REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  A cest sfânt s-a născut din părinți foarte nobili și extrem de bogați din Roma cea veche, cetate în care și-a făcut și strălucitele studii ale științelor acelui timp, închinându-se pe sine mai ales științei medicale. S ampson a fost un medic foarte milostiv și fără de arginți, dându-le bolnavilor lui nu doar medicamente trupului, ci și sufletului. El pe toți pacienții lui îi sfătuia să împlinească cu scumpătate cerințele Sfintei credințe a lui Hristos. E l mai târziu s-a strămutat la Constantinopole, unde a locuit într-o casă mică, din care, întocmai cum soarele își trimite razele sale pretutindeni, așa și el trimitea milosteniile lui în toate ținuturile, milostenii de bani, sfat, nădejde, leacuri eficace și în general, tot ajutorul celor neajutorați și cu trupul și cu sufletul, însuși Patriarhul a auzit de marile virtuți ale acestui bărbat și l-a sfințit preot. L a acea vreme s-a întâmplat că împăratul Iustinian cel mare s-a îmbolnăvit și toți medicii curții imperiale crede...

  D upă Sfânta Cuvioasă Paraschiva de la Iași (14 Octombrie), unul dintre sfinții cei mai venerați în Moldova este Sfântul Ion cel Nou de la Suceava, ale cărui moaște se află în țara noastră de 600 de ani. E ra originar din Trapezunt, în Asia Mică, și negustorea cu tatăl său făcând comerț cu cetățile de pe malul Mării Negre. Într-una din călătoriile spre Cetatea Albă, pe Nistru, a avut o dispută cu un neguțător venețian care, din răzbunare, a mințit pe stăpânul mongol al cetății că Ioan vrea să devină musulman. În confruntarea cu acesta, tânărul creștin i-a spus că nu are motive să-și schimbe credința, ceea ce a declanșat furia eparhului, sau mai marelui cetății, care a poruncit ca Ioan să fie chinuit. A suportat cu credința și stoicism torturi înfricoșătoare între care legarea de coadă unui cal sălbatic și târârea pe caldarâmul cetății - iar în final i s-a tăiat capul. Era 2 Iulie 1330. E parhul cetății, inițial, n-a permis creștinilor să-l îngroape, dar o minune - apariția un...

  --- Duminica a doua după Pogorârea Duhului Sfânt este o sărbătoare specială și profund semnificativă pentru Biserica Ortodoxă Română: **Duminica Tuturor Sfinților Români**. Această zi este dedicată cinstirii tuturor sfinților care au strălucit pe pământul românesc, de la primele veacuri creștine și până astăzi, arătând că sfințenia nu este un ideal abstract, ci o realitate vie și concretă în spațiul nostru binecuvântat de Dumnezeu. ### Rădăcinile Duminicii Tuturor Sfinților Români Această sărbătoare a fost instituită relativ recent în calendarul Bisericii Ortodoxe Române, dar își are rădăcinile adânc înfipte în conștiința poporului credincios. Proclamarea ei a venit ca o recunoaștere a bogăției spirituale a neamului românesc și a numărului impresionant de vieți sfinte care au înflorit aici. Este o mărturie a continuității credinței apostolice pe aceste meleaguri, transmisă din generație în generație. Dacă în Duminica precedentă, a Tuturor Sfinților, cinstim întreaga pleiadă de sf...

  I ulian provenea dintr-o familie foarte nobilă, senatorială. El a viețuit în Tarsul Ciliciei și a luat mucenicia sub Dioclețian. C hiar dacă la vremea martiriului lui el nu era decât un tânăr în vârstă de optsprezece ani, el era suficient de educat și întărit în Sfânta credință creștină, așa încât să-și dea viața pentru ea. C ezarul l-a târât după el din cetate în cetate timp de un an întreg, torturându-l în toate chipurile, ca să-l facă să se lepede de Hristos. M ama lui Iulian urma acestui cortegiu mereu, de departe. Cezarul a arestat-o pe mama lui Iulian, silind-o să-și convingă fiul să se lepede de Hristos, dar ea, stând trei zile întregi de vorbă cu el în închisoare, l-a sfătuit și l-a întărit tocmai dimpotrivă: adică să meargă la moarte cu mulțumire, cu nădejde și cu bucurie, arătându-i că a lui va fi marea biruință. T orționarii atunci l- au legat pe Iulian într-un sac, împreună cu șerpi, scorpii și alte animale veninoase și l-au aruncat în mare, iar pe mama lui Iuli...

  M anuel, Sabel și Ismael au fost trei frați persani, născuți din tată păgân și din mamă creștină. Ei au fost crescuți de mama lor și botezați intru credința creștină. C reștini fiind, ei erau și ofițeri de rang înalt la curtea regelui Alamundar. Ei au fost trimiși la împăratul Iulian, apostatul spre a negocia și consfinți tratat de pace între imperiile persan și greco-roman. A postatul însă în acea vreme făcea pregătiri pentru un necurat festival păgânesc la Calcedon. În cadrul lui împăratul însuși, împreună cu nobilii săi, aduceau necuratele jertfe idolilor. Emisarii persani însă au lipsit de la această „festivitate". Dar împăratul i-a somat să se prezinte imediat și să aducă jertfe necuraților zei. E i au declarat că sunt cetățeni străini, supuși ai regelui Persiei și aflați la Calcedon în misiune diplomatică în scopul obținerii păcii între cele două țări, iar nu în scopul aducerii de jertfe idolești; de asemenea, că ei sunt creștini și că socotesc închinarea și aducere d...

  S fântul Părintele nostru Tihon cu adevărat mare făcător de minuni a fost. După moartea fericitului Mnemonius, fiind Tihon curat cu viața și însuflețit de mare râvnă pentru Ortodoxie, el a fost ales de către obște cu un suflet și cu o gură spre a le fi lor arhipăstor, lucru care s-a și întâmplat, căci Tihon a fost sfințit episcop și ridicat în scaunul Amatundei de către marele Epifanie. Î n insula Cipru se aflau pe atunci mulțime de păgâni. Cu apostolicească râvnă Sfântul Tihon a pornit a face credincioși din cei necredincioși, lucrare întru care a izbutit în chip minunat și răsunător. D upă nevoințe îndelungi în via Domnului, cam pe la anul 425, Sfântul Tihon s-a strămutat la cereștile locașuri. E l se numește făcător de minuni pentru multe și mari minuni ce a lucrat, atât în timpul vieții, cât și după moartea lui. T atăl lui Tihon era brutar. Iar când tatăl îl lăsa pe fiu singur în brutărie, acesta împărțea mulțime de pâini săracilor fără să ia bani, ca milostenie. Tatăl ...

  M etodie s-a născut în cetatea Siracuzei din Sicilia. După ce și-a încheiat strălucit studiile seculare, el a fost tuns monah și a început să ducă viața tuturor nevoințelor într-o mânăstire. P atriarhul Nichifor l-a luat pe Metodie în slujba lui. În timpul domniei împăraților iconoclaști, Metodie s-a făcut cunoscut pretutindeni ca apărător neclintit al cinstirii sfintelor icoane. P entru aceasta, răul împărat Teofil l-a surghiunit într-o insulă în care se aflau și doi criminali de drept comun, zăcând în temnița umedă de acolo timp de șapte ani, fără lumină și fără hrană suficientă, ca într-un mormânt. Î n timpul împărăției dreptcredincioasei împărătese Teodora și a fiului ei Mihail, Metodie a fost eliberat și ridicat patriarh, după cum îi prorocise mai înainte Sfântul Ioanichie cel mare. Î n prima Duminică din Sfântul și Marele Post, Metodie a intrat solemn cu icoanele în sfânta biserică și de asemenea a alcătuit un canon la cinstirea lor. N eputincioși intru a-l birui pe M...

  O minune a milostivirii divine Duminica a 27-a după Rusalii, în calendarul liturgic ortodox, este marcată de pericopa evanghelică care ne prezintă minunea tămăduirii femeii gârbove (Luca 13, 10-17). Această întâmplare, aparent simplă, ascunde o bogăție de semnificații teologice și spirituale. **Contextul istoric și teologic** * **Sabatul și vindecarea:** Evenimentul are loc într-o sinagogă, într-o zi de sabat, moment în care evreii își amintesc de creație și se dedică studierii Torei. Prin vindecarea femeii într-o astfel de zi, Iisus Hristos arată că El este Domnul Sabatului, că El este Cel care dă viață și sens zilei de odihnă. * **Femeia gârbovă și starea ei spirituală:** Gârbovitura femeii este văzută de exegeți ca o simbol al unei stări spirituale: o încovoiere a sufletului sub povara păcatului și a suferinței. Vindecarea ei reprezintă astfel o eliberare spirituală. * **Iisus și milostivirea:** Fapta lui Iisus de a vindeca femeia în timpul slujbei sinagogale subliniază milost...

  N ici femeia cea văduvă din cetatea Nain, nici altcineva din cei mulți care duceau la mormânt pe fiul ei, nu au rugat pe Mântuitorul să facă acea preaslăvită minune, de a învia pe fiul văduvei și a-l da mamei sale. Ci Însuși Mântuitorul nostru Iisus Hristos, văzând-o plângând, I s-a făcut milă de ea, după cum spune dumnezeiasca Evanghelie de azi: Și văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea (Luca 7, 13). Mila lui Dumnezeu este una din însușirile înțelepciunii lui Dumnezeu (Iacob 3, 17).

  S fântul Hariton a fost un cetățean de frunte al cetății Iconium și binecredincios creștin. Plin de duhul compatrioatei lui, Sfânta Tecla, Sfântul Hariton a mărturisit pe față Numele lui Hristos. D ezlănțuindu-se cumplitele prigoane împotriva creștinilor de sub domnia lui Aurelian, Sfântul Hariton îndată a fost adus la judecată înaintea eparhului. J udecătorul i-a poruncit să se închine la idoli, dar Sfântul Hariton a zis: „Toți dumnezeii voștri sunt diavoli, care din ceruri au fost izgoniți, în iadul cel mai dedesubt. " H ariton și-a propovăduit cu putere credința întru Unul Dumnezeu Cel Viu, Făcătorul a toate și întru Unul Domn Iisus Hristos, Mântuitorul omenirii. E parhul a pus să fie torturat și bătut, până când trupul mucenicului s-a făcut tot numai o rană. Dar pe Aurelian l-a ajuns urgia păcatelor lui, din pricina cărora rău a pierit. A tunci Sfântul Hariton a fost și el scos din temniță și lăsat liber. El atunci a pornit către Ierusalim. Pe cale a fost însă prins d...

  Î n timpul împărăției răului împărat Sapor, acest Simeon a fost schingiuit pentru Hristos împreună cu încă alți doi presbiteri, Audel și Anania. E unucul împăratului, Ustazan, cel care mai întâi se lepădase de Hristos dar mai apoi, la mustrarea lui Simeon, se pocăise cu amar, fusese executat înaintea lor. Î mpreună cu Simeon la locul de ucidere au mai fost duși încă o mie de creștini. Simeon în mod intenționat a rămas la urmă, ca să fie el cel din urmă dat morții. El a făcut aceasta ca să-i întărească pe creștini, ca nu cumva aceștia de frica morții să se lepede de Hristos. C ând presbiterul Anania și-a plecat capul pe butuc, tot trupul lui a tremurat. Fusik, un funcționar imperial, care în ascuns era și el creștin, a început să-l întărească pe Anania, zicându-i: „Nu te teme, părinte, ci închide doar ochii și fii tare și Domnul te va binecuvânta cu vedera Luminii celei cerești. " Zicând acestea, Fusik a fost imediat depistat ca fiind creștin și acuzat atunci pe loc în fața ...

  S fântul Achila era cizmar de meserie, și auzind de sfântul apostol Pavel, s-a dus la el, împreună cu soția sa Priscila. Și fiind botezați amândoi de dânsul, au rămas pe lângă el slujindu-l și urmându-l prin toate orașele și satele și împreună primejduindu-se în toate ispitele. Și atât i-a iubit pe ei marele apostol Pavel, pentru bunătatea lor, și pentru credința cea întru Hristos, încât și pomenește de ei în epistolele sale. Deci astfel bineplăcând lui Hristos și apostolului, și multe minuni săvârșind, mai în urmă au fost prinși de necredincioși și li s-au tăiat capetele. Și așa mutându-se din cele de pe pământ, locuiesc în ceruri.

  E a s-a născut la Roma din părinți slăviți și foarte bogați. Ea a avut credință mare în Hristos Domnul și râvna fierbinte pentru Sfânta credință. Făcând jurământul eternei feciorii înaintea lui Dumnezeu, Sfânta Cecilia a îmbrăcat pe dedesubtul hainelor strălucite la care o obliga rangul, cămașa aspră, semnul nevoințelor. P ărinții ei au obligat-o la căsătoria cu păgânul Valerian, dar Cecilia, sfătuindu-l pe mirele ei în noaptea nunții din destul, l-a dobândit pentru Sfânta credință căci, urmând sfatul ei, el a mers la Episcopul Urban și a primit Sfântul Botez. A poi Valerian l-a adus la Hristos și pe fratele lui, Tiburtie. Curând după aceea ambii frați au fost osândiți la moarte pentru credința lor. Credincioșia lor a rămas de nezdruncinat chiar și înaintea morții. Duși fiind la locul de ucidere, acești frați minunați l-au dobândit pentru Hristos și pe comandantul gărzii, Maximus. Ei cu toții au fost omorâți pentru Hristos Domnul. S fânta Cecilia a îngropat cu cinste la un a...

  Apostolul Acestei Zile.                        I Tesaloniceni 4, 13-17 13 Dar, fraților, nu vrem ca voi să fiți în neștiință despre cei ce au adormit d , ca să nu vă întristați precum ceilalți e , care nu au nădejde. 14 Pentru că de credem f că Iisus a murit și a înviat, tot așa pe cei adormiți prin Iisus îi va aduce Dumnezeu împreună cu El g . 15 Căci pe aceasta v'o spunem noi prin cuvântul Domnului: că noi, cei vii, cei rămași până la venirea Domnului, nu le-o vom lua înainte celor adormiți. 16 Că la un semn poruncitor, la glasul arhanghelului și'n trâmbița lui Dumnezeu, Însuși Domnul Se va pogorî din cer, și cei morți întru Hristos vor învia întâi; 17 după aceea noi, cei vii, cei rămași, împreună cu ei vom fi răpiți în nori ca să-L întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel pururea cu Domnul vom fi.                              ...

  S fântul Apostol Filip s-a născut în Cezareea Palestinei. El a fost bărbat căsătorit și a avut patru fiice. Toate patru primiseră de la Dumnezeu darul prorociei și toate patru s-au închinat întru desăvârșita feciorie slujirii Domnului Iisus Hristos. C ând au ales Sfinții Apostoli pe primii șapte diaconi ai Bisericii, Filip s-a numărat între ei, împreună cu Arhidiaconul Ștefan și alții. Ca diacon, el a slujit cu râvnă nevoiașilor și văduvelor. Î ncepând prigoana împotriva creștinilor la Ierusalim, Sfântul Filip s-a refugiat în Samaria și de acolo a predicat Evanghelia și a dat mărturie de adevărul ei prin multe și puternice minuni. E l a scos afară diavoli din oameni, a vindecat bolnavi și a lucrat tot binele. V ăzând minunile Sfântului Filip, Simon, magul a primit Sfântul Botez [?]. Sfântul Filip l-a botezat și pe eunucul Candachiei, al Reginei etiopiene. D upă această ultimă faptă, un înger al Domnului l-a luat și l-a dus îndată la Azotus, unde a învățat, a predicat și i-...

  S fântul Ierotei a fost însoțitorul Sfântului Dionisie Areopagitul și a primit credința creștină de la Sfântul Apostol Pavel, la puțin timp în urma Sfântului Dionisie. M ai după aceea, Sfântul Apostol Pavel l-a uns pe Ierotei, Episcop al Atenei. L a vremea Sfintei Adormiri a Maicii Domnului, Sfântul Ierotei a sosit la Ierusalim și a fost de față la înmormântarea ei. C u dumnezeiescul lui dar de cântăreț el a inspirat în multe suflete dreapta închinare, arătându-se bărbat insuflat de sus. E l s-a nevoit mult întru slujirea Cuvântului, aducând pe mulți păgâni la lumina Adevărului și bine păstorind turma cea cuvântătoare a lui Hristos. E l a luat la sfârșit moarte de mucenic al lui Hristos, al Celuia Care i-a dăruit îndoita cunună a Cereștii Lui împărății: cea de Ierarh și cea de mucenic.

  S fânta Eufimia s-a născut în Calcedon. Tatăl ei, senatorul Filofron și maica ei, Theodorisia, erau creștini adevărați, plini de toată cucernicia și evlavia. Fiica lor, Eufimia, era de o mare frumusețe și trupească și sufletească. P e când odată proconsului Priscus a organizat o mare serbare în Calcedon, în care a poruncit și aducerea de jertfe la idolul lui Ares, patruzeci și nouă de creștini s-au ascuns, spre a nu fi nevoiți să aducă jertfe idolului. Ei au fost însă aflați și târâți înaintea judecății, iar printre ei se afla și Eufimia. Î ntrebați fiind cu aroganță de către Priscus cum au îndrăznit să sfideze decretul imperial, ei au răspuns: „Comanda împăratului și a ta se cuvine să fie împlinită atunci când nu este contrară poruncii lui Dumnezeu Celui din Ceruri. Dar dacă ea este potrivnică poruncii lui Dumnezeu, atunci ea nu numai că nu trebuie împlinită, dar încă combătută. " C ei patruzeci și nouă au fost torturați bestial timp de nouăsprezece zile încheiate, în ziua...

  S ă aveți înștiințare, fraților, că întru această zi este Înainteprăznuirea Nașterii Preasfintei și de Dumnezeu Născătoarei și pururea Fecioarei Măria. Să vă adunați deci în biserici la rugăciune, pentru că în această zi este începutul mântuirii noastre. Ca întru această zi, pe noi cei ce am călcat poruncile lui Dumnezeu și am căzut în adâncul răutăților și ne-am făcut robi patimilor, Domnului Dumnezeul nostru, vrând să ne izbăvească din această robie și să Se pogoare spre izbăvirea noastră și cu o nouă zidire să ne înnoiască pe noi, a trimis pe îngerul Său și a binevestit drepților Ioachim și Ana nașterea Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei, adică pe aceea care este, după trup, Maica Domnului nostru Iisus Hristos. D rept aceea, acum și noi, fraților, cu bucurie ajungând la această zi, să ne sârguim spre lucruri bune și să ne luminăm candele noastre cu milostenie, cu credință și cu dragoste, că prin aceasta sufletul și trupul se luminează, precum și Apostolul grăiește: "Credi...

  A cesta s-a născut în Paflagonia, din vestiți părinți creștini, Theodot și Rufina. Părinții lui au fost întemnițați pentru credința în Hristos. Mai întâi a murit tatăl, care era întemnițat; apoi a murit maica lui, Rufina, de îndată ce l-a născut pe el, pruncul Mamant. Așa s-a aflat pruncul viu, între trupurile moarte ale părinților lui. D ar Dumnezeu de grijă purtătorul a trimis un înger la o femeie văduvă nobilă, pe nume Ammia. Ammia l-a văzut pe înger în vis: el îi poruncea să meargă la temniță și să ia copilul. E parhul cetății i-a îngăduit Ammiei să meargă și să îngroape morții, și să ia pruncul la casa ei. M amant nu a grăit până întru al cincilea an al vieții lui, și atunci, primul cuvânt pe care l-a rostit a fost Mama. De aceea s-a și numit Mamant. Copilul Mamant a dat dovadă de neobișnuită agerime la studiul cărții. C um era crescut întru toată rânduiala credinței creștine, el nu și-o ascundea pe aceasta, ci o mărturisea și față de ceilalți copii și râdea de idoli. ...

  Î n zilele binecredinciosului și marelui domn Vasile Dimitrievici, singurul stăpânitor al Rusiei, și în vremea Sfântului mitropolit Ciprian, a fost năvălirea lui Temiraxac, împăratul agarenilor, asupra pământului Rusiei. Acela, sculându-se cu mare putere de la Răsărit și prădând multe împărății, a ajuns în părțile Rusiei. Deci, apropiindu-se de hotarele pământului, a luat cetatea Eleciul și a robit pe voievodul Eleciului, și a ucis o mulțime de creștini, căci era mare urâtor și cumplit chinuitor al neamului creștinesc. Apoi se mai lăuda că tot pământul Rusiei are să-l pustiască, ca să dezrădăcineze creștineasca credință; deci, își pregătea drumul său spre cetatea Moscova, vrând să o risipească pe ea. Auzind marele domn Vasilie Dimitrievici acest lucru, și-a adunat oastea sa și s-a dus în cetatea Colomni. D e acolo plecând, a stat la malul râului Ochi, tăbărând împotriva vrăjmașului, iar Temiraxac a stat într-un loc 15 zile. Deci, înștiințându-se marele domn și toată creștineas...