REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Izvorul Tămăduirii La prag de praznic, în lumină, Genunchii plecăm spre pământ, Căci Maica Preacurată vine Cu darul cerului cel sfânt. Din piatră seacă, prin minune, Un susur viu a izvorât, Să spele răni și slăbiciune În neamul nostru amărât. **Refren (Imn):** *O, Maică, Izvor de viață și tămăduire,* *Tu, Maica Luminii și a milei cerești,* *Revarsă de sus a Ta sfântă iubire,* *Și rănile noastre cu har le-mplinești!* Nu e doar apă ce țâșnește, Ci e suflarea Ta de har, Ce sufletul îl întărește Și șterge deznădejdea, amar. Cei orbi văd calea mântuirii, Cei șchiopi aleargă spre Hristos, Prin Taina Sfântă-a regăsirii, În trupul cel neputincios. **Rugăciune:** Fă, Maică, din a noastră minte, Un jgheab curat de rugăciuni, Să nu uităm de cele sfinte, Înconjurați de slăbiți și buni. Adapă inima ce seacă În deșertul lumii de acum, Și fă ca boala să ne treacă, Păzindu-ne pe-al vieții drum. **Autor: Teolog și Jurnalist Daniel Caranda** *Orșova, 25 martie 2017*

 Tăcerea de dincolo de moarte ​În ceas de taină, lumea s-a oprit, Pământul tremură sub piatra grea, Căci Cel ce viața lumii a zidit, Se odihnește-acum în carnea Sa. ​E Sâmbăta în care ceru-i mut, Și iadul se cutremură-n adânc, Căci Cel pe care moartea L-a crezut Răpus de somn, e Leul ce se frâng. ​O, Doamne, Care-n groapă Te-ai coborât, Să sfarmi zăvoarele de fier și vechi, Luminează-mi sufletul cel amărât, Și pune-mi rugăciunea în urechi. ​Cobori și-n iadul inimii mele reci, Să biruiești și-acolo neputința, Ca prin mormântul morții să mă treci, Spre unde veșnică e biruința. ​Rămân la ușa pietrei, așteptând, Tăcerea Ta e imn de mântuire, Și-n Sâmbăta aceasta, tremurând, Mă pregătesc de marea Ta iubire. ​Teolog și jurnalist Daniel Caranda , Orșova, 3 aprilie 2012 ​#poezie #imn #rugăciune #creștinortodox #SâmbătaMare

  Imnul Golgotei ​Din Ghetsimani, sub cerul de joi, cu rugă de foc, Păcatul lumii întregi S-a strâns într-un singur loc. Te-au dus spre moarte, Iisuse, în lanțuri și-n hule, Prin noaptea de ură, prin patimi obscure și nule. La Crucea Ta, Hristoase, prin faptele și vorba mea, Și eu un cui azi am bătut, sporind durerea Ta. ​Păstorul meu cel bun, Miel al lui Dumnezeu, Ai luat asupra Ta tot ce în lume este greu. Ai asumat și Cruce, și îngropare, și moarte, Să ne faci de lumina Învierii Tale parte; Să îndrepți tot omul de la tot ce e rău, Să-l aduci, prin jertfă, iarăși lângă Dumnezeu. ​Pe muntele Golgota, sub soarele stins de durere, Te-ai lăsat pironit, Iisuse, a noastră putere. Iar noi, pe crucea vieții, stăm zilnic legați, Între doi tâlhari de suflet, de patimi purtați: O lume ce ne strigă că nu suntem ai ei, Lovituri de gheață din pumni de mișei. ​Căci cine iubește ce-i sfânt e urât de pământ, Pribeag într-o lume ce-i doar un mormânt. Iar în cealaltă parte, isp...

 Cina Celei de Taină ​În casa lui Simon, în taină și rugă, Iubirea se varsă în mir prețios, Stăpânul Se pleacă în chip de slugă, Să spele picioare, El, Domnul Hristos. ​Și pâinea în mână luând, o sfințește, „Mâncați, căci e Trupul ce Jertfă se dă”, Iar prima Liturghie în lume încolțește, Ca moartea din suflet de tot să ne stea. ​Apoi și potirul, cu vin ca o pară, Îl binecuvântă sub cerul cel sfânt: „E Sângele Meu ce din viață răsară, Izvor de iertare și Nou Legământ!” ​E imnul luminii în noaptea de patimi, Când Cerul coboară în mâini de pământ, Să șteargă din ochi ale lumii mari lacrimi, Prin Cel ce e Calea și Viul Cuvânt. ​Autor: teolog și jurnalist Daniel Caranda  Orșova, 1 mai 2010

Sfânta și Marea Miercuri: Taina Mirului și a Vânzării ​În ceasul de seară, când clopotul bate, Se strâng mii de taine în inimi rugate, E Denia sfântă, e miercuri de scrum, Când dragostea-n lacrimi își caută drum. ​O mână aduce un mir de nespus, Să ungă picioarele Bunului Iisus, Păcatul se spală în plâns curățitor, Iertarea coboară din Cer, tuturor. ​Dar umbra trădării prin colțuri s-a-ntins, Când inima celui vândut s-a aprins, Pe treizeci de arginți, un sărut blestemat Alege pierzarea în loc de palat. ​Femeia dă totul pe mirul cel sfânt, Iuda dă Cerul pe pumni de pământ, Un suflet se nalță, un altul apune, În ceasul de taină și de rugăciune. ​Să plângem și noi cu cel păcătos, Să ungem cu lacrimi pe Domnul Hristos, Să fugim de arginții ce sufletul leagă, Și Viața s-o primim în inima-ntreagă. ​ Autor: Teolog și jurnalist Daniel Caranda Locația: Orșova Data: 2 aprilie 2011

  Candela Credinței ​Zece fecioare, pe-nserat, Mirele scump El l-au așteptat, Înțeleptele-au luat unddelemn pe cale, Nebunele, prinse de-a somnului moale. ​La miezul nopții, strigăt s-a auzit: „Mirele vine!”, din zare-a sosit! Cereau nebunele, dar n-aveau de unde, Ușa la nuntă în veci le-ascunde. ​Autor: teolog și jurnalist Daniel Caranfil Data: 7 aprilie 2026 Locația: Buzău

Osana, Împăratul Smereniei ​Stăpâne Doamne, Cel ce vii pe mânz de asină blând, Ierusalimul sufletului Te-așteaptă tremurând. Nu vii cu oști, nici cu măriri de lume trecătoare, Ci vii ca Jertfă Vie, spre a noastră mântuire. ​ Refren (Imn de slavă): Osana întru cei de sus, Binecuvântat ești Tu, Ce vii să sfarmi al morții lanț și greul „nu”. Cu stâlpări verzi în mâini purtăm credința-nvierii, Și-Ți așternem haina pocăinței în pragul durerii. ​Privim spre Maica Ta ce stă cu inima zdrobită, Ea știe că „Osana!” e o slavă amăgită, Că ramurile de finic, ce azi calea-Ți inundă, Se vor preface-n spini de fier, sub ura cea profundă. ​ Rugăciune (Către Mântuitorul): O, Iisuse, Cel ce primești cântarea pruncilor curați, Primește-ne și pe noi, cei de patimi întinați. Nu lăsa ca gura noastră să Te vândă prin păcat, Ci fă din inima noastră un altar binecuvântat. ​Să nu fim ca mulțimea ce Te laudă doar o clipă, Ci dă-ne aripi de credință, sub a Ta sfântă aripă. Primește această stâ...

  Vremuri grele    din ciclul Poemul Ciorilor...   Prieteni melancolici şi crispaţi, Acum când vă grăbiţi spre niciodată, E plină omenirea de soldaţi, Nu poţi să faci un pas, că dai de-armată.   Nu vă miraţi că eu n-am inţeles Din zi în zi că suntem mai săraci ; Porumbul stă pe câmpuri parasit, Soldaţii stau cu mâna pe trăgaci.   De când tot facem păcii propagandă, Când să te plimbi prin splendida cetate, Nu poţi să treci de brute ce comandă şi brute ce se lasă comandate.   M-am dus în taină la câte-un soldat : Voi nu vedeţi că omenirea plânge ? Daţi uniformele la curăţat Că au miros de moarte şi de sânge.   Soldaţii sunt opaci şi sunt debili, Nu pot vedea că omenirea plânge, Soldaţii nu ascultă de civili, Numai de cei cu uniforma-n sânge.   Transfuzia de arme s-a dublat şi-n micşorarea pâinii se răsfrânge ; Să ducem sângele la curăţat Ca sângele să nu mai ceară sânge !     Să ducem sângele la curăţat Ca sângele să nu mai ceară sâng...

  Sol al luminii: Rugăciune la Odovania Bunei Vestiri ​Arhanghel al tainei, cu chip de lumină, Tu, cel ce adus-ai cereasca veste, În prag de-odovanie, inima-mi plină Își caută pacea în sfânta poveste. ​O, Gavril, străjerul cuvântului sfânt, Ce-ai spus „Bucură-te!” Fecioarei curate, Rămâi și cu noi pe acest pământ, Să dăm la o parte a lumii păcate. ​Vestea cea bună în noi să rodească, Chiar dacă praznicul azi se sfârșește, Iar Maica Luminii, pururi cerească, Sub sfântul tău acoperământ ne păzește. ​Învață-ne, sfinte, smeritul „Fie!” Să primim voia Domnului, dreaptă și bună, Iar vestea mântuirii, de-a pururi să fie A sufletului nostru cerească cunună. ​ Autor: teolog și jurnalist Daniel Caranda, Orșova, 26 martie 2015

  ​În zi de mărțișor și de lumină, Când ghioceii scot capul din nea, Pășesc încet, cu inima deplină, Spre tine, mamă, rugăciunea mea. ​Nu-ți aduc doar o floare trecătoare, Nici vorbe mesteșugite pe un rând, Ci-i mulțumesc Lui Dumnezeu, sub soare, Că te-a zidit cu suflet blând și sfânt. ​Ești candela ce arde-n prag de noapte, Când somnul greu pe pleoape ne-a căzut, Ne mângâi cu blândețe și cu șoapte, Așa cum Maica Domnului a făcut. ​Să-ți dea Hristos mulți ani cu sănătate, Să fii mereu sub Sfântul Său Acoperământ, Să ai în suflet pace, bunătate, Cea mai frumoasă floare de pe pământ. ​Iar Maica Sfântă, pururi Fecioară, Să-ți fie sprijin, pildă și tărie, În astă sfântă zi de primăvară, Și-n veșnicia ce va să mai fie. ​Autor: Teolog și Jurnalist Caranda Daniel Caranda Data: 1 Martie 2012 Locația: Orșova

  DIN CERUL SFÂNT, CUVÂNTUL LIN COBOARĂ ​Din cerul sfânt, Cuvântul lin coboară, Prin Duhul Sfânt în inimi se strecoară. Prin Duhul Sfânt tot sufletul viază, Iar Scriptura calea luminează. ​Părinți bisericești, cu slove de foc, Evangheliști ce duc credința din loc în loc. Scrieri sfinte, leac spre mântuire, În post, în loc de rele, îndreaptă drumul spre mântuire. ​Pe urmele sfinților mergem drept, Azi, scriitori cu dor în piept. Să toarne-n cuvinte har și iubire, Spre slava Celui, veșnică mărire. ​Autor: Caranda Daniel, teolog și jurnalist. ORSOVA 3.03.2008

Biruința Icoanei și Firul Înnoirii ​În Duminica sfântă, a Icoanei cinstire, Ortodoxia-și cântă a ei glorioasă mărire. Chipuri sfinte privim, în har zugrăvite, Păstrând dreptul tezaur în inimi smerite. ​La prag de primăvară, un fir de mărțișor, Împletește în taină viață, jertfă și dor. E semn de înnoire, dar prin Iisus Hristos, Căci postul ne e cale și drumul luminos. ​Trecem prin pragul Babelor, cu vânt și cu nori, Spre-a Învierii slavă, ai credinței călători. Răbdăm cu rugăciune orice aspră încercare, Pășind cu inimi bune spre marea Sărbătoare. AUTOR: Daniel Caranda   TEOLOG ȘI JURNALIST TÂRGOVIȘTE 1.03.2013

  -  Hristos în Hora Unirii La ceas de Ianuarie, cu ger și cu nea, S-a aprins în popor o cerească scânteie, Când frații din Milcov, sub mână de stea, Vrut-au o singură matcă să-ncheie. Nu doar prin oameni, ci prin sfântă rânduială, Duhul lui Dumnezeu peste neam a suflat, Să șteargă hotarul, vechea rânduială, Și-un singur popor s-a trezit, luminat. **Alexandru Ioan**, ales de credință, Cu inima mare, de Domn pământean, A pus temelia, prin dăruință, Sub brațul de cruce al neamului daco-roman. El nu doar hotare și legi a unit, Ci sufletul român de asuprire-a scăpat, Biserici și școli pe pământ a zidit, Și chipul dreptății în lege-a lăsat. „Unirea e singura stare-a fericirii!” Răsună și azi glasul Domnului bun, În sfânta Liturghie a dăinuirii, Unde românii laolaltă se-adun’. O, Doamne, păzește-ne vatra și glia, Căci Cuza-i un simbol de jertfă și har, Învață-ne azi ce e Ortodoxia: Să fim un singur trup pe al țării altar! Trăiască Unirea sub sfântul drapel, Sub paza Maicii Domnului,...

  Cântărețul Neamului și al Cerului *(Omagiu lui Mihai Eminescu)* În prag de ianuarie, cu ger și cu ninsoare, Se-aprinde-n vatra țării o veșnică ardoare, Căci s-a născut poetul ce ne-a citit în suflet Și-a pus în vers de aur al neamului răsuflat. Tu n-ai fost doar condeiul ce-a plâns peste hârtie, Ci glasul care știe ce-i sfânt și ce-nveșnicie, Ai prețuit Altarul și Maica ce ne crește, În limba care-n ceruri de-a pururi glăsuiește. „Icoană și privire”, așa vedeai tu neamul, Când viscoleau străinii și ne loveau cu ramul, Ai stat de strajă crucii și limbii românești, Ca un străjer de veghe în tainele cerești. Tu, care-ai plâns sub teiul din vechea mănăstire, Cerșind la Putna sfântă un strop de mântuire, Ești astăzi rugăciune în slovele măiastre, Luceafăr ce veghează pe bolțile noastre. Odihna ta e-n sfinte și tainice pridvoare, Unde cuvântul curge ca apa din izvoare, Iar noi, la marea umbră a geniului tău, Îl preaslăvim pe Tatăl, pe Bunul Dumnezeu. Primește, Mihai sfinte, un gând de ...

  --- 🕊️ POEMUL CUVÂNTULUI: De la Logos la Rostire La început, când nu era nici timp și nici suflare, Cuvântul Odihnea în Cer, în tainică splendoare. N-a fost un sunet trecător, nici literă pe foi, Ci Însuși Domnul, Cel ce-apoi a coborât la noi. **„Să fie lumină!”** – a tunat Cuvântul cel Sfânt, Și s-au ivit stelele, marea și-ntregul pământ. Din „Rost” s-a zidit tot ce ochii acum pot să vadă, Cuvântul e viață, e duh și e sfântă dovadă. Dar Dumnezeu ne-a dat și nouă, din marea-I iubire, Un ciob de lumină în grai și în sfântă rostire. Un cuvânt poate fi o zidire, o punte, un leac, Sau poate fi rană și umbră ce dăinuie-un veac. De Ziua Cuvântului, astăzi, să stăm în tăcere, Să alegem cuvinte ce poartă în ele putere: Un **„Iartă-mă”** sincer ce rupe un lanț de blestem, Un **„Te iubesc”** cald, ca un tainic și sfânt diadem. Să nu fie vorba deșartă, nici spaimă, nici ură, Ci miere și pace să curgă din a noastră gură. Căci pentru orice cuvânt ce ne-a ieșit prin portal, Vom da socoteală î...

  ---  Întâiul de pe Calea Crucii La porți de cer, în zi de sărbătoare, Când Pruncul Sfânt e încă-n leagăn moale, Se ridică-un stâlp de foc și de răbdare, Iar moartea-ngenunchează la picioare. Arhidiacon tânăr, cu chipul de lumină, Purtând în suflet taina cea divină, Tu n-ai privit la ura din mulțime, Ci ai privit spre marea Înălțime. În ploaia grea de pietre și de ură, N-ai scos un blestem, n-ai avut reproș pe gură, Ci, ca și Domnul, pe cruce răstignit, Te-ai rugat pentru cel ce te-a lovit. „Iartă-i, Părinte!” – strigăt de iubire, Ce-a dărâmat a morții stăpânire, Iar cerul, larg, deasupra s-a deschis, Să-Ți vadă Domnul drumul cel promis. L-ai văzut pe Hristos stând în picioare, Gata să-Și ia ostașul la onoare, Întâiul sângelui vărsat pentru Hristos, Ștefan, cel blând, cel bun și luminos. O, Sfinte Ștefan, paznic al credinței, Ne învață drumul sfânt al biruinței: Să nu ne temem de nicio lovire, Cât timp în cer avem a noastre firi. Azi, în a treia zi de sfânt Crăciun, Te lăudăm...

  Ziua Unității și Așezământul Credinței O, Țară Sfântă, sub steagul tricolor, În prag de Decembrie, cu cer senin și dor, Ne adunăm cu toții, sub boltă de vecie, Să prăznuim Unirea și Sfânta Românie! ### I. Chemarea din Veac Nu ești rodul sorții, nici simplă întâmplare, Ci *Așezământ* de Har, *Patrie de Mărturie*. Pe plaiul tău strămoșesc, *Sfântul Andrei* a pășit, Cu *Crucea* de lemn sfânt, cu *Harul* negrăit. Tu ești **Grădina Maicii Domnului**, sub ocrotiri cerești, Ai vegheat la vatră, în timpuri grele, firești. Ești sânge de Dac, ești duh de Roman creștin, În inima ta bate neamul cel Divin. ### II. Jurământul de la Alba Iulia S-a-mplinit *Proorocia* din veacuri ce-au trecut, Când fiii tăi s-au strâns și-un suflet au făcut. La Alba Iulia, Praznic, nu simplă adunare, A răsunat ecoul: **„Unire, Sub Soare!”** S-au strâns Oltenia, Moldova și Ardealul, Crezând că Dumnezeu a rupt cel vechi val. Căci Unirea nu-i doar hotar ce se-ntinde, Ci *Taina-mpărtășirii* ce-n *Hristos* se cuprind...

   Rugul Aprins de la Prislop Din Vața de Sus, cu suflet de foc, Zian a pornit, lăsând lumea-n loc. A sorbit din Scripturi, din culmea Teologiei, Și-a pus mintea-n slujba Sfintei Liturghii. ### I. Cărarea Călugăriei A trecut prin Athos, la Școala Tăcerii, Unde Rugăciunea topește durerii. Și-a luat crucea-n spate, Arsenie numit, Duhovnic la Sâmbăta, de Hristos iubit. A umplut cu Har un veac de-ndrăcire, Și-a dat inimilor sfântă-nțelepțire. Venea lumea-n valuri, căta un cuvânt, Căci vedea prin el pe Hristos cel preasfânt. ### II. Sabia Duhului Părinte Arsenie, Sabie cu două tăișuri, Tu vedeai în suflet, spulberând fățișuri. Când venea păcătosul, plin de rușinare, Tu-i ziceai păcatul, fără întrebare. Ai fost ca un far, aprins în furtună, Și-ai smuls din minciună orice cunună. Ai răbdat în temniță, în frig și-n ocară, Ca un Mărturisitor pentru-această țară. ### III. Testamentul de la Prislop Și-ai plecat la Domnul, pe-un ger, la sfârșit, Dar nu te-ai retras, ci te-ai înmulțit. Mor...

   Calea celor 40 de Zile: Poarta Betleemului  În clipa când toamna își dăruie foaia, Și iarna s-așează-n cer cu văpăi de vrajă, O poartă se-nchide, o alta se-așază: Începe postirea, și inima-nfrăgează. Astăzi, pe cincisprezece, noiembrie-n taină, **Al Domnului Post** ne cheamă la-nfrânare. Lăsăm al lumii fast, al bucuriei deșarte, Și ne-așezăm pe drum, cu fapte și cu carte. ### I. Aratul Inimii Nu-i postul doar un regim, nici o dietă-n grabă, Ci-i **arătura sufletului**, ce-așteaptă de multă vreme. Să lăsăm al nostru trup, să nu mai fie iute, Și să facem loc, în chilie, unei rugăciuni mute. Sunt **patruzeci de zile** de veghere și Har, Pentru-a primi pe Pruncul, cel scump și Făcător de Dar. Să ne-oțelim credința, prin postul cel ceresc, Să ne spălăm de ură, de tot ce-i omenesc. ### II. Trei Daruri de Purtat Să luăm cu noi **trei daruri**, ca magii de-altădat', Când mergem spre peștera unde Hristos s-a dat: 1.  Să purtăm în inimă **Rugăciunea** – acel aur curat. 2....

  Sfântul Nectarie: Lacrima și Tămăduirea  Privești cu blândețe din Eghina Sfântă, Pe-o lume de durere, ce sufletu-i frământă. **Nectarie**, cel smerit, ce-a fost alungat pe nedrept, Te-ai întors la Hristos, cu sufletul recept. ### I. Smerenia și Cununa Ai fost Ierarh cinstit, cu rang și cu putere, Dar lumea te-a lovit cu acuze și durere. Te-au izgonit din scaun, ți-au luat a ta dreptate, Și-n loc de măreție, ți-ai ales **sărăcia-n toate**. Ai rătăcit pe drumuri, dar ochii ți-au rămas Spre Cruce îndreptați, în fiecare ceas. Și-n Mănăstirea-n ruină, pe-o insulă uitată, Ai arătat că Harul nu cere haină-nflorată, Ci **inima smerită**, ce știe a ierta, Aceea e un Tron unde Hristos Se-așează. ### II. Doctorul de Sfinți Tu n-ai avut averi, nici faimă pământească, Dar Ți-a dat Domnul darul: a vindeca-n cerească Putere, cu-o simplă **atingere de mână**, Cu mirul Sfânt, ce inima o-nchină. Căci te-ai făcut doctor, tu, Ierarh de Cin, Pentru bolile grele, pentru amarul chin. În fața bolii...