„Calea iertării: Pilda starețului și a ucenicului Andrei”.

 

Într-o mănăstire veche, un tânăr monah, pe nume Andrei, se pregătea pentru Postul Mare. Duminica Lăsatului sec de brânză era ultima zi de răsfăț, amintind de izgonirea lui Adam din Rai. Andrei se simțea apăsat de greutatea propriilor greșeli și a neputinței sale. În timpul vecerniei, starețul un bărbat cu chip blând, a rostit o pildă simplă: „Precum Adam a pierdut Raiul din cauza neascultării, așa și noi, prin păcate, ne îndepărtăm de Dumnezeu. Dar Duminica Iertării ne oferă o șansă, o punte către Raiul pierdut. Să iertăm pentru ca să fim iertați și să începem postul cu inima curată." Andrei a simțit o mare ușurare și a postit cu smerenie, căutând iertarea divină.