Glasul în pustie
Glasul în pustie În pustiu, unde vântul geme și plânge, Un glas se-aude, sfânt și luminișor, Ioan Botezătorul, cu chipul strălucind, Vestitor al lui Hristos, cel mai mare dintre noi. Cu haină de păr și miere sălbatică, În Iordan s-a retras, departe de lume, Cheamând la pocăință, cu glasul său puternic, Și-a botezat pe cei ce-au venit în lume. „Iată, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ia păcatul lumii!”, A strigat el, arătând spre Hristos, Lumina, Și-a făcut loc pentru Cel ce urma să vină, Și-a pregătit calea, cu umilință și credință. Deși a fost întemnițat și-a murit martir, Ioan Botezătorul rămâne-n veșnicie, Un simbol al credinței, al curajului și al darului, Un model pentru noi, în veșnicie. Autor TEOLOG ȘI JURNALIST CARANDA DANIEL ORȘOVA 7.01.2007