Pilda Credinței care Mută Pietrele


 



​Se spune că un tânăr ucenic, văzând cum Sfântul Porfirie reușise să transforme cetatea Gazei — un loc stăpânit de idoli și de o secetă cumplită — în pământ roditor și creștin, l-a întrebat pe ierarh:

​— Părinte, cum ai avut puterea să nu te temi? Erai singur împotriva unei mulțimi care te ura, iar cerul era de fier, fără nicio picătură de ploaie.

​Sfântul Porfirie a zâmbit cu blândețe și i-a arătat o mică floare ce răsărise printre crăpăturile unei stânci arse de soare.

​— Vezi această floare? a întrebat Sfântul. Ea nu a stat să măsoare cât de tare este piatra sau cât de departe este apa. Ea doar a privit spre soare și a lăsat viața din ea să lucreze.

​Apoi a continuat:

— Când m-am dus la împărat și când m-am rugat pentru ploaie, nu m-am bazat pe picioarele mele care obosiseră, ci pe faptul că Dumnezeu nu poate fi biruit de nicio uscăciune. Rugăciunea nu este un strătat de a convinge cerul, ci este cheia care deschide ușa prin care Dumnezeu vrea deja să intre. Dacă inima ta e curată, nici zece mii de idoli nu pot sta în fața unui singur "Doamne miluiește".

​Ucenicul a înțeles atunci că minunea ploii care a salvat Gaza nu a venit din forța cuvintelor, ci din smerenia unui om care s-a lăsat pe sine pentru ca Hristos să poată lucra prin el.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina