Cuvânt la Duminica Lăsatului sec de brânză - Omilia despre profetul Iona și despre post.

 

​Fost-a cuvântul Domnului către I suatu: „Scoală-te și mergi la Ninive, cetatea cea mare” (Iona 1, 1-2). Dar ce trebuia el să vestească acolo? El trebuia să strige: „Încă trei zile și Ninive se va prăpădi” (Iona 3, 4). Dar pentru ce, o Dumnezeule, poruncești să se vestească mai înainte nenorocirea pe care voiești să o trimiți? Răspunsul lui Dumnezeu este: „Tocmai ca să nu fac ceea ce am poruncit să se vestească”. Pentru aceea Dumnezeu ne-a amenințat și cu iadul, pentru ca să nu ne arunce în iad. El zice către noi cam așa: „Teme-te de cuvintele Mele, și nu vei tremura de faptele Mele”.

​Însă pentru ce oare hotărăște El un termen așa scurt de iertare? Pentru ca tu să cunoști fapta cea bună a ninivitenilor, care în așa de puține zile s-au pocăit de așa de multe păcate și le-au stârpit. Totodată, trebuie să te minunezi de îndurarea lui Dumnezeu, căreia i-a fost de ajuns o pocăință atât de scurtă pentru atât de multe păcate; de aceea tu nu trebuie să cazi în deznădejduire, măcar de ai fi săvârșit mii de păcate. Precum un om leneș și delăsător, care, deși are timp de pocăință, totuși nu săvârșește nimic însemnat, ci din ușurătatea minții, întârzie de a se împăca cu Dumnezeu; pe când dimpotrivă, cel râvnitor și dispus la pocăință, în timp scurt poate face îndestulare pentru păcatele multor ani.

​Nu s-a lepădat oare Petru de Domnul de trei ori? Și a treia oară n-a făcut el oare aceasta cu jurământ? Nu s-a temut el oare la cădere, când cineva nu se scoală iarăși. Aceasta o deplânge Pavel mai mult și o socotește mai vrednică de tânguit, când scrie Corintenilor: „Mă tem ca nu cumva, venind iarăși, să mă smerească Dumnezeul meu la voi și să plâng pe mulți care au păcătuit mai înainte și nu s-au pocăit de necurăția, de desfrânarea și de necumpătarea pe care le-au făcut” (II Corinteni 12, 21). O, omule, unde voiești să fugi? Nu știi tu oare, ce zice Psalmistul: „Unde mă voi duce de la duhul Tău, și de la fața Ta unde voi fugi?” (Psalmul 138, 7). Sau undeva pe pământ? Însă „Domnul este în cer” (Psalmul 102, 19). Sau în adâncurile pământului? Însă „El este pretutindeni”. Atunci, unde vei fugi de la fața Domnului? Ci mai degrabă vino la El prin pocăință, căci El este pretutindeni și primește pe cel ce se pocăiește. Amin.