REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​Sfântul Apostol Iuda, unul dintre cei doisprezece apostoli ai lui Hristos, se trage din Regele David și Solomon, și era fiul Dreptului Iosif Logodnicul (Duminica după Nașterea Domnului) din prima sa soție. ​Sfântul Apostol Ioan Teologul scrie în Evanghelia sa: „... nici frații Lui nu credeau în El" (Ioan 7:5). Sfântul Teofilact, Arhiepiscopul Bulgariei, explică acest pasaj. El spune că la începutul slujirii pământești a Domnului Iisus Hristos, fiii lui Iosif, Iuda printre ei, nu credeau în natura Sa divină. Tradiția spune că atunci când Sfântul Iosif s-a întors din Egipt, a început să-și împartă averea între fiii săi. A vrut să dea o parte și lui Hristos Mântuitorul, născut în chip minunat și nestricat din Preacurata Fecioară Maria. Frații s-au opus pentru că Iisus era născut din altă mamă. Doar Iacov, numit mai târziu „Fratele Domnului", a oferit să-și împartă porția cu El. ​Iuda a ajuns să creedă în Hristos Mântuitorul ca Mesia cel așteptat, și L-a urmat și a fost ale...

  Sfântul Conon Grădinarul rămâne în memoria Bisericii ca un model de smerenie unită cu un curaj neclintit. Originar din Nazaret, acesta și-a petrecut viața în simplitate, cultivând o grădină în localitatea Mandon (Pamfilia) pentru a-și asigura hrana și pentru a-i ajuta pe cei săraci. Blândețea sa și inima curată l-au făcut plăcut în fața lui Dumnezeu și respectat de comunitate. Liniștea vieții sale a fost întreruptă de asprimea domniei lui Decius, un împărat recunoscut pentru cruzimea cu care îi vâna pe creștini. Adus în fața judecătorului Puiu, Conon nu s-a clătinat. Cu o demnitate rară, el a refuzat să aducă jertfe idolilor, certându-i pe păgâni pentru orbirea lor spirituală și mărturisind că Hristos este singurul Dumnezeu adevărat. Martiriul său a fost unul de o cruzime extremă:  * Călăii i-au bătut cuie de fier în picioare.  * A fost legat de carul cezarului și silit să alerge în trapul cailor prin cetate.  * Epuizat de durere și pierderea de sânge, sfântul a că...

  U ltimul mitropolit al Vicinei și cel dintâi păstor al Bisericii lui Hristos din Dobrogea și Țara Românească, reunită sub conducerea unui singur voievod, este arhiepiscopul Iachint. El a păstorit doar câțiva ani la Vicina, iar în anul 1359 și-a mutat scaunul la Curtea de Argeș, la cererea marelui voievod Alexandru I Basarab, întemeietorul Țării Românești, care dorea să aibă un sediu mitropolitan în țara sa. Mitropolitul Iachint devine astfel păstor duhovnicesc al tuturor românilor din Dobrogea și Țara Românească. El sfințea biserici, hirotonea preoți, împărțea binecuvântare poporului atât de credincios al „vlahilor” și era sfetnic apropiat al marelui domn. A stfel, Eparhia Vicina dispare și ia ființă o nouă mitropolie românească, cunoscută sub numele de „Mitropolia Ungrovlahiei”, dependentă de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol, condusă pe atunci de patriarhul Calist I. C a păstor și părinte sufletesc al tuturor românilor dintre Dunăre și Carpați, mitropolitul Iachint a a...