Sfântul Cuvios Procopie Decapolitul: Mărturisitorul din Vremurile Iconoclasmului
Țara Decapoliei, denumită astfel după cele zece cetăți care o compuneau, se află în vecinătatea Mării Galileii. Această regiune este menționată în context biblic, subliniind importanța sa geografică și spirituală încă din timpul activității pământești a Mântuitorului.
Sursă Scripturistică: „Și ieșind iarăși din hotarele Tirului, a venit prin Sidon la marea Galileii, prin mijlocul hotarelor Decapoliei.” (Marcu 7, 31)
Din aceste părți provenea Cuviosul Procopie Mărturisitorul. Acesta s-a distins inițial prin asceză riguroasă, devenind un reper al vieții monahale. Însă, adevărata sa încercare a venit odată cu ascensiunea ereziei iconoclate, sub împăratul Leon III Isaurul (717–741).
Lupta împotriva Iconoclasmului
Împăratul Leon, numit în text „iscoditor” al ereziei, a început o campanie violentă împotriva sfintelor icoane, considerându-le în mod eronat forme de idolatrie. Sfântul Procopie s-a opus acestui curent, apărând dogma Întrupării: dacă Dumnezeu S-a făcut om, El poate fi înfățișat după firea Sa omenească.
Surse care susțin contextul istoric și dogmatic:
- Theophanes Confesorul, Chronographia: Această cronică bizantină de secol IX documentează edictul lui Leon Isaurul din anul 726 împotriva icoanelor și persecuțiile care au urmat.
- Sfântul Ioan Damaschin, Trei tratate împotriva celor ce atacă sfintele icoane: Aceasta este baza teologică pe care Procopie și alți mărturisitori o apărau, argumentând că „cinstea acordată icoanei se ridică la cel înfățișat pe ea”.
Pătimirea și Legătura cu Sfântul Vasile
Pentru dârzenia sa, Procopie a fost supus la chinuri groaznice: bătăi, strujiri cu unelte de fier și întemnițare. Pe parcursul acestor suferințe, el l-a avut alături pe Cuviosul Vasile Confesorul, prietenul său de asceză.

Comentarii
Trimiteți un comentariu