Pilda: Cele două icoane din suflet

 

​Se spune că un tânăr ucenic a mers la un bătrân pustnic din Cipru, întrebându-l de ce icoana Panachrana este numită „Preacurată”. Bătrânul i-a răspuns:

​„Fiule, fiecare om poartă în sine două icoane. Una este cea pictată pe lemn, la care ne închinăm, iar a doua este icoana sufletului său. Dacă prima rămâne mereu curată, pe a doua o pătăm zilnic cu gânduri rele. Maica Domnului Panachrana ne învață că rugăciunea de joi nu este doar un ritual, ci o oglindă: dacă vrei să vezi chipul Ei clar în inima ta, trebuie să ștergi praful mândriei. Așa cum icoana din Cipru a supraviețuit veacurilor fără să-și piardă strălucirea, tot așa sufletul curățit prin pocăință nu va fi niciodată întunecat de greutățile lumii.”

​Minunea: Izvorul de sub picioarele Maicii Domnului

​O veche tradiție legată de prezența icoanei Panachrana în mănăstirea sa din Cipru povestește despre o perioadă de secetă cumplită care a lovit insula. Pământul era atât de crăpat, încât nici măcar puținii măslini rămași nu mai dădeau rod, iar oamenii mureau de sete.

​Într-o zi de joi, călugării au scos icoana „Cea Preacurată” în procesiune pe câmpurile uscate. Se spune că, în timp ce rosteau rugăciunea, o femeie săracă s-a atins de marginea icoanei și a plâns, cerând milă pentru pruncul ei însetat. În acea clipă, exact în locul unde fusese așezată icoana pentru un moment de odihnă, pământul s-a umezit și a țâșnit un izvor de apă cristalină.

​Minunea nu a fost doar apa care a salvat satul, ci faptul că acel izvor avea, conform localnicilor, darul de a tămădui tulburările minții, aducând „curăție” (panachrana) gândurilor celor care beau din el cu credință.