REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  E l s-a născut din seminția lui Simeon, la locul numit Elkos, aflat în latura îndepărtată a Iordanului. El a trăit cam cu șapte sute de ani mai înainte de Hristos și a prorocit distrugerea cetății Ninive la aproximativ două sute de ani după Prorocul Iona. D atorită propovăduirii Prorocului Iona, cetatea Ninive se pocăise, iar Dumnezeu nu a mai dat-o pieirii. Dar în timp ninivitenii au uitat de pocăință și de milostivirea lui Dumnezeu și s-au stricat din nou. D e aceea Prorocul Naum a profețit la rândul lui grabnică pieire a cetății dacă nu se vor întoarce și nu se vor pocăi. De astădată însă, ninivitenii nu l-au mai ascultat pe proroc și în consecință Domnul nu i-a mai cruțat, întreaga cetate a pierit într-un cutremur cumplit, care a declanșat umflarea apelor lacului din jurul ei și potopirea cetății, iar partea neintrată sub ape a ars cu foc venit din pustie. Așa a pierit cu desăvârșire de pe pământ marele Ninive, de este cu neputință să se mai spună locul unde a fost. S fâ...

  A cest mare luminător duhovnicesc Ioanichie s-a născut în satul Marycata din provincia Bithynia, din tatăl Myritircius și maica Anastasia. E l de tânăr a fost păstor de oi. Pe când sta la paza turmelor lui, adesea se întâmpla să se retragă în singurătate și să stea la rugăciune ziua întreagă, însemnându-și turmele din cele patru laturi cu Semnul Sfintei Cruci, astfel încât ele să nu se împrăștie sau să se piardă. M ai târziu, când a fost luat în slujba militară, el a dat dovadă de curaj uimitor, mai ales în războaiele cu bulgarii. D upă ce a ieșit din serviciul militar el s-a retras în Muntele Olymp din Asia mică, unde s-a tuns monah și s-a închinat pe sine cu desăvârșire celor mai aspre nevoințe călugărești, întru care a petrecut până la sfârșitul său, ce a venit la adânci bătrâneți. E l a petrecut ca monah timp de cincizeci de ani, în locuri diferite. El a primit de la Dumnezeu har peste har și cu deosebire darul facerii de minuni. El a vindecat neputințele și bolile oame...

  S e prăznuiește astăzi mutarea cinstitelor moaște ale Marelui Mucenic Gheorghe de la Nicomidia, unde a luat mucenicia pe vremea lui Dioclețian, în cetatea Lydda din Palestina. M ucenicia acestui Mare Mucenic se pomenește și se prăznuiește în douăzeci și trei de zile ale lunii aprilie. V ăzându-și mai dinainte mucenicia sa, marele Gheorghe a cerut slujitorului lui ca după a sa moarte să îi ia trupul și să îl ducă în Palestina, patria în care se născuse maica lui și unde își împărțise el toate averile lui, săracilor. S luga credincioasă, a făcut întocmai, în timpul domniei marelui Constantin, creștinii evlavioși au zidit o prea frumoasă biserică la Lydda, închinată Sfântului și Marelui Mucenic Gheorghe. L a sfințirea bisericii au fost îngropate în ea și sfintele lui moaște. Nenumărate minuni s-au lucrat la ele de-a lungul vremurilor, spre slava lui Dumnezeu și a Marelui Mucenic Gheorghe, robul Lui.

 ---   Duminica de după **Înălțarea Sfintei Cruci** (care este sărbătorită pe 14 septembrie) este o zi de adâncă reflecție pentru creștinii ortodocși. Această duminică nu este o simplă continuare a sărbătorii, ci o meditație profundă asupra sensului crucii, nu doar ca instrument al suferinței, ci ca simbol al biruinței și al jertfei supreme. ### Sensul Crucii în viața creștinului În această duminică, pericopa evanghelică (Marcu 8, 34-38) ne invită la o introspecție sinceră. Hristos le spune ucenicilor Săi: „**Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze**”. Aceste cuvinte au o semnificație profundă. 1.  **A te lepăda de tine:** Nu înseamnă să-ți anulezi personalitatea, ci să renunți la patimi, la egoism și la voința ta proprie, pentru a o împlini pe a lui Dumnezeu. Este un act de smerenie și de dedicare totală, care ne eliberează de robia păcatului. 2.  **A-ți lua crucea:** Nu este vorba doar de a accepta suferința, ci de a...

  S fânta Eufimia s-a născut în Calcedon. Tatăl ei, senatorul Filofron și maica ei, Theodorisia, erau creștini adevărați, plini de toată cucernicia și evlavia. Fiica lor, Eufimia, era de o mare frumusețe și trupească și sufletească. P e când odată proconsului Priscus a organizat o mare serbare în Calcedon, în care a poruncit și aducerea de jertfe la idolul lui Ares, patruzeci și nouă de creștini s-au ascuns, spre a nu fi nevoiți să aducă jertfe idolului. Ei au fost însă aflați și târâți înaintea judecății, iar printre ei se afla și Eufimia. Î ntrebați fiind cu aroganță de către Priscus cum au îndrăznit să sfideze decretul imperial, ei au răspuns: „Comanda împăratului și a ta se cuvine să fie împlinită atunci când nu este contrară poruncii lui Dumnezeu Celui din Ceruri. Dar dacă ea este potrivnică poruncii lui Dumnezeu, atunci ea nu numai că nu trebuie împlinită, dar încă combătută. " C ei patruzeci și nouă au fost torturați bestial timp de nouăsprezece zile încheiate, în ziua ...

  D upă ce Sfânta Elena, împărăteasa a aflat Sfânta Cruce a Domnului la Ierusalim, a mai zăbovit o vreme în Sfânta Cetate, ridicând Sfinte biserici la Ghetsimani, la Bethleem, la Muntele Măslinilor, precum și în alte locuri sfințite mai ales de prezența Mântuitorului în ele. E a a început zidirea unei biserici foarte mari și slăvite pe Golgota. Planul bisericii era făcut să cuprindă și locul Căpățânii, la care a fost răstignit Mântuitorul, precum și locul unde a fost îngropat. S fânta împărăteasă voia să cuprindă sub același acoperiș locul Jertfei Mântuitorului și locul înmormântării Lui. Sfânta împărăteasă a voit, adică, să cuprindă sub același acoperiș locul Patimilor Lui și locul din care a răsărit Slava Lui sub același acoperiș. Dar Sfânta Elena s-a săvârșit către Domnul mai înainte ca să săvârșească lucrarea. C ând ea s-a săvârșit cu slavă, Sfântul împărat Constantin a sărbătorit deja anul al treizecilea al domniei lui. Astfel, Sfințirea Slăvitei Biserici a învierii Domnu...

  A cesta s-a născut în Paflagonia, din vestiți părinți creștini, Theodot și Rufina. Părinții lui au fost întemnițați pentru credința în Hristos. Mai întâi a murit tatăl, care era întemnițat; apoi a murit maica lui, Rufina, de îndată ce l-a născut pe el, pruncul Mamant. Așa s-a aflat pruncul viu, între trupurile moarte ale părinților lui. D ar Dumnezeu de grijă purtătorul a trimis un înger la o femeie văduvă nobilă, pe nume Ammia. Ammia l-a văzut pe înger în vis: el îi poruncea să meargă la temniță și să ia copilul. E parhul cetății i-a îngăduit Ammiei să meargă și să îngroape morții, și să ia pruncul la casa ei. M amant nu a grăit până întru al cincilea an al vieții lui, și atunci, primul cuvânt pe care l-a rostit a fost Mama. De aceea s-a și numit Mamant. Copilul Mamant a dat dovadă de neobișnuită agerime la studiul cărții. C um era crescut întru toată rânduiala credinței creștine, el nu și-o ascundea pe aceasta, ci o mărturisea și față de ceilalți copii și râdea de idoli. ...

  A cest Sfânt bărbat Lup a fost servitorul marelui Mucenic Dimitrie, comandantul militar al Tesalonicului. C ând împăratul Maximian l-a decapitat pe marele Dimitrie, Lup a înmuiat marginea veșmântului lui și inelul [ale Sfântului Dimitrie] în sângele mucenicului. Cu acest strai și cu acest inel Lup a lucrat în Tesalonic mari și multe minuni, însănătoșind din bolile și neputințele lor mulțime de popor. Î mpăratul Maximian (pe atunci încă stăpân în Tesalonic) a aflat acestea și a poruncit prinderea, torturarea și uciderea lui Lup. Soldații trimiși pe urmele lui prinzându-l, au început să se rănească și să se ucidă între ei. L up, care deși era creștin cu credința, nu era încă botezat, s-a rugat lui Dumnezeu să rânduiască după a Lui înțelepciune botezul lui grabnic, mai înainte ca să moară. Chiar atunci a început să cadă ploaie minunată din cer peste acest Sfânt mucenic, care a primit astfel botez cu apă de sus. D upă cumplite chinuri, Lup a fost decapitat, iar sufletul lui s-a...

  a. Viața C uvioasa Teodora de la Sihla este cea mai aleasă călugăriță sfântă pe care au odrăslit-o mânăstirile românești. S-a născut în satul Vânători–Neamț, în prima jumătate a secolului XVII. Tatăl ei, Ștefan Joldea, era armaș al cetății Neamțului. După moartea surorii sale Maghița (Marghiolița), Teodora a fost căsătorită cu un tânăr din Ismail. Dar, neavând copii, s-au dus amândoi la mânăstire. Fericita Teodora a îmbrăcat haina călugărească la Schitul Vărzărești–Râmnicu Sărat, iar soțul ei s-a călugărit la Schitul Poiana Mărului - Buzău, cu numele de Elefterie. R isipindu-se schitul de către turci, Teodora s-a făcut pustnică în Munții Buzăului. Apoi, retrăgându-se în ținutul Neamț, a sihăstrit singură ca la 30 de ani într-o peșteră din Munții Sihlei, asemenea Cuvioasei Maria Egipteanca. Deci, bineplăcând lui Dumnezeu, s-a mutat din viața aceasta în primele decenii ale secolului XVIII și a fost îngropată în peșteră. Apoi, după un timp, moaștele sfintei au fost puse spre în...

  C ând evreii cei plini de răutate l-au omorât cu pietre pe Sfântul Arhidiacon Ștefan, ei i-au aruncat trupul spre mâncare câinilor. Dar Dumnezeu, în sfânta Lui Purtare de Grijă a voit altfel. T rupul mucenicului a zăcut în câmp deschis, la poalele dealului pe care se afla cetatea, o zi, o noapte și încă o zi. În noaptea a doua care urmă, marele Gamaliil, învățătorul marelui Pavel, care în taină era și el creștin, a luat trupul mucenicului și l-a dus la Cafargamala și l-a îngropat acolo într-o peșteră de pe pământul lui. G amaliil mai după aceea l-a înmormântat și pe prietenul lui, Nicodim, în aceeași peșteră; căci Nicodim a plâns la mormântul mucenicului Ștefan, până ce a murit. În aceeași peșteră Gamaliil l-a mai îngropat și pe fiul lui, Avivus și potrivit dorinței lui, a fost și el însuși îngropat în aceeași peșteră. A u trecut astfel multe sute de ani, până când nici unul dintre cei vii nu a mai știut unde se află trupul Sfântului întâi Mucenic și Arhidiacon Ștefan. A tu...

  H ristina s-a născut în cetatea Tirului. Ea fost fiica lui Urban, reprezentantul imperial al acelei cetăți, și închinătorul la idoli. Nu se cunoaște cauza sau împrejurarea prin care părinții cei păgâni au dat acest nume fiicei lor, însă el a conținut în sine taina vieții copilului, care avea să devină o mare următoare și muceniță a lui Hristos. P ână la vârsta de unsprezece ani Hristina nu a cunoscut nimic despre credința creștinilor. Când a ajuns la această vârstă însă, tatăl ei a închis-o să locuiască într-un turn foarte înalt, în scopul de a o proteja de ochii lumii, deoarece Hristina era neobișnuit de frumoasă. P lanul tatălui era să o țină pe fiica lui în acel turn până avea să împlinească vârsta deplină a majoratului. El a înzestrat-o în acel turn cu toate cele de trebuință și cu tot confortul: slugi, obiecte de aur și argint, idoli cărora să li se închine și să le aducă jertfe în fiecare zi. C u toate acestea, sufletul Hristinei se simțea trist în atmosfera izolată și...

  A cest sfânt și a toată lumea Sinod s-a ținut în zilele lui Marcian și Pulheriei binecredincioșilor împărați, adunându-se în vestita biserica a Sfintei Eufimia, și adeverind sfântul Simbol al celor 318 Sfinți Părinți, adunați la Niceea. Pe care l-au întărit și l-au pecetluit și celelalte sinoade. Pentru că ocârmuind împărăția Teodosie, feciorul lui Arcadie, a fost o întâmplare ca această: un oarecare Eutihie, monah și preot, s-a făcut începător eresului, zicând că Domnul nostru Iisus Hristos este într-o fire și într-o lucrare. Acesta a fost scos și caterisit de Flavian, patriarhul Constantinopolului, și de ceilalți drept-credincioși. Însă Eutihie, având ajutor pe cei fără de Dumnezeu fameni ai împăratului, n-a încetat a face amestecare și tulburare, până ce a murit Teodosie. După ce a luat împărăția, Marcian a poruncit să se facă sinod a toată lumea, și s-au adunat 630 de episcopi. Și alcătuind și o parte și alta, adică drept-credincioșii și ereticii, două tomuri și deschizând r...

  S fântul Ierarh Leontie este numărat printre cei dintâi sfinți români pe care i-a odrăslit pământul Moldovei și adevăratul părinte duhovnicesc al Cuviosului Daniil Sihastrul. După tradiție era de loc din orașul Rădăuți. Apoi, râvnind Sfinților Părinți de odinioară și arzând cu inima după dragostea lui Hristos, spre sfârșitul secolului al XIV-lea s-a făcut sihastru în pădurile seculare din partea locului. D eci, călugărindu-se cu numele de Lavrentie, s-a învrednicit mai târziu de darul preoției. Apoi, împreună cu câțiva ucenici, a întemeiat o vestită sihăstrie de călugări în codrii Rădăuților, ce se chema, după numele său „Schitul Laura” (Lavra) sau „Mânăstirea Sfântului Lavrentie” 53 . În obștea sa, Cuviosul Lavrentie a format mulți ucenici cu viață aleasă, printre care se număra și Sfântul Daniil Sihastrul. În Schitul Laura, însuși Cuviosul Lavrentie s-a nevoit și a avut o trăire așa de înaltă, încât s-a învrednicit de la Dumnezeu de darul facerii de minuni. Că pe mulți bolna...

  A cest sfânt s-a născut din părinți foarte nobili și extrem de bogați din Roma cea veche, cetate în care și-a făcut și strălucitele studii ale științelor acelui timp, închinându-se pe sine mai ales științei medicale. S ampson a fost un medic foarte milostiv și fără de arginți, dându-le bolnavilor lui nu doar medicamente trupului, ci și sufletului. El pe toți pacienții lui îi sfătuia să împlinească cu scumpătate cerințele Sfintei credințe a lui Hristos. E l mai târziu s-a strămutat la Constantinopole, unde a locuit într-o casă mică, din care, întocmai cum soarele își trimite razele sale pretutindeni, așa și el trimitea milosteniile lui în toate ținuturile, milostenii de bani, sfat, nădejde, leacuri eficace și în general, tot ajutorul celor neajutorați și cu trupul și cu sufletul, însuși Patriarhul a auzit de marile virtuți ale acestui bărbat și l-a sfințit preot. L a acea vreme s-a întâmplat că împăratul Iustinian cel mare s-a îmbolnăvit și toți medicii curții imperiale crede...

  D upă Sfânta Cuvioasă Paraschiva de la Iași (14 Octombrie), unul dintre sfinții cei mai venerați în Moldova este Sfântul Ion cel Nou de la Suceava, ale cărui moaște se află în țara noastră de 600 de ani. E ra originar din Trapezunt, în Asia Mică, și negustorea cu tatăl său făcând comerț cu cetățile de pe malul Mării Negre. Într-una din călătoriile spre Cetatea Albă, pe Nistru, a avut o dispută cu un neguțător venețian care, din răzbunare, a mințit pe stăpânul mongol al cetății că Ioan vrea să devină musulman. În confruntarea cu acesta, tânărul creștin i-a spus că nu are motive să-și schimbe credința, ceea ce a declanșat furia eparhului, sau mai marelui cetății, care a poruncit ca Ioan să fie chinuit. A suportat cu credința și stoicism torturi înfricoșătoare între care legarea de coadă unui cal sălbatic și târârea pe caldarâmul cetății - iar în final i s-a tăiat capul. Era 2 Iulie 1330. E parhul cetății, inițial, n-a permis creștinilor să-l îngroape, dar o minune - apariția un...

  --- Duminica a doua după Pogorârea Duhului Sfânt este o sărbătoare specială și profund semnificativă pentru Biserica Ortodoxă Română: **Duminica Tuturor Sfinților Români**. Această zi este dedicată cinstirii tuturor sfinților care au strălucit pe pământul românesc, de la primele veacuri creștine și până astăzi, arătând că sfințenia nu este un ideal abstract, ci o realitate vie și concretă în spațiul nostru binecuvântat de Dumnezeu. ### Rădăcinile Duminicii Tuturor Sfinților Români Această sărbătoare a fost instituită relativ recent în calendarul Bisericii Ortodoxe Române, dar își are rădăcinile adânc înfipte în conștiința poporului credincios. Proclamarea ei a venit ca o recunoaștere a bogăției spirituale a neamului românesc și a numărului impresionant de vieți sfinte care au înflorit aici. Este o mărturie a continuității credinței apostolice pe aceste meleaguri, transmisă din generație în generație. Dacă în Duminica precedentă, a Tuturor Sfinților, cinstim întreaga pleiadă de sf...

  I ulian provenea dintr-o familie foarte nobilă, senatorială. El a viețuit în Tarsul Ciliciei și a luat mucenicia sub Dioclețian. C hiar dacă la vremea martiriului lui el nu era decât un tânăr în vârstă de optsprezece ani, el era suficient de educat și întărit în Sfânta credință creștină, așa încât să-și dea viața pentru ea. C ezarul l-a târât după el din cetate în cetate timp de un an întreg, torturându-l în toate chipurile, ca să-l facă să se lepede de Hristos. M ama lui Iulian urma acestui cortegiu mereu, de departe. Cezarul a arestat-o pe mama lui Iulian, silind-o să-și convingă fiul să se lepede de Hristos, dar ea, stând trei zile întregi de vorbă cu el în închisoare, l-a sfătuit și l-a întărit tocmai dimpotrivă: adică să meargă la moarte cu mulțumire, cu nădejde și cu bucurie, arătându-i că a lui va fi marea biruință. T orționarii atunci l- au legat pe Iulian într-un sac, împreună cu șerpi, scorpii și alte animale veninoase și l-au aruncat în mare, iar pe mama lui Iuli...

  M anuel, Sabel și Ismael au fost trei frați persani, născuți din tată păgân și din mamă creștină. Ei au fost crescuți de mama lor și botezați intru credința creștină. C reștini fiind, ei erau și ofițeri de rang înalt la curtea regelui Alamundar. Ei au fost trimiși la împăratul Iulian, apostatul spre a negocia și consfinți tratat de pace între imperiile persan și greco-roman. A postatul însă în acea vreme făcea pregătiri pentru un necurat festival păgânesc la Calcedon. În cadrul lui împăratul însuși, împreună cu nobilii săi, aduceau necuratele jertfe idolilor. Emisarii persani însă au lipsit de la această „festivitate". Dar împăratul i-a somat să se prezinte imediat și să aducă jertfe necuraților zei. E i au declarat că sunt cetățeni străini, supuși ai regelui Persiei și aflați la Calcedon în misiune diplomatică în scopul obținerii păcii între cele două țări, iar nu în scopul aducerii de jertfe idolești; de asemenea, că ei sunt creștini și că socotesc închinarea și aducere d...

  S fântul Părintele nostru Tihon cu adevărat mare făcător de minuni a fost. După moartea fericitului Mnemonius, fiind Tihon curat cu viața și însuflețit de mare râvnă pentru Ortodoxie, el a fost ales de către obște cu un suflet și cu o gură spre a le fi lor arhipăstor, lucru care s-a și întâmplat, căci Tihon a fost sfințit episcop și ridicat în scaunul Amatundei de către marele Epifanie. Î n insula Cipru se aflau pe atunci mulțime de păgâni. Cu apostolicească râvnă Sfântul Tihon a pornit a face credincioși din cei necredincioși, lucrare întru care a izbutit în chip minunat și răsunător. D upă nevoințe îndelungi în via Domnului, cam pe la anul 425, Sfântul Tihon s-a strămutat la cereștile locașuri. E l se numește făcător de minuni pentru multe și mari minuni ce a lucrat, atât în timpul vieții, cât și după moartea lui. T atăl lui Tihon era brutar. Iar când tatăl îl lăsa pe fiu singur în brutărie, acesta împărțea mulțime de pâini săracilor fără să ia bani, ca milostenie. Tatăl ...

  M etodie s-a născut în cetatea Siracuzei din Sicilia. După ce și-a încheiat strălucit studiile seculare, el a fost tuns monah și a început să ducă viața tuturor nevoințelor într-o mânăstire. P atriarhul Nichifor l-a luat pe Metodie în slujba lui. În timpul domniei împăraților iconoclaști, Metodie s-a făcut cunoscut pretutindeni ca apărător neclintit al cinstirii sfintelor icoane. P entru aceasta, răul împărat Teofil l-a surghiunit într-o insulă în care se aflau și doi criminali de drept comun, zăcând în temnița umedă de acolo timp de șapte ani, fără lumină și fără hrană suficientă, ca într-un mormânt. Î n timpul împărăției dreptcredincioasei împărătese Teodora și a fiului ei Mihail, Metodie a fost eliberat și ridicat patriarh, după cum îi prorocise mai înainte Sfântul Ioanichie cel mare. Î n prima Duminică din Sfântul și Marele Post, Metodie a intrat solemn cu icoanele în sfânta biserică și de asemenea a alcătuit un canon la cinstirea lor. N eputincioși intru a-l birui pe M...