REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  S fântul Antonie a fost cel dintâi monah care s'a retras în pustie,fiind urmat de mai mulți ucenici. Vieața lui, care a umplut de uimire lumea din acea vreme, a fost descrisă de Sfântul Atanasie, patriarhul Alexandriei. N ăscut într'un sat din Egiptul de mijloc, după moartea părinților săi, țărani cu bună stare, Antonie s'a hotărît pe la vârsta de 18-20 de ani să vândă tot ce moștenise, să împartă săracilor și să-și închine vieața Domnului. Aceasta s'a întâmplat pe la anul 270 după Hristos. La început nu s'a depărtat prea mult de locurile în care trăiau oameni. Câtăva vreme i-a slujit drept adăpost un mormânt gol. Pe urmă, crescându-i dorința după singurătate, s'a retras în munții nisipoși de pe malul drept al Nilului. Mai târziu a părăsit și acest loc și pe monahii cari se strânseseră în jurul lui și s'a dus în mijlocul pustiei din preajma Mării Roșii, de unde venea numai la anumite răstimpuri pentru a da sfaturi pelerinilor cari alergau să i le ceară.

  A ceastă cu adevărat mare și vestită între femei, Cuvioasa și pururea pomenita Parascheva s-a născut într-un sat al Traciei, numit și din vechime și acum Epivata. Părinții fericitei erau de neam bun și măriți, înavuțiți cu multe averi; mai mult însă îi mărea și îi îmbogățea dreapta credință în Dumnezeu și vrednicia de a se numi creștini. Aceștia dar, aducând la lumină pe Cuvioasa, întâi au renăscut-o prin scăldătoarea cea dumnezeiască a Botezului, apoi, înaintând pe cale, o învățară toată îmbunătățirea și așezarea cea după Dumnezeu. D upă ce a trecut la al zecelea an, adesea mergea cu mama sa la biserica Preacuratei Născătoare de Dumnezeu și a auzit aceste dumnezeiești binevestiri: "Cel ce voiește să vină după mine, să se lepede de sine și să ridice crucea sa și să urmeze Mie". Îndată fiind cuprinsă de aceasta și ieșind din biserică, a întâlnit un sărac; ascunzându-se de maica sa și dezbrăcând hainele strălucite și luminate ce le purta, le-a dat lui și ea a îmbrăcat pe a