Pomenirea înălțării Sfintei Cruci

 

Două evenimente se prăznuiesc astăzi, care sunt strâns legate de Crucea lui Hristos: mai întâi, aflarea cinstitei și de viață făcătoarei Cruci pe dealul Golgota, iar al doilea, întoarcerea lemnului cinstitei Cruci din Persia la Ierusalim.

Mergând să cerceteze Locurile Sfinte, Sfânta împărăteasă Elena a hotărât să afle acolo cinstita Cruce a lui Hristos. Doar un iudeu foarte vârstnic, Iuda, mai știa unde se află îngropat lemnul Sfintei Cruci a Domnului. Constrâns de împărăteasă, el a dezvăluit că locul este sub capiștea lui Venus, ridicată de împăratul Hadrian pe Golgota.

Împărăteasa a poruncit ca acea capiște să fie rasă la pământ și să se facă acolo săpături. Așa s-au aflat adânc îngropate în pământ cele trei cruci. Pe când împărăteasa gândea cum să afle care dintre cele trei este a Mântuitorului, s-a apropiat un convoi de îngropăciune. Patriarhul Macarie le-a zis să atingă crucile, una câte una, de cel mort. Nimic nu s-a întâmplat la atingerea primei și celei de a două cruci. Dar când au atins-o de mort și pe a treia, mortul a înviat. Așa au cunoscut că aceea este Crucea Mântuitorului cea de Viață dătătoare. Ei apoi au atins Sfânta Cruce a Domnului de o femeie foarte bolnavă, care s-a însănătoșit pe loc.

Patriarhul atunci a poruncit înălțarea Sfintei Cruci la un loc înalt, de unde să o poată vedea tot poporul - și atunci tot poporul a strigat cu lacrimi: Doamne, miluiește!

Împărăteasa Elena a poruncit turnarea unei îmbrăcăminți de argint întru care a ferecat Sfânta Cruce.

După o vreme, împăratul persan Hosroe a cucerit Ierusalimul, a robit popor mult și a luat și Crucea Domnului în Persia. Sfânta Cruce a rămas în Persia timp de paisprezece ani.

În anul 628 împăratul Imperiului grecesc Heraclie l-a învins pe Hosroe și cu multă solemnitate, a întors Sfânta Cruce la Ierusalim. Intrând în Sfânta Cetate împăratul

purta Sfânta Cruce pe umerii lui, dar a văzut că deodată nu mai poate să facă nici un pas, o putere oprindu-l.

Sfântul Patriarh Zaharia a văzut cum îngerul Domnului nu îl lasă pe împărat să pășească mai departe cu Sfânta Cruce în spate, pe aceeași cale pe care demult pășise și Mântuitorul, dar desculț, scuipat și defăimat. Patriarhul i-a descoperit împăratului vedenia. Atunci împăratul și-a scos straiul și însemnele imperiale și desculț și în haine proaste, a purtat în spate Sfânta Cruce până la Golgota, iar acolo a așezat-o în Biserica învierii Domnului, pentru bucuria și mângâierea întregii lumi creștinești.