REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Imn închinat Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul ​O, Mare Proroc plin de lumină, Păzitor al credinței curate, Trimis ești de Sus cu misiune divină, Să arzi nelegiuiri și păcate. ​Cu râvna ta cerul ai deschis, Și ploaia ai oprit prin cuvânt, Azi te chemăm, așa cum e scris, Să ne-aduci pațiia pe pământ. ​Înalță ruga noastră la Tron, Sfinte Ilie, ocrotitor, Fii scutul nostru cel bun și blând, În fața oricărui dușman pieritor. ​Autor, teolog și jurnalist Daniel Caranda, Orșova, 20 iulie 2009.

  ​Din negura vremii, cu suflet curat, Marina pornit-a pe drumul înalt, Copilă plăpândă, dar tare-n credință, Ce n-a vrut să știe de vreo umilință. ​În fața prigoanei și-a fiarelor crunte, Ea n-a plecat ochii, n-a strâns din frunte, Ci cu rugăciune și semnul cel sfânt, A învins tot răul de pe acest pământ. ​Lumină curată, model de urmat, Ce viața întreagă spre Cer a îndreptat, Ne fii caldă rugă și scut de nebiruit, În ceasul de cumpănă fii de neclintit. ​O, Sfântă Marina, în zi de serbare, Trimite-ne pace, iertare și binecuvântare, Să mergem pe calea ce duce spre Rai, Căci pentru credință și Hristos sufletul să îți dai. ​ Autor: teolog și jurnalist Daniel Caranda Locația: Orșova Data: 17 iulie 2009

  Scânteile de viaţă se întâlniră -   şi în liniştea serii, viaţa îşi povestiră ​Furnica harnică în tăcere lucra, Peste boabe de grâu mereu veghea, Şi ploaia căzând stropi de lumină aducea, Hrănind viaţa ce din ceruri se cobora. ​Privind la el, furnica s-a oprit, O stea căzută, pe pământ a poposit, Cu lumină blândă, cerul imita, Şi mica insectă pe toţi îi uimea. ​Cine eşti tu, minune? Lumină din cer. Şi ce cauţi aici pe pământul stinger? ​Sunt doar o stea, un picur de sus să luminez in taină pământul nesupus. ​O, tu lumină cerească, o, tu scânteie dumnezeiască, ai venit aici în lume pentru toţi şi pentru mine. Calea să ne luminezi, drumul să ni-l uşurezi. ​Sunt o scânteie divină, sunt un picur de lumină, Chipul să se lumineze, viaţa să se însenineze. ​Sunt trimis din ceru nalt ca simbol de împăcat şi de păcatul iertat. ​Morala: Aşaa cum licuriciul luminează în întuneric amintind de lumina Duhului Sfânt, sufletul care oferă iertare şi pace reflectă lumina divină...

  Pogorârea Duhului Sfânt ​Astăzi, în zi de Cincizecime, Duhul Sfânt coboară lin, Peste noi, cu ocrotire, Dăruindu-ne harul divin. ​Bucură-te, Biserică creștină, Căci astăzi lumina strălucește, În inimile noastre adâncă lumină, Pe calea mântuirii ne călăuzește. ​ Autor: Teolog și jurnalist Daniel Caranda Locație: Buzău Data: 2 iunie 2026

  Lumina Treimii ​O, Treime Preasfântă, Izvor de iubire și lumină, Peste noi, cu milă coboară, Și ne umple viața de credință divină. ​În veci slăvită să fie puterea Ta, Tată, Fiu și Duhule Sfinte, Noi ne rugăm la slava Ta, Cu inimi curate și smerite cuvinte. ​ Autor: Teolog și jurnalist Daniel Caranda Locație: Orșova Data: 2 iunie 2016

  Fără de Tine ​Fără de Tine, Doamne, E viața mea pustie, Nici lucruri și nici oameni, Nu pot să mă mângâie. ​Fără a Ta iubire E cerul plumburiu, Și nu e fericire, Pământul e pustiu. ​Fără a Ta iertare Pieirea mă așteaptă, Căci vina mea e mare. ​Eleonora Skipor

  Lumina Crucii peste veacuri ​Pe cerul Romei, semn de biruință, Un chip de foc a frânt a nopții cale, Constantin, purtat de sfântă credință, A pus pe tron a Crucii nestematei jale. ​Lângă el, Elena, mamă-n rugăciune, Căutând lemnul sfânt prin umbra de pământ, A scos la lumină, pentru-a lumii rugăciune, Iubirea ce-a învins al morții sfânt cuvânt. ​Doi stâlpi de har, ziditori de temelie, Au pus în legi iubirea de Hristos, Lăsând în urmă, drept moștenire vie, Un drum spre Cer, cu sufletul luminos. ​ Autor: Daniel Caranda, teolog și jurnalist Locația: Orșova Data: 21.05.2008

  Lumină din Bucovina ​Păstor blajin al Putnei și-al Moldovei tăcute, Ce-ai strâns în piept durerea unei nații trecute, Sfinte Iacob, ierarhe, chip de blândă lumină, Către tine noi strigăm în vremea de suspină. ​Tu n-ai păzit doar turma cu toiag de arhiereu, Ci ai vrut ca tot românul să-L afle pe Dumnezeu, Să nu mai fie orbi în fața slovei sfinte, Ci să citească viața cu inimă și minte. ​ Rugăciune O, Sfinte, care-n slove ai pus duh de rugare, Și-ai dat copiilor țării cea mai sfântă cărare, Deschide-ne și nouă ochii minții cei grei, Să învățăm iubirea din sfinții tăi temei. Luminează-ne pruncii, păzește-le graiul, Să nu-și piardă credința, să nu uite Raiul! ​Din Bucvariul de demult, din slove luminate, Răsare și azi harul și multă demnitate. Ai pus abecedarul în mâini de prunc sărman, Să fie scut de suflet și neamului liman. ​Rămâi cu noi, Părinte, în rugă și în cânt, Făclie neobosită pe-acest român pământ, Și roagă-L pe Hristos, în Slava Lui de Sus, Să ne...

  ​ Cu Tine ​Aș vrea să fiu cu Tine Cum cerul e cu stele, Să fii a mea iubire Speranța vieții mele. ​Să nu mă mai despartă De Tine nici un rău, Să nu mai fiu uitată Iisus, de harul tău. ​Aș vrea să fiu cu Tine, Iar Tu – viața mea, Să pot face doar bine, Să nu Te pot trăda. ​Aș vrea, dar n-am putere, Și-nțelepciune n-am, Să rabd orice durere; Răbdare ca să am. ​O, iartă-mă, Iisuse, Nu știu ce să mai spun... E mila Ta nespusă, Iar Tu ești cel mai bun. ​ Fără de Tine ​Fără de Tine, Doamne, E viața mea pustie, Nici lucruri și nici oameni, Nu pot să mă mângâie. ​Fără a Ta iubire E cerul plumburiu, Și nu e fericire, Pământul e pustiu. ​Fără a Ta iertare, Pieirea mă așteaptă, Căci vina mea e mare, În cuget și în faptă. ​autor Eleonora Schipor

Mereu tânără și creativă ​Publicam anul trecut câte ceva despre tânăra și deja talentata Iulia Gheorghian din Pătrăuții de Jos. Fire mereu cu mare credință în Dumnezeu, enigmatică, liniștită, calmă, atentă, romantică, nostalgică, Iulia este îndrăgostită de poezie, a moștenit acest dar de la tatăl ei Gheorghe, fostul meu coleg de clasă, care de asemenea a compus câte ceva, deși nu le-a dat niciodată spre publicare. Însă această primăvară, deși cam capricioasă, cel puțin până acum, se pare că a inspirat-o pentru a scrie câteva noi versuri. Unele dintre ele, după cum mi-a mărturisit chiar autoarea, le poartă în suflet, mai mult timp, apoi le așterne pe hârtie sau, mai nou, le tipărește în variantă electronică. ​Propunem atenției dumneavoastră câteva dintre poeziile recente ale Iuliei, dorindu-i succese mari în continuare, și în ciuda tuturor greutăților și necazurilor prin care trecem, cu toții, să rămână mereu cu credința și speranța că ziua de mâine ne va aduce pacea mult dorită, și v...

  ​Se strâng în „ligi” cu nume sfinte, În asociații cu pretenții, Dar n-au în traistă nici cuvinte, Nici pic de duh, doar intenții. Se cred „ortodocși” prin etichetă, Hristos e-un nume pe un zid, Căci în a lor minte îngustă, de dietă, Credința-i doar un gest arid. ​Eu, cu condeiul de jurnalist și har, Și cu teologia-n pași de studiu greu, Privesc cum dau cu piatra, în zadar, Cei ce se cred mai sus de Dumnezeu. Îmi amintesc de-acea „doamnă” cu renume, O „scriitoare” din „Ligi” de carton, Ce-mpreșca venin peste a mele nume, De pe un fals și găunos tron. ​Căci fără școală, fără sfinte studii, O minte goală n-are ce să spună, E doar o vorbă-n vânt, printre aluzii, Ce n-are greutate, n-are mână. A-ți da cu părerea fără argument, Când n-ai deschis Scriptura cu folos, E ca și cum diavolul, incompetent, Ar spune că raiul e bun și luminos, Și vrea mântuirea, în timp ce-i mincinos. ​Nici gura străzii, nici strigăt de femeie, Nici voci ce n-au în spate-un har școlit...

  Izvorul Tămăduirii La prag de praznic, în lumină, Genunchii plecăm spre pământ, Căci Maica Preacurată vine Cu darul cerului cel sfânt. Din piatră seacă, prin minune, Un susur viu a izvorât, Să spele răni și slăbiciune În neamul nostru amărât. **Refren (Imn):** *O, Maică, Izvor de viață și tămăduire,* *Tu, Maica Luminii și a milei cerești,* *Revarsă de sus a Ta sfântă iubire,* *Și rănile noastre cu har le-mplinești!* Nu e doar apă ce țâșnește, Ci e suflarea Ta de har, Ce sufletul îl întărește Și șterge deznădejdea, amar. Cei orbi văd calea mântuirii, Cei șchiopi aleargă spre Hristos, Prin Taina Sfântă-a regăsirii, În trupul cel neputincios. **Rugăciune:** Fă, Maică, din a noastră minte, Un jgheab curat de rugăciuni, Să nu uităm de cele sfinte, Înconjurați de slăbiți și buni. Adapă inima ce seacă În deșertul lumii de acum, Și fă ca boala să ne treacă, Păzindu-ne pe-al vieții drum. **Autor: Teolog și Jurnalist Daniel Caranda** *Orșova, 25 martie 2017*

 Tăcerea de dincolo de moarte ​În ceas de taină, lumea s-a oprit, Pământul tremură sub piatra grea, Căci Cel ce viața lumii a zidit, Se odihnește-acum în carnea Sa. ​E Sâmbăta în care ceru-i mut, Și iadul se cutremură-n adânc, Căci Cel pe care moartea L-a crezut Răpus de somn, e Leul ce se frâng. ​O, Doamne, Care-n groapă Te-ai coborât, Să sfarmi zăvoarele de fier și vechi, Luminează-mi sufletul cel amărât, Și pune-mi rugăciunea în urechi. ​Cobori și-n iadul inimii mele reci, Să biruiești și-acolo neputința, Ca prin mormântul morții să mă treci, Spre unde veșnică e biruința. ​Rămân la ușa pietrei, așteptând, Tăcerea Ta e imn de mântuire, Și-n Sâmbăta aceasta, tremurând, Mă pregătesc de marea Ta iubire. ​Teolog și jurnalist Daniel Caranda , Orșova, 3 aprilie 2012 ​#poezie #imn #rugăciune #creștinortodox #SâmbătaMare

  Imnul Golgotei ​Din Ghetsimani, sub cerul de joi, cu rugă de foc, Păcatul lumii întregi S-a strâns într-un singur loc. Te-au dus spre moarte, Iisuse, în lanțuri și-n hule, Prin noaptea de ură, prin patimi obscure și nule. La Crucea Ta, Hristoase, prin faptele și vorba mea, Și eu un cui azi am bătut, sporind durerea Ta. ​Păstorul meu cel bun, Miel al lui Dumnezeu, Ai luat asupra Ta tot ce în lume este greu. Ai asumat și Cruce, și îngropare, și moarte, Să ne faci de lumina Învierii Tale parte; Să îndrepți tot omul de la tot ce e rău, Să-l aduci, prin jertfă, iarăși lângă Dumnezeu. ​Pe muntele Golgota, sub soarele stins de durere, Te-ai lăsat pironit, Iisuse, a noastră putere. Iar noi, pe crucea vieții, stăm zilnic legați, Între doi tâlhari de suflet, de patimi purtați: O lume ce ne strigă că nu suntem ai ei, Lovituri de gheață din pumni de mișei. ​Căci cine iubește ce-i sfânt e urât de pământ, Pribeag într-o lume ce-i doar un mormânt. Iar în cealaltă parte, isp...

 Cina Celei de Taină ​În casa lui Simon, în taină și rugă, Iubirea se varsă în mir prețios, Stăpânul Se pleacă în chip de slugă, Să spele picioare, El, Domnul Hristos. ​Și pâinea în mână luând, o sfințește, „Mâncați, căci e Trupul ce Jertfă se dă”, Iar prima Liturghie în lume încolțește, Ca moartea din suflet de tot să ne stea. ​Apoi și potirul, cu vin ca o pară, Îl binecuvântă sub cerul cel sfânt: „E Sângele Meu ce din viață răsară, Izvor de iertare și Nou Legământ!” ​E imnul luminii în noaptea de patimi, Când Cerul coboară în mâini de pământ, Să șteargă din ochi ale lumii mari lacrimi, Prin Cel ce e Calea și Viul Cuvânt. ​Autor: teolog și jurnalist Daniel Caranda  Orșova, 1 mai 2010

Sfânta și Marea Miercuri: Taina Mirului și a Vânzării ​În ceasul de seară, când clopotul bate, Se strâng mii de taine în inimi rugate, E Denia sfântă, e miercuri de scrum, Când dragostea-n lacrimi își caută drum. ​O mână aduce un mir de nespus, Să ungă picioarele Bunului Iisus, Păcatul se spală în plâns curățitor, Iertarea coboară din Cer, tuturor. ​Dar umbra trădării prin colțuri s-a-ntins, Când inima celui vândut s-a aprins, Pe treizeci de arginți, un sărut blestemat Alege pierzarea în loc de palat. ​Femeia dă totul pe mirul cel sfânt, Iuda dă Cerul pe pumni de pământ, Un suflet se nalță, un altul apune, În ceasul de taină și de rugăciune. ​Să plângem și noi cu cel păcătos, Să ungem cu lacrimi pe Domnul Hristos, Să fugim de arginții ce sufletul leagă, Și Viața s-o primim în inima-ntreagă. ​ Autor: Teolog și jurnalist Daniel Caranda Locația: Orșova Data: 2 aprilie 2011

  Candela Credinței ​Zece fecioare, pe-nserat, Mirele scump El l-au așteptat, Înțeleptele-au luat unddelemn pe cale, Nebunele, prinse de-a somnului moale. ​La miezul nopții, strigăt s-a auzit: „Mirele vine!”, din zare-a sosit! Cereau nebunele, dar n-aveau de unde, Ușa la nuntă în veci le-ascunde. ​Autor: teolog și jurnalist Daniel Caranfil Data: 7 aprilie 2026 Locația: Buzău

Osana, Împăratul Smereniei ​Stăpâne Doamne, Cel ce vii pe mânz de asină blând, Ierusalimul sufletului Te-așteaptă tremurând. Nu vii cu oști, nici cu măriri de lume trecătoare, Ci vii ca Jertfă Vie, spre a noastră mântuire. ​ Refren (Imn de slavă): Osana întru cei de sus, Binecuvântat ești Tu, Ce vii să sfarmi al morții lanț și greul „nu”. Cu stâlpări verzi în mâini purtăm credința-nvierii, Și-Ți așternem haina pocăinței în pragul durerii. ​Privim spre Maica Ta ce stă cu inima zdrobită, Ea știe că „Osana!” e o slavă amăgită, Că ramurile de finic, ce azi calea-Ți inundă, Se vor preface-n spini de fier, sub ura cea profundă. ​ Rugăciune (Către Mântuitorul): O, Iisuse, Cel ce primești cântarea pruncilor curați, Primește-ne și pe noi, cei de patimi întinați. Nu lăsa ca gura noastră să Te vândă prin păcat, Ci fă din inima noastră un altar binecuvântat. ​Să nu fim ca mulțimea ce Te laudă doar o clipă, Ci dă-ne aripi de credință, sub a Ta sfântă aripă. Primește această stâ...

  Vremuri grele    din ciclul Poemul Ciorilor...   Prieteni melancolici şi crispaţi, Acum când vă grăbiţi spre niciodată, E plină omenirea de soldaţi, Nu poţi să faci un pas, că dai de-armată.   Nu vă miraţi că eu n-am inţeles Din zi în zi că suntem mai săraci ; Porumbul stă pe câmpuri parasit, Soldaţii stau cu mâna pe trăgaci.   De când tot facem păcii propagandă, Când să te plimbi prin splendida cetate, Nu poţi să treci de brute ce comandă şi brute ce se lasă comandate.   M-am dus în taină la câte-un soldat : Voi nu vedeţi că omenirea plânge ? Daţi uniformele la curăţat Că au miros de moarte şi de sânge.   Soldaţii sunt opaci şi sunt debili, Nu pot vedea că omenirea plânge, Soldaţii nu ascultă de civili, Numai de cei cu uniforma-n sânge.   Transfuzia de arme s-a dublat şi-n micşorarea pâinii se răsfrânge ; Să ducem sângele la curăţat Ca sângele să nu mai ceară sânge !     Să ducem sângele la curăţat Ca sângele să nu mai ceară sâng...

  Sol al luminii: Rugăciune la Odovania Bunei Vestiri ​Arhanghel al tainei, cu chip de lumină, Tu, cel ce adus-ai cereasca veste, În prag de-odovanie, inima-mi plină Își caută pacea în sfânta poveste. ​O, Gavril, străjerul cuvântului sfânt, Ce-ai spus „Bucură-te!” Fecioarei curate, Rămâi și cu noi pe acest pământ, Să dăm la o parte a lumii păcate. ​Vestea cea bună în noi să rodească, Chiar dacă praznicul azi se sfârșește, Iar Maica Luminii, pururi cerească, Sub sfântul tău acoperământ ne păzește. ​Învață-ne, sfinte, smeritul „Fie!” Să primim voia Domnului, dreaptă și bună, Iar vestea mântuirii, de-a pururi să fie A sufletului nostru cerească cunună. ​ Autor: teolog și jurnalist Daniel Caranda, Orșova, 26 martie 2015