REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  S fântul cuvios Iosif s-a născut în Sieilia, din părinți evlavioși și plini de toată virtutea. După moartea lor, Iosif s-a strămutat în Tesalonic, unde a primit și tunderea în cinul monahal. Ca monah, el s-a făcut pildă tuturor prin postiri, înfrânări mari, rugăciunea neîncetată, cântări de psalmi, privegheri și multe feluri de nevoințe. E piscopul Tesalonicului l-a hirotonit preot. Pe când a venit la Tesalonic, marele Grigorie, decapolitul a fost atât de impresionat de Iosif, de caracterul lui minunat, încât l-a invitat să vină la mânăstirea lui din Constantinopol. C ând focul limbilor otrăvite au izbuncnit iar împotriva sfintelor icoane, pe vremea lui Leon, armeanul, Iosif a fost trimis la Roma ca să ceară Papei și Bisericii din Roma să lupte pentru Sfânta Ortodoxie. Aflându-se în această călătorie, el a fost răpit de pirați și dus în insula Creta, unde ereticii l-au ținut în închisoare timp de șase ani. I osif s-a bucurat pentru a fi fost învrednicit să primească chinuri pent

  A cești slăviți și mult milostivi sfinți nu erau frați după trup, ci după duh. La început Chir a locuit în Alexandria, unde era medic și vindeca oamenii prin îndoita cunoaștere a artei medicale și a puterii lui Hristos. A flând că boala vine asupra omului cel mai mult din cauza păcatului, Chir îi îndruma întotdeauna pe pacienții săi către pocăință, rugăciune și curățirea de păcate, care puteau aduce sănătate și sufletului și trupului. C ând au început persecuțiile lui Dioclețian asupra creștinilor Chir s-a retras în Arabia unde s-a tuns în monahism. A devenit la fel de cunoscut în Arabia precum fusese și în Alexandria, așa încât oamenii alergau la el de pretutindeni pentru vindecare. A uzind despre Chir, Ioan, care era ofițer roman la Edessa, a venit să-l vadă. întâlnindu-se față către față, s-au iubit ca frații și au rămas împreună viețuitori intru nevoințele monahicești. Î n vremea aceea o femeie creștină pe nume Anastasia a fost chinuită pentru credință împreună cu cele trei

  F iecare dintre acești trei mari Sfinți are propria sa zi de sărbătoare în Biserică: Sfântul Vasile cel Mare este sărbătorit la 1 ianuarie, Sfântul Grigorie Teologul la 25 ianuarie, iar Sfântul Ioan Gură de Aur la 27 ianuarie. A ceastă sărbătorire a tuturor trei la un loc în ziua de 30 ianuarie a fost însă instituită în veacul al unsprezecelea, în timpul împărăției lui Alexie Comnenul, când se ivise și o neînțelegere în popor. C ăci erau unii care socoteau că dintre cei trei, Sfântul Vasile este cel mai mare sfânt datorită curajului și curăției sale, și aceștia se numeau vasilieni. Alții îl cinsteau numai pe Sfântul Grigorie Teologul, datorită adâncimii și sfințeniei teologhisirii sale – aceștia își spuneau gregorieni. Iar alții îl cinsteau numai pe Sfântul Ioan Gură de Aur datorită elocinței și limpezimii cu care explica Sfânta Scriptură către popor - aceștia erau ioaniții. D ar această ceartă s-a curmat prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu și spre mai marea slavă a Sfintei Sa

  S ărbătoarea principală a Sfântului Ignatie este cea de pe 20 decembrie, dar astăzi sărbătorim aducerea sfintelor sale moaște de la Roma, unde a suferit mucenicia, la Antiohia, unde mai înainte fusese întâistătător. C ând Sfântul Ignatie a fost chemat la Roma înaintea împăratului Traian pentru a da socoteală de credința sa, el a fost însoțit în călătorie de un număr de cetățeni din Antiohia care nu au voit să-l lase singur în aceasta pe Arhipăstorul lor iubit. N evoind cu nici un chip să se lepede de credința sa și socotind toate ofertele și onorurile împăratului ca pe un nimic, Sfântul Ignatie fu aruncat la fiare, în Marele Circ (Circus Maximus) al Romei. Fiarele l-au sfâșiat pe Sfântul, care și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. I ubiții săi creștini și cetățeni ai Antiohiei au adunat cu grijă sfintele oase ale sfântului și le-au dus la Antiohia unde le-au îngropat cu cinste. D ar când persanii au capturat Antiohia în veacul al șaselea, moaștele Sfântului Ignatie au fost