REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  S fânta Salomeea a fost maica Sfinților Apostoli Iacov și Ioan. Ea a fost femeia lui Zevedei și fiica lui Iosif, logodnicul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. E a I-a slujit cu credință Domnului în timpul vieții Lui pe acest pământ și a fost socotită vrednică a se afla între cei dintâi care au vestit Sfântă învierea Lui.

  S fânta Macrina a fost sora mai mare a Sfinților Vasile cel mare și Grigorie de Nisa. Fecioară tânără fiind, ea a fost logodită cu un bărbat nobil. Când logodnicul ei a murit, Macrina nu a mai voit să se logodească cu alt bărbat, zicând: „Nu este drept ca fecioară logodită o dată cu un bărbat să caute după aceea iar logodnă; chiar și după legea firii, trebuie să fie o singură logodnă, așa cum este o singură naștere și o singură moarte. " E a a mai arătat că dreaptă este cugetarea ei și din credința în înviere, socotind că logodnicul ei nu a murit, ci trăiește în Dumnezeu. A zis Macrina: „Păcat și rușine trebuie să-i fie femeii care nu-i este credincioasă bărbatului ei atunci când acesta este forțat să plece într-o călătorie depărtată. " D upă moartea logodnicului ei, Macrina, împreună cu maica ei, Emilia, au luat tunderea în monahism, nevoindu-se în asceză aspră. Ele au trăit din lucrul mâinilor lor, cea mai mare a timpului însă închinând-o rugăciunii și cugetărilor dum

  S finții Cosma și Damian au fost doctori fără de arginți și făcători de minuni. Ei s-au născut la Roma și au fost frați de sânge, botezați de mici și crescuți în credința creștină. E i au fost dăruiți de Duhul Sfânt cu puterea de a vindeca oamenii și chiar și animalele din gospodăriile lor de toate bolile și neputințele, de obicei doar prin punerea mâinilor. Ei nu cereau răsplată pentru munca lor, ci doar credința în Iisus Hristos Dumnezeu de la cei pe care îi vindecau. E i au împărțit cu milostivire săracilor și nevoiașilor marea lor avere moștenită de la părinți, în timpul acela pe tronul Romei se afla împăratul Galeriu. Dar încă înainte de a urca acesta pe tron cei doi frați au fost legați și întemnițați de persecutorii creștinilor. J udecându-i multă vreme, Galeriu le-a poruncit să se lepede de Hristos și să aducă jertfe idolilor. S finții Cosma și Damian nu numai că nu s-au supus nelegiuitei porunci, ci încă l-au sfătuit să se lepede el de mincinoșii idoli și să îl recunoa

  A ceștia toți au luat mucenicia pentru Hristos și s-au încununat cu slava cea nepieritoare sub domnia împăratului Decius. L a porunca împăratului, cezarul Africii a vestit poporului că toată suflarea trebuia să iasă și să aducă jertfe idolilor. Cei care se opuneau erau amenințați cu torturi înfricoșătoare. Auzind de aceste amenințări, mulți au căzut de la credință și au început să se închine idolilor. D ar aceștia patruzeci despre care ne este acum vorbirea au rămas neclintiți în mărturisirea lui Hristos, zicând: „Fraților, să ne păzim a ne lepăda de Stăpânul nostru Hristos, ca nu cumva și El să Se lepede de noi înaintea Tatălui Său Celui din ceruri și înaintea a mii de îngeri!" C ezarul i-a împărțit pe mucenici în două cete. Treizeci și șase dintre ei, după ce au fost bătuți crunt, scrijeliți și răniți, după ce pe răni li s-a turnat sare, au fost omorâți prin tăierea capului. Primii patru însă au fost aruncați în închisoare legați în lanțuri grele de fier în jurul gâtului,

  „Iară fariseii grăiau: cu domnul dracilor scoate pe draci” (Mt.. 9. 34; Lc. 11, 15) Despre post și despre patima defăimării P recum după sfârșitul iernii, când începe vara corăbierul duce în mare vasul său, ostașul curăță armele sale și își pregătește calul său de război, lucrătorul de pământ își ascute secera, călătorul începe cu curaj călătoria sa cea îndelungată și luptătorul se gătește pentru arena, așa și noi, când a sosit timpul postului, ca o vară a sufletului, precum ostașii să curățim armele noastre, precum lucrătorii de pământ să ascuțim secerile noastre, precum corăbierii împotriva valurilor, poftelor celor fără de rânduială să opunem cugetările cele sfinte, precum călătorii să începem călătoria la cer și precum luptătorii să ne gătim pentru luptă. Căci creștinul este un lucrător de pământ, un corăbier; un ostaș, un luptător și un călător. De aceea zice și Apostolul Pavel: „îmbrăcați-vă cu toate armele lui Dumnezeu” (Efes. 6, 11-13). D acă ești tu luptător, trebuie sa