VECERNIA-DE VINERI ÎN PRIMA SĂPTĂMÂNĂ A POSTULUI MARE

 Facere 2, 4-19

⁴ Aceasta-i cartea facerii cerului și a pământului, de la facerea lor^d.
În ziua când Domnul Dumnezeu a făcut cerul și pământul, ⁵ pe pământ încă nu era nici un copăcel, și nici o buruiană încă nu odrăslise, pentru că Domnul Dumnezeu nu trimisese încă ploaie pe pământ și încă nu era om ca să lucreze pământul; ⁶ ci numai abur ieșea din pământ și umezea toată fața pământului. ⁷ Și Domnul Dumnezeu l-a zidit pe om din țărână luată din pământ^e, și a suflat asupra lui suflare de viață și s'a făcut omul întru suflet viu

.^{f 8} Și Domnul Dumnezeu a sădit un rai^g în Eden^h, spre răsărit, și l-a pus acolo pe omul pe care-l zidise. ⁹ Și Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot soiul de pomi plăcuți la vedere și buni la mâncare, precum și pomul viețiiⁱ în mijlocul raiului și pomul cunoștinței binelui și răului^j. ¹⁰ Și din Eden ieșea un râu care uda raiul, iar de acolo se împărțea în patru brațe. ¹¹ Numele unuia era Fison; acesta înconjoară toată țara Havila, în care se află aur, ¹² iar aurul din țara aceea este bun; tot acolo se găsește bdeliu și piatra de onix. ¹³ Numele râului al doilea este Gihon. Acesta înconjoară tot ținutul Etiopiei. ¹⁴ Și râul al treilea este Tigrul; acesta curge prin fața Asiriei; iar râul al patrulea este Eufratul. ¹⁵ Și Domnul Dumnezeu l-a luat pe omul pe care-l zidise și l-a pus în rai ca să-l lucreze și să-l păzească. ¹⁶ Și Domnul Dumnezeu i-a dat lui Adam poruncă și i-a zis: „Din toți pomii raiului poți să mănânci, ¹⁷ dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, cu moarte vei muri!“^{k 18} Și a zis Domnul Dumnezeu: „Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor pe potriva lui“^l. ¹⁹ Și din pământ a mai zidit Domnul Dumnezeu toate fiarele câmpului și toate păsările cerului^m și le-a adus la Adam ca să vadă cum le va numi; și oricum va numi Adam toată ființa vie, ea așa se va numi.                                                               Pilde 3, 1-18

1 Fiule, rânduielile mele nu le uita, iar inima ta să păzească spusele mele, 2 că lungime de zile și ani de viață și pace ți se vor adăuga. 3 Milostenia și credința să nu-ți lipsească; prinde-ți-le de grumaz, scrie-ți-le pe lespedea inimii și vei afla har 4 și vei gândi ceea ce e bun în fața Domnului și a oamenilor. 5 Nădăjduiește cu toată inima în Dumnezeu, iar cu înțelepciunea ta nu te semeți: 6 cunoaște-o în toate purtările tale pentru ca ea să-ți îndrepte calea. 7 Să nu fii înțelept de dragul ochilor tăi,a ci teme-te de Dumnezeu și ferește-te de tot răul; 8 atunci va fi vindecare trupului tău și odihnă oaselor tale. 9 Pe Domnul cinstește-L din ostenelile tale cele drepte și adu-I prinos din cele ce-ți sunt roade ale dreptății,b 10 pentru ca astfel hambarele tale să se umple de grâu și din teascurile tale să se reverse vinul. 11 Fiule, nu disprețui certarea Domnului, nici nu te descuraja atunci când El te mustră; 12 căci Domnul îl ceartă pe cel pe care-l iubește și-l bate pe fiul căruia-i poartă de grijă.c 13 Fericit e omul care a aflat înțelepciunea și muritorul care a cunoscut știința;d 14 că mai bine e să negustorești cu ea decât cu vistierii de aur și argint; 15 mai scumpă e ea decât nestematele; împotriva ei nimic din ce e rău nu poate sta; ea li se descoperă tuturor celor ce i se apropie și nimic din ce e scump nu-i este deopotrivă. 16 În dreapta ei stau îndelunga'nzilire și anii vieții, în stânga ei stau bogăția și slava;e din gura ei se rostește dreptatea, ea legea și mila pe limbă le poartă. 17 Căile ei sunt căi bune și toate cărările ei sunt în pace; 18 tuturor celor ce se lipesc de ea le este pom de viață, iar cei ce se reazemă pe ea sunt ca și cum L-ar avea temelie pe Domnul.