REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Ziua Unității și Așezământul Credinței O, Țară Sfântă, sub steagul tricolor, În prag de Decembrie, cu cer senin și dor, Ne adunăm cu toții, sub boltă de vecie, Să prăznuim Unirea și Sfânta Românie! ### I. Chemarea din Veac Nu ești rodul sorții, nici simplă întâmplare, Ci *Așezământ* de Har, *Patrie de Mărturie*. Pe plaiul tău strămoșesc, *Sfântul Andrei* a pășit, Cu *Crucea* de lemn sfânt, cu *Harul* negrăit. Tu ești **Grădina Maicii Domnului**, sub ocrotiri cerești, Ai vegheat la vatră, în timpuri grele, firești. Ești sânge de Dac, ești duh de Roman creștin, În inima ta bate neamul cel Divin. ### II. Jurământul de la Alba Iulia S-a-mplinit *Proorocia* din veacuri ce-au trecut, Când fiii tăi s-au strâns și-un suflet au făcut. La Alba Iulia, Praznic, nu simplă adunare, A răsunat ecoul: **„Unire, Sub Soare!”** S-au strâns Oltenia, Moldova și Ardealul, Crezând că Dumnezeu a rupt cel vechi val. Căci Unirea nu-i doar hotar ce se-ntinde, Ci *Taina-mpărtășirii* ce-n *Hristos* se cuprind...

   Rugul Aprins de la Prislop Din Vața de Sus, cu suflet de foc, Zian a pornit, lăsând lumea-n loc. A sorbit din Scripturi, din culmea Teologiei, Și-a pus mintea-n slujba Sfintei Liturghii. ### I. Cărarea Călugăriei A trecut prin Athos, la Școala Tăcerii, Unde Rugăciunea topește durerii. Și-a luat crucea-n spate, Arsenie numit, Duhovnic la Sâmbăta, de Hristos iubit. A umplut cu Har un veac de-ndrăcire, Și-a dat inimilor sfântă-nțelepțire. Venea lumea-n valuri, căta un cuvânt, Căci vedea prin el pe Hristos cel preasfânt. ### II. Sabia Duhului Părinte Arsenie, Sabie cu două tăișuri, Tu vedeai în suflet, spulberând fățișuri. Când venea păcătosul, plin de rușinare, Tu-i ziceai păcatul, fără întrebare. Ai fost ca un far, aprins în furtună, Și-ai smuls din minciună orice cunună. Ai răbdat în temniță, în frig și-n ocară, Ca un Mărturisitor pentru-această țară. ### III. Testamentul de la Prislop Și-ai plecat la Domnul, pe-un ger, la sfârșit, Dar nu te-ai retras, ci te-ai înmulțit. Mor...

   Calea celor 40 de Zile: Poarta Betleemului  În clipa când toamna își dăruie foaia, Și iarna s-așează-n cer cu văpăi de vrajă, O poartă se-nchide, o alta se-așază: Începe postirea, și inima-nfrăgează. Astăzi, pe cincisprezece, noiembrie-n taină, **Al Domnului Post** ne cheamă la-nfrânare. Lăsăm al lumii fast, al bucuriei deșarte, Și ne-așezăm pe drum, cu fapte și cu carte. ### I. Aratul Inimii Nu-i postul doar un regim, nici o dietă-n grabă, Ci-i **arătura sufletului**, ce-așteaptă de multă vreme. Să lăsăm al nostru trup, să nu mai fie iute, Și să facem loc, în chilie, unei rugăciuni mute. Sunt **patruzeci de zile** de veghere și Har, Pentru-a primi pe Pruncul, cel scump și Făcător de Dar. Să ne-oțelim credința, prin postul cel ceresc, Să ne spălăm de ură, de tot ce-i omenesc. ### II. Trei Daruri de Purtat Să luăm cu noi **trei daruri**, ca magii de-altădat', Când mergem spre peștera unde Hristos s-a dat: 1.  Să purtăm în inimă **Rugăciunea** – acel aur curat. 2....

  Sfântul Nectarie: Lacrima și Tămăduirea  Privești cu blândețe din Eghina Sfântă, Pe-o lume de durere, ce sufletu-i frământă. **Nectarie**, cel smerit, ce-a fost alungat pe nedrept, Te-ai întors la Hristos, cu sufletul recept. ### I. Smerenia și Cununa Ai fost Ierarh cinstit, cu rang și cu putere, Dar lumea te-a lovit cu acuze și durere. Te-au izgonit din scaun, ți-au luat a ta dreptate, Și-n loc de măreție, ți-ai ales **sărăcia-n toate**. Ai rătăcit pe drumuri, dar ochii ți-au rămas Spre Cruce îndreptați, în fiecare ceas. Și-n Mănăstirea-n ruină, pe-o insulă uitată, Ai arătat că Harul nu cere haină-nflorată, Ci **inima smerită**, ce știe a ierta, Aceea e un Tron unde Hristos Se-așează. ### II. Doctorul de Sfinți Tu n-ai avut averi, nici faimă pământească, Dar Ți-a dat Domnul darul: a vindeca-n cerească Putere, cu-o simplă **atingere de mână**, Cu mirul Sfânt, ce inima o-nchină. Căci te-ai făcut doctor, tu, Ierarh de Cin, Pentru bolile grele, pentru amarul chin. În fața bolii...

  Îngerul Tăcut și Neobosit Când Harul Botezului, ca roua, m-a spălat, Din rândul cel ceresc, un frate mi-a fost dat. Nu-l văd cu ochiul lumii, dar simt aripa-i blândă, Un duh nematerialnic, ce veșnic mă veghează-n gândă. Tu ești, **Înger Păzitor**, al meu prieten sfânt, Venit din Lumină, și-așezat pe pământ. Tu stai la dreapta mea, în fapte și-n tăcere, Și duci la Tronul Domnului a mea slabă cerere. ### I. Sabia și Șoapta Când sufletul meu cade, și mintea e robită, De patimi și de gânduri, de-o lume părăsită, Tu nu mă lași în beznă, nu mă alungi, nu strigi, Ci taci și plângi, și-n șoaptă, pe Domnul Îl atragi. Tu lupți cu duhul rău, cel ce m-ar vrea rănit, Ești **Sabia de Foc** în drumul meu rostit. Îl aperi pe cel slab, pe-al tău frate-n Hristos, Și-i spui celui viclean: „Sufletul este-al Său, nu-i jos!” ### II. Calea și Lumina În nopțile de frică, când inima-i înfrântă, Tu-mi arăți Calea Sfântă, o stea ce nu se cântă. Tu ești acel **oglindă** care-mi arată fața Adevărului simplu,...

 :  Mai Marii Voievozi În ceruri, unde Tronul stă pe slavă, Și-n fața Lui e-o veșnică otravă, Stau Sfinții Arhangheli, în lumină vie, **Mai Marii Voievozi**, ce poartă Voievodie. În haine de foc și în armuri de aur, Ei sunt ai Sfintei Treimi, cel sfânt popor și dar. Și doi sunt mai de seamă, cu nume ce răsună, Ce poartă biruința, de veacuri și-ntr-o lună. ### I. Mihail: Sabia Dreptății Se-aude-n cer un strigăt, ca fulgerul de iute, Când Îngerul cel mândru, în iad se prăbușește. **Mihail** stă în frunte, cu Sabia de foc, Și taie mândria, ce nu-i dă niciun loc. **„Cine este ca Dumnezeu?”** (Mi-ha-El) – el strigă tare, Și pune-n față Oștii, a Raiului hotare. El este **Purtătorul de Biruință**, sfânt, Ce apără Biserica și pe-ntreg pământ. Cu sulița în mână, stă contra-ntunericului gros, Și scoate sufletul de-ndată, când e chemat Hristos. ### II. Gavriil: Vestitorul Tainei Dar celălalt, **Gavriil**, nu poartă-arma grea, Ci poartă-o **candelă**, o floare, o tăcere-a Sa. El este **Ve...

## 🌾 Moșii de Toamnă: Puntea de Lumină 🕯️ Se lasă umbra, frunza vestejește, Și prima sâmbătă din Brumar (noiembrie) sosește. **Moșii de Toamnă**, zi de mângâiere, Când ruga vie-i punte și putere. În sâmbăta de taină, a celor ce-au *adormit*, Cu sufletul la Tine, Iisuse, am venit. Căci trupul Tău, în Groapă, în Sâmbătă a stat, Și-n Numele Tău, Doamne, ne rugăm neîncetat. ### I. Căința și Pomelnicul La Sfânta Liturghie, cu inimă smerită, Aducem **coliva**, jertfă pregătită. E grâul învierii, de miere îndulcit, Simbol că cel ce moare, va fi iarăși primit. Pe **pomelnic** se-adună atâtea nume dragi, Bătrâni și tineri, ce-au plecat din prag. Părinți, bunici, și cei uitați de lume, Îi punem pe toți, Doamne, sub al Tău Sfânt Nume. > *„Odihnește, Iubite, pe robii Tăi acum,* > *Și iartă-le greșeala din cel din urmă drum.* > *Prin milostenia ce-o dăm din al Tău Har,* > *Primește-i la Lumină, la Sfântul Tău Altar!”* ### II. Rugăciunea și Jertfa Ieșim din Sfânta Casă cu pachete și da...

  *** Păstorul din Lom și Straja Bucureștiului   Pe Lomul cel mic, în Basarabov, sat, Un păstor smerit de lume s-a-ndepărtat. Nu avea el carte, nici averi să strângă, Ci doar inima curată ce-ntr-una voia să plângă. **Dimitrie cel Nou**, cuvios și blând, Păștea-ntreaga turmă, la Domnul cugetând. El a lăsat pajiștea, a ales o peșteră, Unde-n post și rugă, a zdrobit durerea. Cu sufletul în ceruri și trupul pe pământ, S-a rugat ne-ncetat, păzind de Duhul Sfânt. Și când și-a dat duhul, ascuns între două pietre, L-a-nghițit apa Lomului, taina cea de veci. A trecut mult timp, de lume dat uitării, Când o fată bolnavă l-a scos din adâncuri zării. Un înger i-a șoptit: „De-acolo, din prund, Scoate moaștele sfinte, din al apei fund!” Oamenii-au căutat, dar s-au oprit din greu, Căci o lumină-ntreagă ieșea spre Dumnezeu. Și-au aflat sfintele moaște, curate, neatinse, De Lomul cel năvalnic, sub pietrele prinse. Așa a poposit în vechiul **București**, Cu-o istorie-n spate ce-n veci o povesteș...

 ---   Rugă la Sfânta Parascheva, Ocrotitoarea Moldovei **I** Din Epivat, sub cerul de vechi Bizanț, Te-ai ridicat, o, **Parascheva** Sfântă, Răspuns la șoapta unui singur cânt Ce inima la Hristos o avântă. Tu n-ai fugit de cruce și nici de post, Ci de podoaba ce-o vestește lumea, Ai dat săracului ce-aveai de preț mai scump și fost, Și ai ales să-ți fie haina huma. **II** Pe Marea Marmara și-n Ierusalim, În Muntele Iordanului cel aspru, Ți-ai risipit a trupului venin Și ai lăsat smerenia ca aspru **Canon al dragostei**. Căci tu ai vrut Ca nimeni să nu știe-a ta splendoare, Și-n pustnicie singură ai tăcut, Și ai atins cea mai înaltă stare. **III** Dar Domnul nu ți-a îngăduit tăcerea, Să fii un far ascuns, doar pentru tine, Ci a vestit, prin moaștele-ți, Puterea Ce biruiește putrezirea-n sine. Și-n drumul lor, prin veacuri și prin vremi, La **Iași** s-au așezat, ca o cunună, Și ne-ai rămas icoană fără de termeni, Și ne ești scut și grabnică rugăciune. **IV** În octombrie, când t...

 --- ---  Acoperământul Maicii Domnului (Pokrov) ### I. Căutarea în Cetatea Asediată În cetatea bizantină, frica domnea în fiece ceas, Căci norii războiului pluteau, fără de popas. O, Constantinopol, zid de creștinătate-n lume, Erai sub asediul cel crud, cu suflete pline de ciume. În Biserica Vlaherne, unde Harul se-aduna, Poporul se ruga fierbinte, așteptând Lumina. Iar printre ei, **Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos**, Vedea cu ochii sufletului, de pământ desprins, frumos. ### II. Arătarea Împărătesei Cerului Când ruga lor atinse cerul, ca un fum de tămâie sfânt, S-a arătat Împărăteasa, pe-un cerest pământ. Venea în slavă nepământeană, cu sfinți și cu îngeri-n jur, Iar lângă Ea, Ioan Botezătorul, și ucenici de-apur. Ea mergea prin sfântul lăcaș, printre lacrimi și-ntrebări, Și se ruga cu mare jale pentru cei din tulburări. Înaintea sfântului Altar, cu fața spre Răsărit, **A îngenuncheat în rugă** pentru neamul cel zdrobit. ### III. Acoperământul de Lumină Apoi, din mâi...

 ---  --- Cântare la Crucea cea de Viață Făcătoare O, Cruce, altarul Iubirii divine, Ce-ai purtat pe Cel sfânt, Fiu de Fecioară și om, De tine s-a-nfrânt a păcatului ură, Și lumea-i scăpată de-al morții blestem. Ai fost lemn de chin, de rușine și patimi, Și-n brațe te-ai cernit de-al sângelui șuvoi, Dar ai devenit scară spre ceruri, de-a vieții, Și-n brațele tale-am găsit un nou rai. Nu-i stea mai strălucitoare pe cer, Nu-i soare mai cald, mai dulce, mai clar, Decât raza ce cade din lemnul de Cruce, Izvor de credință, de pace și har. Te înălțăm, o, Cruce, ca semn de biruință, În fața lumii ce-n ură și chin a căzut, Ești scut pentru suflet, ești armă-n credință, Tu, lemnul pe care-i de viață-a-nflorit. AUTOR: TEOLOG ȘI JURNALIST CARE AM DAT Daniel Caranda ORȘOVA 14.09.2012    

 Cruce Sfântă Cruce Sfântă te slăvim, Prin tine ne mântuim Aducem flori și tămâie, Când venim la Liturghie. Ești izvor de mângâiere, Și ne ajuți la durere Ești lemn Sfânt stropit cu sânge Nimeni nu te poate- nfrânge. Arma păcii Cruce Sfântă Toți creștinii azi te cântă Și îți mulțumim prin rugă Pân' la Domnul să ajungă. Ție ne rugăm fierbinte, Dumnezeu să ne ajute Ești simbolul Trinitatii, Al credinței și dreptății! Petraru Valentina

 --- Poem la Nașterea Maicii Domnului Răsare-n Iudeea o nouă lumină, Din Iachim și Ana, o floare divină. O stea se ridică, o rază de har, Înainte de Hristos, un cer de altar. Trecut-au ani mulți, ani grei de pustiu, În rugă și lacrimi, în chinul târziu. Dar Dumnezeu vede, și daruri le dă, Un rod nesecat, o minune de-a da. Din pântece sterpe, ce har minunat, Se naște Fecioara, un suflet curat. Un mugur de crin, o rază de soare, Pentru a primi pe cel sfânt din cer, Cel mai mare.                                        AUTOR: TEOLOG ȘI JURNALIST CARANDA DANIEL ORȘOVA 9.09.3007 Ea nu-i ca oricare, ci Maică a vieții, Începutul luminii, sfârșitul tristeții. Ea poartă în pântec pe Cel ce-i Mesia, Ea-i poarta de aur, Ea-i mântuirea. Să cântăm cu toții, să-ngenunchem smeriți, Căci prin Ea, mântuiți, am fost iubiți. Ea-i Maica Luminii, Ea-i Maica Iubirii, Începutul speranței, al biruinței.

--- Balada Sfinților Brâncoveni În vremuri de tristețe, de greu și amar, Când tronul strămoșesc era un altar, Domnitorul Brâncoveanu, cu sufletul plin, Păzea legea țării și-al Domnului destin. La Constantinopol, un pașă viclean, Îi cere credința, îi vrea pe-al său plan. „Lepădați-vă de Hristos, de Cruce și de Legi, Și-n schimb veți avea averi și-ale lumii prețuiri!” Dar domnul nu vrea, și-n inima sa, Eram mai puternic decât o sabie. „Bogăția-i o umbră, puterea-i un fum, Calea spre veșnicie e un singur drum.” Și-au luat patru fii, ca flori din grădină, Constantin, Ștefan, Radu și Matei, Și-au stat toți în lanțuri, toți la fel de tineri, Și mama, Maria, s-a rugat pentru ei. Și le-au spus să aleagă, să fie viteji, Să lase credința, și-n schimb să aibă averi. Dar cel mai mic, Matei, cu ochii-n lacrimi, A strigat: „Eu vreau pe Hristos, vreau să fiu cu Tine!” Și domnul s-a bucurat de-a fiului grai, Și-a spus: „Voi fi cu voi, pe-același drum spre Rai.” Și a căzut capul, și-alături de el, S-au...

 --- Adormirea Maicii Domnului** Pe-o rază de soare, din cer coborâtă, Maica lui Hristos, de îngeri-nconjurată, Și-a plecat capul blând, fără de păcat, În brațele Celui ce viață i-a dat. Nu a fost o moarte, ci dulce odihnă, Un somn dătător de slavă și liniște, Căci trupul curat, ce pe Domnul a ținut, Nu putea putrezi, ci-n ceruri a fost luat. Apostolii-au venit, din toate-ale lumii, Purtati pe nori, să-i închidă ochii, Dar mormântul gol, în a treia zi aflat, A vestit că Maica în slavă s-a-nălțat. Ea nu ne-a lăsat, ci mijlocitoare Rămâne la Domnul, pe veci ocrotitoare, O punte de har, între cer și pământ, Un liman de nădejde, un sfânt legământ. Și astăzi, când praznicul iarăși ne cheamă, Să ne-nchinăm toți Maicii noastre, Blândă Doamnă, Să cerem milostiva-i rugăciune, Și pacea-i cerească, în lume s-o-adune. ---AUTOR: TEOLOG ȘI JURNALIST CARANDA DANIEL ORȘOVA AN ȘCOLAR 1998-1999 (TRECEAM ÎN CLASA A 3 A)

 Pe 9 August, când soarele-i blând, O zi de sărbătoare se-așează-n rând. E ziua aceea, sfântă și aleasă, A celui ce cartea mereu o citește și o ține-n casă. Sărbătoare pentru suflete ce-n file se-ascund, Călătoresc prin povești și prin lumi, dincolo de Pământ. E ziua iubitorilor de cărți, a minților luminate, Ce-n pagini uitate, găsesc răspunsuri la întrebări delicate. De la romane vechi, cu miros de timp și de istorie, Până la poezii ce-nalță sufletul în glorie, Fiecare rând e o șoaptă, un gând, o poveste nouă, Ce-ți mângâie inima, te-nvață, și-ți dă putere de viață, ca o ploaie.  Autor: TEOLOG SI JURNALIST  CARANDA DANIEL Așadar, astăzi, deschide o carte, zâmbește și citește, Lasă-te purtat într-o lume nouă, ce-n inimă ți-o găsește. Fii un iubitor de cărți, un cititor cu sufletul deschis, Și lasă-te purtat de pagini, și de cel mai frumos vis.Caranda Daniel Orșova.9 08 2009. ---

  --- Pe Muntele Tabor Pe-un munte înalt, de-o sfântă taină, Iisus S-a suit, cu trei ucenici, Lăsând jos lumea de amară haină, Și-a pus pe suflet cerul cel veșnic. Acolo, în rugă, chipu-I s-a schimbat, Și fața-I, ca soarele, a strălucit, Iar hainele-I albe, ca un fulger curat, De o lumină din cer au răsărit. Și n-a fost lumină făcută de mâini, Ci Har necreat, din Inima Lui, Ce arăta slava cerescului Stăpân, Ca să le-o arate aleșilor Lui. Atunci Moise și Ilie-au coborât, Martori ai Legii și-ai prorocilor grai, Vorbind cu Cel ce de toate a biruit, Despre a Sa Jertfă, a Crucii-nspre Rai. Și norul cel luminos i-a acoperit, Și glas s-a auzit, de sus, din cer, „Acesta e Fiul Meu cel iubit, Ascultați-L!” – un sfânt și veșnic mister. Petru, de uimire, a vrut să zidească, Trei colibe, să-i țină pe toți, Dar Slava n-are hotar pământesc, Ea-i veșnicie, ce-o simt doar cei sfinți și-aleși. Schimbarea la Față-i lumină-n văpaie, Ce-arată că-n Iisus e Dumnezeu, Să nu ne-ndoim când El e-n bataie, Ș...

  Doamne, dacă  mă iubești, Dă-mi ce știi că îmi lipsește  Să uit de cele pământești  Să învăț cum se trăiește. Doamne, știu că m-ai iubit  Și tot ce Ți-am cerut, mi-ai dat Daruri cerești mi-ai daruit Pe care nu le-am meritat. Spun a mea rugă în șoapte Mai dă-mi Doamne, sănătate, Îți mulțumesc pentru toate,  Pentru multa-Ți bunătate . Doamne, dacă mă iubești,  Mai prelungeste-mi trairea Să fac fapte bune , lumești  Să îmi găsesc mântuirea! Autor: Valentina Petraru

---  Sfântul Ilie Tesviteanul: Slujitor al Focului și al Cerului Prin pustiul aspru, cu inima-n rugă, Mergea Ilie, prooroc de demult. Cu glas de tunet, fără de fugă, Chema poporul la sfântu-i tumult. Pe Carmel munte, foc din Cer a chemat, Pe jertfa arsă, jertfă curată. Slujitorii lui Baal, toți s-au mirat, Cum ploaia focului a fost arătată. Căci trei ani, cerul fu-ncuiat, Nici o picătură n-a mai căzut. Poporul Domnului s-a lepădat, Și pământul, de sete, a durut. Dar Ilie-n peșteră, pe Horeb, Auzit-a șoaptă, nu vifor, nici foc. Glasul Domnului blând, un har pur și nou, L-a-ntărit pe prooroc, fără de toc. Și cu car de foc, pe roți de lumină, S-a înălțat la Cer, lăsând pe Elisei. Mantia sa sfântă, o amintire divină, O putere cerească, un dar pentru ei. Ocrotitor al aviatorilor români, Vino, Sfinte Ilie, cu har și putere! De tunete și fulgere, ne apără, români, Și adu din Cer ploaia, ca rod să ne-apere! ---AUTOR: TEOLOG ȘI JURNALIST CARANDA DANIEL

 Ziua Sfântului Ilie Zi de sărbătoare și bucurie A Sfântului Prooroc Ilie, Care-n car de foc a urcat la ceruri, Ploaie să aducă să scuture nouri... Erou al credinței cu viața curată  Cu virtuți și râvnă adevărată, Fă o minune și astăzi pentru noi Deși, suntem de credință goi... Sfinte, alungă seceta ce ne-a cuprins Care cu a ei văpaie ne-a învins, Suflă peste lume răcoritor vânt  Și dă  ploaie bogată pe pământ. Sfinte Ilie aducător de ploaie, Fă ca inima noastră  să se-nmoaie, Să fim mai smeriți și mai cucernici Și în credință să fim statornici! Valentina Petraru