REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​În zi de mărțișor și de lumină, Când ghioceii scot capul din nea, Pășesc încet, cu inima deplină, Spre tine, mamă, rugăciunea mea. ​Nu-ți aduc doar o floare trecătoare, Nici vorbe mesteșugite pe un rând, Ci-i mulțumesc Lui Dumnezeu, sub soare, Că te-a zidit cu suflet blând și sfânt. ​Ești candela ce arde-n prag de noapte, Când somnul greu pe pleoape ne-a căzut, Ne mângâi cu blândețe și cu șoapte, Așa cum Maica Domnului a făcut. ​Să-ți dea Hristos mulți ani cu sănătate, Să fii mereu sub Sfântul Său Acoperământ, Să ai în suflet pace, bunătate, Cea mai frumoasă floare de pe pământ. ​Iar Maica Sfântă, pururi Fecioară, Să-ți fie sprijin, pildă și tărie, În astă sfântă zi de primăvară, Și-n veșnicia ce va să mai fie. ​Autor: Teolog și Jurnalist Caranda Daniel Caranda Data: 1 Martie 2012 Locația: Orșova

  DIN CERUL SFÂNT, CUVÂNTUL LIN COBOARĂ ​Din cerul sfânt, Cuvântul lin coboară, Prin Duhul Sfânt în inimi se strecoară. Prin Duhul Sfânt tot sufletul viază, Iar Scriptura calea luminează. ​Părinți bisericești, cu slove de foc, Evangheliști ce duc credința din loc în loc. Scrieri sfinte, leac spre mântuire, În post, în loc de rele, îndreaptă drumul spre mântuire. ​Pe urmele sfinților mergem drept, Azi, scriitori cu dor în piept. Să toarne-n cuvinte har și iubire, Spre slava Celui, veșnică mărire. ​Autor: Caranda Daniel, teolog și jurnalist. ORSOVA 3.03.2008

Biruința Icoanei și Firul Înnoirii ​În Duminica sfântă, a Icoanei cinstire, Ortodoxia-și cântă a ei glorioasă mărire. Chipuri sfinte privim, în har zugrăvite, Păstrând dreptul tezaur în inimi smerite. ​La prag de primăvară, un fir de mărțișor, Împletește în taină viață, jertfă și dor. E semn de înnoire, dar prin Iisus Hristos, Căci postul ne e cale și drumul luminos. ​Trecem prin pragul Babelor, cu vânt și cu nori, Spre-a Învierii slavă, ai credinței călători. Răbdăm cu rugăciune orice aspră încercare, Pășind cu inimi bune spre marea Sărbătoare. AUTOR: Daniel Caranda   TEOLOG ȘI JURNALIST TÂRGOVIȘTE 1.03.2013

  -  Hristos în Hora Unirii La ceas de Ianuarie, cu ger și cu nea, S-a aprins în popor o cerească scânteie, Când frații din Milcov, sub mână de stea, Vrut-au o singură matcă să-ncheie. Nu doar prin oameni, ci prin sfântă rânduială, Duhul lui Dumnezeu peste neam a suflat, Să șteargă hotarul, vechea rânduială, Și-un singur popor s-a trezit, luminat. **Alexandru Ioan**, ales de credință, Cu inima mare, de Domn pământean, A pus temelia, prin dăruință, Sub brațul de cruce al neamului daco-roman. El nu doar hotare și legi a unit, Ci sufletul român de asuprire-a scăpat, Biserici și școli pe pământ a zidit, Și chipul dreptății în lege-a lăsat. „Unirea e singura stare-a fericirii!” Răsună și azi glasul Domnului bun, În sfânta Liturghie a dăinuirii, Unde românii laolaltă se-adun’. O, Doamne, păzește-ne vatra și glia, Căci Cuza-i un simbol de jertfă și har, Învață-ne azi ce e Ortodoxia: Să fim un singur trup pe al țării altar! Trăiască Unirea sub sfântul drapel, Sub paza Maicii Domnului,...

  Cântărețul Neamului și al Cerului *(Omagiu lui Mihai Eminescu)* În prag de ianuarie, cu ger și cu ninsoare, Se-aprinde-n vatra țării o veșnică ardoare, Căci s-a născut poetul ce ne-a citit în suflet Și-a pus în vers de aur al neamului răsuflat. Tu n-ai fost doar condeiul ce-a plâns peste hârtie, Ci glasul care știe ce-i sfânt și ce-nveșnicie, Ai prețuit Altarul și Maica ce ne crește, În limba care-n ceruri de-a pururi glăsuiește. „Icoană și privire”, așa vedeai tu neamul, Când viscoleau străinii și ne loveau cu ramul, Ai stat de strajă crucii și limbii românești, Ca un străjer de veghe în tainele cerești. Tu, care-ai plâns sub teiul din vechea mănăstire, Cerșind la Putna sfântă un strop de mântuire, Ești astăzi rugăciune în slovele măiastre, Luceafăr ce veghează pe bolțile noastre. Odihna ta e-n sfinte și tainice pridvoare, Unde cuvântul curge ca apa din izvoare, Iar noi, la marea umbră a geniului tău, Îl preaslăvim pe Tatăl, pe Bunul Dumnezeu. Primește, Mihai sfinte, un gând de ...

  --- 🕊️ POEMUL CUVÂNTULUI: De la Logos la Rostire La început, când nu era nici timp și nici suflare, Cuvântul Odihnea în Cer, în tainică splendoare. N-a fost un sunet trecător, nici literă pe foi, Ci Însuși Domnul, Cel ce-apoi a coborât la noi. **„Să fie lumină!”** – a tunat Cuvântul cel Sfânt, Și s-au ivit stelele, marea și-ntregul pământ. Din „Rost” s-a zidit tot ce ochii acum pot să vadă, Cuvântul e viață, e duh și e sfântă dovadă. Dar Dumnezeu ne-a dat și nouă, din marea-I iubire, Un ciob de lumină în grai și în sfântă rostire. Un cuvânt poate fi o zidire, o punte, un leac, Sau poate fi rană și umbră ce dăinuie-un veac. De Ziua Cuvântului, astăzi, să stăm în tăcere, Să alegem cuvinte ce poartă în ele putere: Un **„Iartă-mă”** sincer ce rupe un lanț de blestem, Un **„Te iubesc”** cald, ca un tainic și sfânt diadem. Să nu fie vorba deșartă, nici spaimă, nici ură, Ci miere și pace să curgă din a noastră gură. Căci pentru orice cuvânt ce ne-a ieșit prin portal, Vom da socoteală î...

  ---  Întâiul de pe Calea Crucii La porți de cer, în zi de sărbătoare, Când Pruncul Sfânt e încă-n leagăn moale, Se ridică-un stâlp de foc și de răbdare, Iar moartea-ngenunchează la picioare. Arhidiacon tânăr, cu chipul de lumină, Purtând în suflet taina cea divină, Tu n-ai privit la ura din mulțime, Ci ai privit spre marea Înălțime. În ploaia grea de pietre și de ură, N-ai scos un blestem, n-ai avut reproș pe gură, Ci, ca și Domnul, pe cruce răstignit, Te-ai rugat pentru cel ce te-a lovit. „Iartă-i, Părinte!” – strigăt de iubire, Ce-a dărâmat a morții stăpânire, Iar cerul, larg, deasupra s-a deschis, Să-Ți vadă Domnul drumul cel promis. L-ai văzut pe Hristos stând în picioare, Gata să-Și ia ostașul la onoare, Întâiul sângelui vărsat pentru Hristos, Ștefan, cel blând, cel bun și luminos. O, Sfinte Ștefan, paznic al credinței, Ne învață drumul sfânt al biruinței: Să nu ne temem de nicio lovire, Cât timp în cer avem a noastre firi. Azi, în a treia zi de sfânt Crăciun, Te lăudăm...

  Ziua Unității și Așezământul Credinței O, Țară Sfântă, sub steagul tricolor, În prag de Decembrie, cu cer senin și dor, Ne adunăm cu toții, sub boltă de vecie, Să prăznuim Unirea și Sfânta Românie! ### I. Chemarea din Veac Nu ești rodul sorții, nici simplă întâmplare, Ci *Așezământ* de Har, *Patrie de Mărturie*. Pe plaiul tău strămoșesc, *Sfântul Andrei* a pășit, Cu *Crucea* de lemn sfânt, cu *Harul* negrăit. Tu ești **Grădina Maicii Domnului**, sub ocrotiri cerești, Ai vegheat la vatră, în timpuri grele, firești. Ești sânge de Dac, ești duh de Roman creștin, În inima ta bate neamul cel Divin. ### II. Jurământul de la Alba Iulia S-a-mplinit *Proorocia* din veacuri ce-au trecut, Când fiii tăi s-au strâns și-un suflet au făcut. La Alba Iulia, Praznic, nu simplă adunare, A răsunat ecoul: **„Unire, Sub Soare!”** S-au strâns Oltenia, Moldova și Ardealul, Crezând că Dumnezeu a rupt cel vechi val. Căci Unirea nu-i doar hotar ce se-ntinde, Ci *Taina-mpărtășirii* ce-n *Hristos* se cuprind...

   Rugul Aprins de la Prislop Din Vața de Sus, cu suflet de foc, Zian a pornit, lăsând lumea-n loc. A sorbit din Scripturi, din culmea Teologiei, Și-a pus mintea-n slujba Sfintei Liturghii. ### I. Cărarea Călugăriei A trecut prin Athos, la Școala Tăcerii, Unde Rugăciunea topește durerii. Și-a luat crucea-n spate, Arsenie numit, Duhovnic la Sâmbăta, de Hristos iubit. A umplut cu Har un veac de-ndrăcire, Și-a dat inimilor sfântă-nțelepțire. Venea lumea-n valuri, căta un cuvânt, Căci vedea prin el pe Hristos cel preasfânt. ### II. Sabia Duhului Părinte Arsenie, Sabie cu două tăișuri, Tu vedeai în suflet, spulberând fățișuri. Când venea păcătosul, plin de rușinare, Tu-i ziceai păcatul, fără întrebare. Ai fost ca un far, aprins în furtună, Și-ai smuls din minciună orice cunună. Ai răbdat în temniță, în frig și-n ocară, Ca un Mărturisitor pentru-această țară. ### III. Testamentul de la Prislop Și-ai plecat la Domnul, pe-un ger, la sfârșit, Dar nu te-ai retras, ci te-ai înmulțit. Mor...

   Calea celor 40 de Zile: Poarta Betleemului  În clipa când toamna își dăruie foaia, Și iarna s-așează-n cer cu văpăi de vrajă, O poartă se-nchide, o alta se-așază: Începe postirea, și inima-nfrăgează. Astăzi, pe cincisprezece, noiembrie-n taină, **Al Domnului Post** ne cheamă la-nfrânare. Lăsăm al lumii fast, al bucuriei deșarte, Și ne-așezăm pe drum, cu fapte și cu carte. ### I. Aratul Inimii Nu-i postul doar un regim, nici o dietă-n grabă, Ci-i **arătura sufletului**, ce-așteaptă de multă vreme. Să lăsăm al nostru trup, să nu mai fie iute, Și să facem loc, în chilie, unei rugăciuni mute. Sunt **patruzeci de zile** de veghere și Har, Pentru-a primi pe Pruncul, cel scump și Făcător de Dar. Să ne-oțelim credința, prin postul cel ceresc, Să ne spălăm de ură, de tot ce-i omenesc. ### II. Trei Daruri de Purtat Să luăm cu noi **trei daruri**, ca magii de-altădat', Când mergem spre peștera unde Hristos s-a dat: 1.  Să purtăm în inimă **Rugăciunea** – acel aur curat. 2....

  Sfântul Nectarie: Lacrima și Tămăduirea  Privești cu blândețe din Eghina Sfântă, Pe-o lume de durere, ce sufletu-i frământă. **Nectarie**, cel smerit, ce-a fost alungat pe nedrept, Te-ai întors la Hristos, cu sufletul recept. ### I. Smerenia și Cununa Ai fost Ierarh cinstit, cu rang și cu putere, Dar lumea te-a lovit cu acuze și durere. Te-au izgonit din scaun, ți-au luat a ta dreptate, Și-n loc de măreție, ți-ai ales **sărăcia-n toate**. Ai rătăcit pe drumuri, dar ochii ți-au rămas Spre Cruce îndreptați, în fiecare ceas. Și-n Mănăstirea-n ruină, pe-o insulă uitată, Ai arătat că Harul nu cere haină-nflorată, Ci **inima smerită**, ce știe a ierta, Aceea e un Tron unde Hristos Se-așează. ### II. Doctorul de Sfinți Tu n-ai avut averi, nici faimă pământească, Dar Ți-a dat Domnul darul: a vindeca-n cerească Putere, cu-o simplă **atingere de mână**, Cu mirul Sfânt, ce inima o-nchină. Căci te-ai făcut doctor, tu, Ierarh de Cin, Pentru bolile grele, pentru amarul chin. În fața bolii...

  Îngerul Tăcut și Neobosit Când Harul Botezului, ca roua, m-a spălat, Din rândul cel ceresc, un frate mi-a fost dat. Nu-l văd cu ochiul lumii, dar simt aripa-i blândă, Un duh nematerialnic, ce veșnic mă veghează-n gândă. Tu ești, **Înger Păzitor**, al meu prieten sfânt, Venit din Lumină, și-așezat pe pământ. Tu stai la dreapta mea, în fapte și-n tăcere, Și duci la Tronul Domnului a mea slabă cerere. ### I. Sabia și Șoapta Când sufletul meu cade, și mintea e robită, De patimi și de gânduri, de-o lume părăsită, Tu nu mă lași în beznă, nu mă alungi, nu strigi, Ci taci și plângi, și-n șoaptă, pe Domnul Îl atragi. Tu lupți cu duhul rău, cel ce m-ar vrea rănit, Ești **Sabia de Foc** în drumul meu rostit. Îl aperi pe cel slab, pe-al tău frate-n Hristos, Și-i spui celui viclean: „Sufletul este-al Său, nu-i jos!” ### II. Calea și Lumina În nopțile de frică, când inima-i înfrântă, Tu-mi arăți Calea Sfântă, o stea ce nu se cântă. Tu ești acel **oglindă** care-mi arată fața Adevărului simplu,...

 :  Mai Marii Voievozi În ceruri, unde Tronul stă pe slavă, Și-n fața Lui e-o veșnică otravă, Stau Sfinții Arhangheli, în lumină vie, **Mai Marii Voievozi**, ce poartă Voievodie. În haine de foc și în armuri de aur, Ei sunt ai Sfintei Treimi, cel sfânt popor și dar. Și doi sunt mai de seamă, cu nume ce răsună, Ce poartă biruința, de veacuri și-ntr-o lună. ### I. Mihail: Sabia Dreptății Se-aude-n cer un strigăt, ca fulgerul de iute, Când Îngerul cel mândru, în iad se prăbușește. **Mihail** stă în frunte, cu Sabia de foc, Și taie mândria, ce nu-i dă niciun loc. **„Cine este ca Dumnezeu?”** (Mi-ha-El) – el strigă tare, Și pune-n față Oștii, a Raiului hotare. El este **Purtătorul de Biruință**, sfânt, Ce apără Biserica și pe-ntreg pământ. Cu sulița în mână, stă contra-ntunericului gros, Și scoate sufletul de-ndată, când e chemat Hristos. ### II. Gavriil: Vestitorul Tainei Dar celălalt, **Gavriil**, nu poartă-arma grea, Ci poartă-o **candelă**, o floare, o tăcere-a Sa. El este **Ve...

## 🌾 Moșii de Toamnă: Puntea de Lumină 🕯️ Se lasă umbra, frunza vestejește, Și prima sâmbătă din Brumar (noiembrie) sosește. **Moșii de Toamnă**, zi de mângâiere, Când ruga vie-i punte și putere. În sâmbăta de taină, a celor ce-au *adormit*, Cu sufletul la Tine, Iisuse, am venit. Căci trupul Tău, în Groapă, în Sâmbătă a stat, Și-n Numele Tău, Doamne, ne rugăm neîncetat. ### I. Căința și Pomelnicul La Sfânta Liturghie, cu inimă smerită, Aducem **coliva**, jertfă pregătită. E grâul învierii, de miere îndulcit, Simbol că cel ce moare, va fi iarăși primit. Pe **pomelnic** se-adună atâtea nume dragi, Bătrâni și tineri, ce-au plecat din prag. Părinți, bunici, și cei uitați de lume, Îi punem pe toți, Doamne, sub al Tău Sfânt Nume. > *„Odihnește, Iubite, pe robii Tăi acum,* > *Și iartă-le greșeala din cel din urmă drum.* > *Prin milostenia ce-o dăm din al Tău Har,* > *Primește-i la Lumină, la Sfântul Tău Altar!”* ### II. Rugăciunea și Jertfa Ieșim din Sfânta Casă cu pachete și da...

  *** Păstorul din Lom și Straja Bucureștiului   Pe Lomul cel mic, în Basarabov, sat, Un păstor smerit de lume s-a-ndepărtat. Nu avea el carte, nici averi să strângă, Ci doar inima curată ce-ntr-una voia să plângă. **Dimitrie cel Nou**, cuvios și blând, Păștea-ntreaga turmă, la Domnul cugetând. El a lăsat pajiștea, a ales o peșteră, Unde-n post și rugă, a zdrobit durerea. Cu sufletul în ceruri și trupul pe pământ, S-a rugat ne-ncetat, păzind de Duhul Sfânt. Și când și-a dat duhul, ascuns între două pietre, L-a-nghițit apa Lomului, taina cea de veci. A trecut mult timp, de lume dat uitării, Când o fată bolnavă l-a scos din adâncuri zării. Un înger i-a șoptit: „De-acolo, din prund, Scoate moaștele sfinte, din al apei fund!” Oamenii-au căutat, dar s-au oprit din greu, Căci o lumină-ntreagă ieșea spre Dumnezeu. Și-au aflat sfintele moaște, curate, neatinse, De Lomul cel năvalnic, sub pietrele prinse. Așa a poposit în vechiul **București**, Cu-o istorie-n spate ce-n veci o povesteș...

 ---   Rugă la Sfânta Parascheva, Ocrotitoarea Moldovei **I** Din Epivat, sub cerul de vechi Bizanț, Te-ai ridicat, o, **Parascheva** Sfântă, Răspuns la șoapta unui singur cânt Ce inima la Hristos o avântă. Tu n-ai fugit de cruce și nici de post, Ci de podoaba ce-o vestește lumea, Ai dat săracului ce-aveai de preț mai scump și fost, Și ai ales să-ți fie haina huma. **II** Pe Marea Marmara și-n Ierusalim, În Muntele Iordanului cel aspru, Ți-ai risipit a trupului venin Și ai lăsat smerenia ca aspru **Canon al dragostei**. Căci tu ai vrut Ca nimeni să nu știe-a ta splendoare, Și-n pustnicie singură ai tăcut, Și ai atins cea mai înaltă stare. **III** Dar Domnul nu ți-a îngăduit tăcerea, Să fii un far ascuns, doar pentru tine, Ci a vestit, prin moaștele-ți, Puterea Ce biruiește putrezirea-n sine. Și-n drumul lor, prin veacuri și prin vremi, La **Iași** s-au așezat, ca o cunună, Și ne-ai rămas icoană fără de termeni, Și ne ești scut și grabnică rugăciune. **IV** În octombrie, când t...

 --- ---  Acoperământul Maicii Domnului (Pokrov) ### I. Căutarea în Cetatea Asediată În cetatea bizantină, frica domnea în fiece ceas, Căci norii războiului pluteau, fără de popas. O, Constantinopol, zid de creștinătate-n lume, Erai sub asediul cel crud, cu suflete pline de ciume. În Biserica Vlaherne, unde Harul se-aduna, Poporul se ruga fierbinte, așteptând Lumina. Iar printre ei, **Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos**, Vedea cu ochii sufletului, de pământ desprins, frumos. ### II. Arătarea Împărătesei Cerului Când ruga lor atinse cerul, ca un fum de tămâie sfânt, S-a arătat Împărăteasa, pe-un cerest pământ. Venea în slavă nepământeană, cu sfinți și cu îngeri-n jur, Iar lângă Ea, Ioan Botezătorul, și ucenici de-apur. Ea mergea prin sfântul lăcaș, printre lacrimi și-ntrebări, Și se ruga cu mare jale pentru cei din tulburări. Înaintea sfântului Altar, cu fața spre Răsărit, **A îngenuncheat în rugă** pentru neamul cel zdrobit. ### III. Acoperământul de Lumină Apoi, din mâi...

 ---  --- Cântare la Crucea cea de Viață Făcătoare O, Cruce, altarul Iubirii divine, Ce-ai purtat pe Cel sfânt, Fiu de Fecioară și om, De tine s-a-nfrânt a păcatului ură, Și lumea-i scăpată de-al morții blestem. Ai fost lemn de chin, de rușine și patimi, Și-n brațe te-ai cernit de-al sângelui șuvoi, Dar ai devenit scară spre ceruri, de-a vieții, Și-n brațele tale-am găsit un nou rai. Nu-i stea mai strălucitoare pe cer, Nu-i soare mai cald, mai dulce, mai clar, Decât raza ce cade din lemnul de Cruce, Izvor de credință, de pace și har. Te înălțăm, o, Cruce, ca semn de biruință, În fața lumii ce-n ură și chin a căzut, Ești scut pentru suflet, ești armă-n credință, Tu, lemnul pe care-i de viață-a-nflorit. AUTOR: TEOLOG ȘI JURNALIST CARE AM DAT Daniel Caranda ORȘOVA 14.09.2012    

 Cruce Sfântă Cruce Sfântă te slăvim, Prin tine ne mântuim Aducem flori și tămâie, Când venim la Liturghie. Ești izvor de mângâiere, Și ne ajuți la durere Ești lemn Sfânt stropit cu sânge Nimeni nu te poate- nfrânge. Arma păcii Cruce Sfântă Toți creștinii azi te cântă Și îți mulțumim prin rugă Pân' la Domnul să ajungă. Ție ne rugăm fierbinte, Dumnezeu să ne ajute Ești simbolul Trinitatii, Al credinței și dreptății! Petraru Valentina

 --- Poem la Nașterea Maicii Domnului Răsare-n Iudeea o nouă lumină, Din Iachim și Ana, o floare divină. O stea se ridică, o rază de har, Înainte de Hristos, un cer de altar. Trecut-au ani mulți, ani grei de pustiu, În rugă și lacrimi, în chinul târziu. Dar Dumnezeu vede, și daruri le dă, Un rod nesecat, o minune de-a da. Din pântece sterpe, ce har minunat, Se naște Fecioara, un suflet curat. Un mugur de crin, o rază de soare, Pentru a primi pe cel sfânt din cer, Cel mai mare.                                        AUTOR: TEOLOG ȘI JURNALIST CARANDA DANIEL ORȘOVA 9.09.3007 Ea nu-i ca oricare, ci Maică a vieții, Începutul luminii, sfârșitul tristeții. Ea poartă în pântec pe Cel ce-i Mesia, Ea-i poarta de aur, Ea-i mântuirea. Să cântăm cu toții, să-ngenunchem smeriți, Căci prin Ea, mântuiți, am fost iubiți. Ea-i Maica Luminii, Ea-i Maica Iubirii, Începutul speranței, al biruinței.