REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​„Nu vă răzbunați voi singuri, iubiților. Căci scris este: „A mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti, zice Domnul”. Drept aceea de flămânzește vrăjmașul tău, dă-i lui pâine, de însetează, adapă-l; căci aceasta făcând, cărbuni de foc grămădești pe capul lui” . (Rom. 12, 19-20). ​Despre împăcare și despre iubirea vrăjmașilor ​Dacă Dumnezeu ar voi să pedepsească, după cum se cade, toate atacurile, ce noi săvârșim împotriva Lui, în adevăr noi n-am mai trăi nici o zi. Încă Psalmistul a zis: „De te vei uita la fărădelegi, Doamne, cine va putea suferi”? (Ps. 129, 3). Fără a gândi la toate păcatele cele ascunse, pe care numai conștiința păcătosului le cunoaște, și care numai Dumnezeu le vede, fără a pomeni toate acelea, dacă noi am trebui să dăm socoteală numai de păcatele noastre cele văzute, cum am putea noi dobândi iertarea lor? ​Ce iertare am putea noi dobândi, dacă Dumnezeu ar voi să cerceteze lenevirea și nerespectul nostru la rugăciune? Când noi prin rugăciunea ne apropiem de Dâ...

  ​„Luați seama la crinii câmpului cum cresc, nu se ostenesc nici nu torc. Și vă spun vouă că nici Solomon întru toată slava sa nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceștia” (Mat. 6, 28- 29). ​Bogatul nu trebuie să se semețească întru bogăția sa ​“Celor bogați în veacul de acum poruncește-le, să nu se înalțe cu gândul, nici să nădăjduiască spre bogăția cea nestătătoare”. Această învățătură a dat-o Pavel ucenicului său Timotei (I Tim. 6, 17). ​Este vrednic de luarea aminte a noastră, că Apostolul nu oprește bogăția în sine, nu a zis: „insuflă bogaților, să fie săraci, și să arunce bogăția lor”. Ci: „insuflă-le să nu se semețească”. El știa, că prețuirea peste măsură a bogăției și umblarea și alergarea după dânsa purcede de la mândrie, și că din contra cel smerit nu pune în ea vreo mare vrednicie, nici întrebuințează la ea râvnă mare. El știa, că bogăția nu este oprită, numai dacă cineva, o întrebuințează la ceea ce este de trebuință. Adică, precum vinul în sine nu este ceva rău; ci ră...

  ​La cuvintele Apostolului: „Și nu numai atât, ci ne lăudăm, și în suferințe” (Romani 5, 3) ​Este o muncă grea pentru lucrătorul de pământ a conduce plugul, a trage brazdele, a arunca sămânța, a suferi vremea rea și frigul, a abate de la ogor apa cea de prisos, a săpa canale prin mijlocul ogorului și a fânețelor. Dar această muncă obositoare și foarte grea i se face ușoară și suferită când privește cu duhul semănăturile cele înverzite, secera cea ascuțită, aria cea plină de snopi și bucuria cu care se aduc acasă roadele coapte. ​Tot așa corăbierul cutează a se arunca în valurile sălbatice, nu se teme de furtună și de marea cea foarte adeseori vuitoare, rabdă vânturile cele nestatornice, valurile cele grozave ale mării și durata cea lungă a călătoriei pe mare. Toate acestea le rabdă și le suportă, căci gândește la povara mărfurilor, la limanuri și la piețele de comerț, și vede cu duhul înaintea sa câștigul cel nemăsurat pe care-l nădăjduiește. ​De asemenea, ostașul suferă cu bă...

  ​„ Eu voi ruga pe Tatăl, și alt mângâietor vă va da vouă, ca să fie cu voi în veci, adică Duhul adevărului” (Ioan 14, 16-17) ​Slăvite sunt, iubiților, darurile, care ni le-a comunicat astăzi Dumnezeu cel plin de dragoste, daruri, a căror mărime nu o poate descrie nici o gură omenească. ​De aceea să ne bucurăm toți, să mărim și să proslăvim pe Domnul nostru, căci ziua de astăzi este o sărbătoare de bucurie și de desfătare. Precum timpurile anului urmează regulat unele după altele și se schimbă unele cu altele, așa și în biserică cu totul regulat o sărbătoare urmează alteia, și de asemenea trece de la una la alta. ​Așa cu puțin mai înainte noi am serbat ziua morții lui Hristos, apoi Învierea Sa, după aceea Înălțarea Sa, iar astăzi am ajuns la vârful tuturor darurilor harului lui Dumnezeu, și am ajuns la împlinirea făgăduinței date de Hristos. Adică că Hristos a zis: „când mă voi duce, voi trimite vouă alt mângâietor, și nu vă voi lăsa sărmani (Ioan 16, 7, 14, 16, 18). ​Cunoașt...

  ​„Vine ceasul în care toți cei din morminte vor auzi glasul Lui. Și vor ieși cei ce au făcut cele bune, spre învierea vieții, iar cei ce au făcut cele rele, spre învierea osândirii” (Ioan 5, 28-29) ​Despre Înviere ​Ce este moartea altceva decât despărțirea sufletului de trup. Fiindcă sufletul, care trăiește veșnic, nu poate muri, căci este suflare din suflarea lui Dumnezeu. Sufletul părăsește trupul, de aceea moare numai acesta, căci o parte din noi este muritoare, iar alta nemuritoare. Sufletul, care se desparte de trup neobservat de ochii omenești, se ia de către îngeri și se duce în sânul lui Avraam, dacă este drept, sau în temnița iadului, dacă este păcătos, până ce va veni ziua cea hotărâtă a Judecății de apoi, când sufletul iarăși se va uni cu trupul și va trebui să dea socoteală înaintea scaunului Judecătorului Hristos. ​Eu zic că sufletul iarăși se va uni cu trupul pentru că viața viitoare nu înghite și nu nimicește trupul. Putrezirea trupului și moartea n-au fost leg...

  ​„Deci Domnul, după ce a grăit cu ei, S-a înălțat la cer și a șezut de-a dreapta lui Dumnezeu.” (Marcu 16, 19) ​Acest praznic de acum, al Înălțării Domnului, nu știu, iubiții mei ascultători, praznic de bucurie să-l numesc sau de plângere. L-aș numi praznic de bucurie, dar văd pe Sfinții Apostoli plângând și întristându-se, lucru pe care și Biserica îl arată, că la stihirile de la Vecernie cântă așa: „Doamne, Apostolii, dacă Te-au văzut pe Tine pe nori înălțându-Te, Dătătorule de viață, Hristoase, de întristare umplându-se, cu tânguire de lacrimi plângând, ziceau: Stăpâne, să nu ne lași orfani pe noi, robii Tăi, pe care, din milostivire, ne-ai iubit.” ​L-aș numi praznic de plângere, dar văd pe acești Sfinți Apostoli bucurându-se, după cum troparul de astăzi ne arată, zicând: „Înălțatu-Te-ai întru slavă, Hristoase Dumnezeul nostru, bucurie făcând ucenicilor, cu făgăduința Sfântului Duh.” Să-l numesc dar, praznic de bucurie. Însă văd pe Preacurata, pe Binecuvântata Fecioară ...