Pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Gherman din Dobrogea

 

​Acest sfânt și purtător de Dumnezeu Gherman s-a născut pe la anul 368 în nordul Dobrogei, din părinți străromâni, fiind din același sat și contemporan cu Sfântul Ioan Casian. Localitatea Casimcea este considerată vatra străbună a acestor doi sfinți daco-romani de la gurile Dunării.

​Părinții și strămoșii lor erau creștini din primul secol, fiind botezați în numele Prea Sfintei Treimi poate chiar de Sfântul Apostol Andrei și de ucenii lui, care au semănat cuvântul Evangheliei lui Hristos în jurul Mării Negre și în Sciția Mică, adică Dobrogea de astăzi.

​După ce a învățat carte în satul natal și pe lângă Episcopia Tomisului, împreună cu fericitul Ioan Casian, cu care a fost prieten și împreună-viețuitor până la moarte, s-a dus să deprindă învățătura Sfinților Părinți în părțile Constantinopolului. Apoi, tot împreună, au intrat în viața monahală, la una din mănăstirile din sudul Dobrogei, ce depindeau de vestita eparhie a Tomisului, unde străluceau mari ierarhi și purtători de Dumnezeu, ca Sfinții Bretanion și Teotim.

​Dorind o viață mai înalt duhovnicească în Hristos, s-a dus împreună cu fericitul Casian să se închine Cuvioșilor Părinți ce se nevoiau în Egipt, pe valea Nilului. După ce au vizitat pe marii sihaștri de acolo și au primit multe cuvinte de folos de la ei, s-au nevoit un timp în preajma marilor anahoreți egipteni, învățând de la ei neîncetata rugăciune. Apoi s-au dus la Sfintele Locuri și s-au închinat la mormântul dătător de viață al Domnului nostru Iisus Hristos.

​S-au nevoit apoi un timp în mănăstirile din Constantinopol, în preajma Sfântului Ioan Gură de Aur, care i-a hirotonit pe amândoi — Sfântul Ioan Casian diacon, iar pe Cuviosul Gherman, preot. Aceasta era pe la anul 400.

​În anul 403, când unii ierarhi și dregători din Răsărit, îndemnați de împărăteasa Eudoxia, s-au ridicat împotriva Sfântului Ioan Gură de Aur cerând să-l depună din treaptă, atunci și Cuviosul Gherman s-a aflat printre cei ce au luat apărarea marelui ierarh.

​Acest mare nevoitor era atât de cinstit de prietenul său, Sfântul Ioan Casian, încât îl numea, în cartea sa "Convorbiri cu Părinții din Pustie", "Sfântul Părinte Gherman". El a contribuit mult la întărirea vieții monahale în Dobrogea, din Italia și din Galia.

​După o aspră și îndelungată nevoință duhovnicească, ajungând la măsura sfințeniei, Cuviosul Părintele nostru Gherman a răposat la Roma, prin anii 405-415, dându-și sufletul cu pace în mâinile lui Hristos, plin de zile și de harul Duhului Sfânt. Pentru viața lui aleasă, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în ceata Sfinților Părinți, la 20-21 iunie 1992, cu data de prăznuire la 29 februarie, iar când nu sunt ani bisecți, la 28 februarie.

​Cu ale cărui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.

​Surse bibliografice:

• ​Sfântul Ioan Casian, Convorbiri cu Părinții (Collationes) – Lucrarea fundamentală în care Sfântul Gherman apare ca interlocutor principal și este numit „Părintele Gherman”.
• ​Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2011 – Capitolul dedicat Sfinților Casian și Gherman.
• ​Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Sfinți Români, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994.
• ​Părintele Dumitru Stăniloae, Sfântul Ioan Casian: Scrieri alese (Prolegomena), în colecția „Părinți și Scriitori Bisericești” (PSB), vol. 57, București, 1987.
• ​Acte Sinodale ale Bisericii Ortodoxe Române, Canonizarea Sfinților Români Ioan Casian și Gherman, iunie 1992.