Luna septembrie în 11 zile: pomenirea Cuvioasei maicii noastre Teodora, care s-a schimbat în port bărbătesc și s-a făcut pustnică

 

​În jurul anului 472, pe vremea împăratului Zenon din Constantinopol, trăia în orașul Alexandria, din Egipt, o femeie tânără, numită Teodora. Părinții ei, oameni cu stare, au măritat-o de tânără cu un om de seamă din acel oraș și era fericită. Tânăra și frumoasă se lăsă însă ademenită de stăruințele unui tânăr și a căzut în desfrânare și acum, după păcat, era întristată peste măsură, ca una ce singură își stricase viața și în taină a început a se tângui cu amar.

​Deci, văzând ea că nu poate scăpa de întristare, a mers la mari depărtări, la o mănăstire de călugări și, lepădând îmbrăcămintea femeiască, și-a pus numele de Teodor și a fost primită ca monah de egumenul mănăstirii, neștiind nimeni că este femeie, și a început astfel viața ei de ispășire și de căință. Doi ani a trăit Teodora, răstignindu-se pe crucea ispășirii, lepădând voia să și devenind înger în trup.

​Deci, văzând diavolul că ea se lupta împotriva lui, a ridicat multe învinuiri nedrepte împotriva ei și mai ales că a păcătuit cu o femeie și, aducând diavolul un prunc mic, l-a pus la poarta mănăstirii, arătând că este copilul monahului Teodor. Și, primind ea cu liniște învinuirea, fericita Teodora luă pruncul și timp de șapte ani îl îngriji, hrănindu-l cu multă greutate, fiind ea însăși izgonită din mănăstire, măcar că trăia tot în preajma mănăstirii. Deci, milostivindu-se călugării, după atâția ani de ispășire, au primit-o din nou în mănăstire și nu după multă vreme a răposat fericită! Iar când a fost să-i ridice trupul din chilie spre înmormântare, monahii au dat de veste că fratele Teodor, era femeie, iar copilașul, de plâns, adormise peste dânsa.

​Și s-a descoperit de înger și fostului ei bărbat unde este Teodora, îndemnându-l să ia parte la îngroparea ei. Și, văzând toți câte rele a îndurat pe nedrept Teodora, s-au întristat cu toții și s-au rugat mult Sfintei să-i ierte. Și a rămas bărbatul Teodorei, trăind în chilia ei până la moartea lui, iar copilul, ajungând în vârstă, a fost egumen ales al acestei mănăstiri, cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

​Bibliografie:

1. ​Proloagele (Sinaxarul din luna Septembrie, ziua a 11-a).
2. ​Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida, Editura Egumenița.
3. ​Sfântul Dimitrie al Rostovului, Viețile Sfinților pe luna Septembrie, Editura Episcopiei Romanului.
4. ​Synaxarion: Viețile Sfinților, Volumul I (Luni de Toamnă), Mănăstirea Simonopetra, Sfântul Munte Athos.