va fi Mie Fiu? 6 Și iarăși, când Îl aduce'n lume pe Cel-Întâi-Născut f , El zice: Și să I se închine Lui toți îngerii lui Dumnezeu. 7 Și despre îngeri zice: Cel ce face pe îngerii Săi duhuri și pe slugile Sale foc arzător; 8 dar despre Fiul: Scaunul Tă...

  I acov, fiul lui Alfeu, a fost unul dintre cei doisprezece Apostoli. El a fost frate de sânge cu Sfântul Apostol și Evanghelist Matei. E l a fost martor ocular al minunilor și cuvintelor adevărate ale Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, martor ocular al Patimii Lui, al învierii și înălțării Lui. D upă Pogorârea Sfântului Duh la Cincizecime lui Iacov i-au căzut sorții că să predice Evanghelia lui Hristos în Elefteropolis și ținuturile înconjurătoare, iar apoi în Egipt, unde a luat chinuri grele pentru Mântuitorul. C u mare putere în faptă și în cuvânt, Sfântul Apostol Iacov a semănat vestea mântuitoare a Cuvântului lui Dumnezeu întrupat, dărâmând la pământ idolii, scoțând diavolii afară din oameni și vindecând toată neputința și boala întru Numele Domnului Iisus Hristos. Lupta și râvna lui pentru Evanghelie au fost încununate cu roadă îmbelșugată. Mulți păgâni au crezut în Hristos, s-au întemeiat și s-au înălțat biserici, s-au sfințit episcopi și preoți. S fântul...

  C iprian s-a strămutat din Cartagina la Antiohia, unde locuia prea frumoasa fecioara Iustina, împreună cu părinții ei, Edesie și Cleodonia. E desie era popă idolesc și toți ai casei lui erau păgâni. Dar după ce Iustina a intrat într-o biserică creștinească și s-a luminat cu taina Sfintei credințe, ea cu harul lui Dumnezeu și-a convertit ambii părinți la Hristos. Toți trei au fost botezați de către Optat, Episcopul. C iprian însă era filosof și vrăjitor cumplit și vestit, care avea stăpânire asupra diavolilor și se sfătuia cu căpeteniile lor. U n anume păgân desfrânat din din Antiohia, pe nume Aglaid, voia cu orice preț să pună stăpânire asupra fecioarei Iustina, înfierbântat fiind de trupească și drăcească patimă. F ecioara însă l-a respins statornic și categoric și de aceea Aglaid a apelat la ajutorul puternicului vrăjitor Ciprian. C iprian a trimis succesiv la Iustina diavoli cumpliți, care să o facă să se aprindă la rândul ei de patima pentru Aglaid, dar nu a izbutit ni...

  S fântul Hariton a fost un cetățean de frunte al cetății Iconium și binecredincios creștin. Plin de duhul compatrioatei lui, Sfânta Tecla, Sfântul Hariton a mărturisit pe față Numele lui Hristos. D ezlănțuindu-se cumplitele prigoane împotriva creștinilor de sub domnia lui Aurelian, Sfântul Hariton îndată a fost adus la judecată înaintea eparhului. J udecătorul i-a poruncit să se închine la idoli, dar Sfântul Hariton a zis: „Toți dumnezeii voștri sunt diavoli, care din ceruri au fost izgoniți, în iadul cel mai dedesubt. " H ariton și-a propovăduit cu putere credința întru Unul Dumnezeu Cel Viu, Făcătorul a toate și întru Unul Domn Iisus Hristos, Mântuitorul omenirii. E parhul a pus să fie torturat și bătut, până când trupul mucenicului s-a făcut tot numai o rană. Dar pe Aurelian l-a ajuns urgia păcatelor lui, din pricina cărora rău a pierit. A tunci Sfântul Hariton a fost și el scos din temniță și lăsat liber. El atunci a pornit către Ierusalim. Pe cale a fost însă prins d...

  S fântul Ioan Teologul și Evanghelistul a fost fiul lui Zevedei pescarul și al Salomeei, fiica lui Iosif, logodnicul Preasfintei Fecioare Maria și Maica lui Dumnezeu. C hemat fiind de Domnul să îi urmeze Lui, el îndată și-a lăsat la o parte mrejele pescărești și împreună cu fratele lui Iacov, I-a urmat Domnului. De atunci și până la sfârșit, nedespărțit a rămas Ioan de Domnul. - Cu Petru și cu Iacov, el a fost de față la învierea fiicei lui Iair și la Schimbarea la Față a Domnului. - La Cina cea de Taină, el a fost Ucenicul Iubit care și-a rezemat capul de pieptul Domnului. - Când la Răstignire toți apostolii se împrăștiaseră care încotro de frica iudeilor, doar acest Ioan și cu Maica lui Dumnezeu au rămas nedespărțiți de piciorul Crucii, până la sfârșit. I oan ascultare a făcut de Domnul și a fost fiu Maicii lui Dumnezeu, după cuvântul pe care i l-a zis Domnul de pe Cruce. El a luat-o la casa lui pe Maica lui Dumnezeu, Preasfânta Fecioară Maria și a slujit-o ca un fiu, pân...

  E a s-a născut la Iconium din părinți foarte slăviți, dar păgâni. Ajungând la vârsta de optsprezece ani, ea a fost logodită cu un tânăr, tocmai la vremea în care la Iconium a sosit Sfântul Apostol Pavel împreună cu Varnava, ca să predice Sfânta Evanghelie. Ascultând cuvântările Sfântului Pavel timp de trei zile și trei nopți, Tecla s-a convertit la creștinism și s-a făgăduit pe sine unei vieți de feciorie. A uzind că nu mai voiește să se mărite cu bărbatul logodit ei, mama ei a încercat să o facă să se răzgândească și nereușind, a trecut la amenințări și la chinuri: a bătut-o, a torturat-o și a înfometat-o. La urmă, maica cea plină de răutate a dat-o pe mâna judecătorului căruia i-a cerut să o ardă pe Tecla de vie. Judecătorul a aruncat-o pe Tecla în foc, dar Dumnezeu a păzit viața ei neatinsă. D upă aceea, Sfânta muceniță Tecla a urmat Sfântului Apostol Pavel la Antiohia. Atras de marea ei frumusețe trupească, un anume bătrân al acelei cetăți și-a dorit-o lui de soție și a v...

  S fântul Ierarh Dionisie Erhan, Episcopul Cetății Albe-Ismail, a fost trecut în rândul sfinților în urma deciziei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 25 octombrie 2018, cu data de prăznuire 17 septembrie. În anul 2019, cu prilejul sărbătorii Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, la Altarul de vară de lângă Catedrala Patriarhală a avut loc proclamarea canonizării acestui nou sfânt al Bisericii noastre. Icoana și sfintele sale moaște au fost aduse în București spre închinare timp de cinci zile. C etatea Bucureștilor nu este străină de binecuvântarea blândului și smeritului ierarh basarabean. Episcopul Dionisie era cinstit de toată lumea încă din timpul vieții. Ceremonia de învestitură în scaunul episcopal al Cetății Albe-Ismail Î n urmă cu 85 de ani, în anul 1934, a avut loc în capitala țării ceremonia de învestitură a ierarhului Dionisie Erhan, în scaunul de Episcop al Cetății Albe-Ismail. C eremonia a avut loc la Palatul Regal și la Patr...

  Î n timpul prigoanelor lui Dioclețian, Sfântul Autonom a părăsit Italia și a venit în partea asiatică a Bitiniei, la un loc care se numea Soreoi. Aici, el a adus pe mulți la Hristos și le-a zidit lor o biserică închinată Sfântului Arhanghel Mihail. L a Soreoi, Sfântul Autonom s-a sălășluit în casa unui creștin evlavios, pe nume Cornelius, pe care mai întâi l-a sfințit presbiter, iar mai apoi, episcop. Nu departe de Soreoi se afla cetatea Limnae, locuită în întregime de păgâni. Sfântul Autonom a mers în această cetate și îndată a luminat pe mulți cu Lumina Sfintei Evanghelii. Faptul acesta i-a umplut de ură pe acei idolatri, care au venit la Soreoi, au năvălit în Biserica Sfântului Arhanghel Mihail în timpul slujirii Sfintei Liturghii și l-au ucis pe Sfântul Autonom în altar și pe lângă el mulțime de creștini care se aflau în biserică. Î n timpul domniei marelui Constantin, Severian, un înalt aristocrat de la curtea imperială, a înălțat o Sfântă biserică deasupra moaștelor Sfân...

  T heodora a fost din Alexandria, soția a unui bărbat tânăr. La sfatul unei vrăjitoare, ea a comis adulter cu un alt bărbat și a simțit imediat rana insuportabilă a remușcării. Atunci ea și-a tăiat părul, s-a îmbrăcat în haine bărbătești și s-a închinoviat în mânăstirea de bărbați Octodecatos, luându-și numele de Theodor. E a a uimit întreaga obște cu nevoințele ei mari, cu postirile, privegherile, smerenia și nesecatele lacrimi de pocăință, însă o tânără ce ducea o viață promiscuă l-a acuzat pe părutul Theodor că a sedus-o și că a lăsat-o însărcinată. Monahul Theodor nu s-a justificat deloc, ci a socotit această calomnie murdară plată dreaptă de la Dumnezeu pentru păcatul comis. Alungat din mânăstire, părutul monah Theodor, Sfânta Theodora, a petrecut șapte ani într-o pădure pustie, crescând copilul acelei desfrânate. E a a învins toate uneltirile și meșteșugirile diavolești: nu s-a plecat închinării la diavol, a refuzat să accepte hrană din mâinile unui părut soldat, a refuz...

 ---   Duminica a cincea după Rusalii ne aduce în atenție o pericopă evanghelică (Matei 8, 28-34) plină de dramatism și de profunde semnificații duhovnicești: **vindecarea celor doi demonizați din ținutul Gadara**. Această relatare nu este doar o mărturie a puterii lui Hristos asupra duhurilor rele, ci și o pildă despre libertatea pe care Dumnezeu o oferă omului, despre felul în care lumea reacționează la prezența divină și despre adevărata valoare a vieții. --- ### Întâlnirea cu Robii Întunericului Evanghelia începe cu o scenă tulburătoare: *"Și sosind El de cealaltă parte, în ținutul gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizați, ieșind din morminte, foarte cumpliți, încât nimeni nu putea trece pe calea aceea."* (Matei 8, 28). Cei doi oameni, bântuiți de demoni, erau într-o stare de decădere totală. Ei locuiau în cimitire, printre morminte – un simbol al morții și al disperării. Violenta lor era atât de mare încât nimeni nu le putea sta în cale, fiind o amenințare constantă p...

   Sfintele Paști, praznicul praznicurilor și sărbătoarea sărbătorilor, reprezintă culmea anului liturgic ortodox, momentul triumfal în care celebrăm **Învierea Domnului nostru Iisus Hristos din morți**. Această biruință asupra morții și a păcatului este fundamentul credinței creștine, sursa speranței noastre și garanția vieții veșnice. După patimile Sale voluntare, moartea pe cruce și punerea în mormânt, în dimineața primei zile după sâmbătă, femeile mironosițe au venit la mormânt pentru a unge trupul lui Iisus cu aromate. Însă, în loc să găsească un trup neînsuflețit, au fost întâmpinate de un înger luminos care le-a vestit cea mai mare veste din istorie: „Nu este aici, căci S-a sculat, precum a zis!” (Matei 28:6). Învierea Domnului nu este doar o simplă revenire la viața pământească, ci o **trecere la o nouă existență, slăvită și veșnică**. Hristos, prin puterea Sa divină, a biruit moartea, a călcat-o cu moartea și a dăruit viață celor din morminte. Prin Învierea Sa, El a d...

  Întru această sfântă zi: - prăznuim milostivirea, minunile și înțelepciunea Domnului și Dumnezeului nostru; - prăznuim milostivirea Lui către dreptcredincioșii părinți ai Sfântului Ioan Botezătorul, marele preot al Legii Vechi, Zaharia și soția lui, Elisabeta, care toată viața lor au dorit să aibă fiu de la Dumnezeu și s-au rugat Lui pentru aceasta cu lacrimi; - prăznuim minunile Lui, între care se numără aceea că a dat rod pântecelui Elisabetei, care se afla la adâncile ei bătrâneți; - prăznuim înțelepciunea Lui, Carele bine a potrivit și rânduit mântuirea noastră. Dumnezeu a avut planul Său măreț cu Pruncul Ioan: anume, ca el să fie Prorocul și înaintemergătorul lui Hristos Domnul, Mântuitorul lumii. Prin îngerii Lui, Dumnezeu a vestit nașterea lui Isaac vârstnicei Sara, nașterea lui Samson femeii sterpe a lui Manoe și a lui loan înaintemergătorul celor vârstnici și fără de rod părinți Zaharia și Elisabeta. Toți aceștia au fost oameni cu care Dumnezeu a avut anume planuri măreț...

  S fântul Apostol Codrat a fost din numărul celor șaptezeci de Apostoli mai mici. El a predicat Sfânta Evanghelie la Atena, fiind mai întâi Episcopul cetății, după Sfântul Publie, iar mai apoi a fost Episcop al Magnesiei. S fântul Codrat a fost un bărbat foarte învățat, stăpânind toată știința filosofică a vremii. Mai mult și în afară de aceasta, el a fost bogat în știința cea dinlăuntru, dăruită din belșug de harul Duhului Sfânt. B iograful său zice despre el, cu cuvântul Scripturii: El a fost ca luceafărul de dimineață în mijlocul norului, ca luna plină în zilele ei (înțelepciunea lui Isus Sirah 50:6). Norul atunci a fost întunericul păgânismului elin, lipsit de lumina evlaviei. S fântul Apostol Codrat, prin cuvântul lui Dumnezeu, a strălucit asupra elinilor ca o lumină mare ce a străpuns întunericul lor, stingând focul necuratelor jertfe, zdrobind idolii la pământ și dărâmând capiștile cu rugăciunea. D ar întunericul întotdeauna va urî lumina, de aceea păgânii l-au urât pe...

  S fânta Salomeea a fost maica Sfinților Apostoli Iacov și Ioan. Ea a fost femeia lui Zevedei și fiica lui Iosif, logodnicul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. E a I-a slujit cu credință Domnului în timpul vieții Lui pe acest pământ și a fost socotită vrednică a se afla între cei dintâi care au vestit Sfântă învierea Lui.

  S fânta Macrina a fost sora mai mare a Sfinților Vasile cel mare și Grigorie de Nisa. Fecioară tânără fiind, ea a fost logodită cu un bărbat nobil. Când logodnicul ei a murit, Macrina nu a mai voit să se logodească cu alt bărbat, zicând: „Nu este drept ca fecioară logodită o dată cu un bărbat să caute după aceea iar logodnă; chiar și după legea firii, trebuie să fie o singură logodnă, așa cum este o singură naștere și o singură moarte. " E a a mai arătat că dreaptă este cugetarea ei și din credința în înviere, socotind că logodnicul ei nu a murit, ci trăiește în Dumnezeu. A zis Macrina: „Păcat și rușine trebuie să-i fie femeii care nu-i este credincioasă bărbatului ei atunci când acesta este forțat să plece într-o călătorie depărtată. " D upă moartea logodnicului ei, Macrina, împreună cu maica ei, Emilia, au luat tunderea în monahism, nevoindu-se în asceză aspră. Ele au trăit din lucrul mâinilor lor, cea mai mare a timpului însă închinând-o rugăciunii și cugetărilor dum...

  S finții Cosma și Damian au fost doctori fără de arginți și făcători de minuni. Ei s-au născut la Roma și au fost frați de sânge, botezați de mici și crescuți în credința creștină. E i au fost dăruiți de Duhul Sfânt cu puterea de a vindeca oamenii și chiar și animalele din gospodăriile lor de toate bolile și neputințele, de obicei doar prin punerea mâinilor. Ei nu cereau răsplată pentru munca lor, ci doar credința în Iisus Hristos Dumnezeu de la cei pe care îi vindecau. E i au împărțit cu milostivire săracilor și nevoiașilor marea lor avere moștenită de la părinți, în timpul acela pe tronul Romei se afla împăratul Galeriu. Dar încă înainte de a urca acesta pe tron cei doi frați au fost legați și întemnițați de persecutorii creștinilor. J udecându-i multă vreme, Galeriu le-a poruncit să se lepede de Hristos și să aducă jertfe idolilor. S finții Cosma și Damian nu numai că nu s-au supus nelegiuitei porunci, ci încă l-au sfătuit să se lepede el de mincinoșii idoli și să îl rec...

  A ceștia toți au luat mucenicia pentru Hristos și s-au încununat cu slava cea nepieritoare sub domnia împăratului Decius. L a porunca împăratului, cezarul Africii a vestit poporului că toată suflarea trebuia să iasă și să aducă jertfe idolilor. Cei care se opuneau erau amenințați cu torturi înfricoșătoare. Auzind de aceste amenințări, mulți au căzut de la credință și au început să se închine idolilor. D ar aceștia patruzeci despre care ne este acum vorbirea au rămas neclintiți în mărturisirea lui Hristos, zicând: „Fraților, să ne păzim a ne lepăda de Stăpânul nostru Hristos, ca nu cumva și El să Se lepede de noi înaintea Tatălui Său Celui din ceruri și înaintea a mii de îngeri!" C ezarul i-a împărțit pe mucenici în două cete. Treizeci și șase dintre ei, după ce au fost bătuți crunt, scrijeliți și răniți, după ce pe răni li s-a turnat sare, au fost omorâți prin tăierea capului. Primii patru însă au fost aruncați în închisoare legați în lanțuri grele de fier în jurul gâtului,...

  „Iară fariseii grăiau: cu domnul dracilor scoate pe draci” (Mt.. 9. 34; Lc. 11, 15) Despre post și despre patima defăimării P recum după sfârșitul iernii, când începe vara corăbierul duce în mare vasul său, ostașul curăță armele sale și își pregătește calul său de război, lucrătorul de pământ își ascute secera, călătorul începe cu curaj călătoria sa cea îndelungată și luptătorul se gătește pentru arena, așa și noi, când a sosit timpul postului, ca o vară a sufletului, precum ostașii să curățim armele noastre, precum lucrătorii de pământ să ascuțim secerile noastre, precum corăbierii împotriva valurilor, poftelor celor fără de rânduială să opunem cugetările cele sfinte, precum călătorii să începem călătoria la cer și precum luptătorii să ne gătim pentru luptă. Căci creștinul este un lucrător de pământ, un corăbier; un ostaș, un luptător și un călător. De aceea zice și Apostolul Pavel: „îmbrăcați-vă cu toate armele lui Dumnezeu” (Efes. 6, 11-13). D acă ești tu luptător, trebuie...