Fapte 12, 1-11
Prochimen, glasul al 7-lea (Psalmul 63, 11)
Veseli-se-va cel drept de Domnul și va nădăjdui în El și se vor lăuda toți cei drepți la inimă.
Stih: Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mă rog Ție.
1 Și în vremea aceea regele Iroda și-a întins mâna să le facă rău unora din Biserică. 2 Și l-a ucis cu sabia pe Iacob, fratele lui Ioanb. 3 Și văzând că e pe placul Iudeilor, a adăugat și prinderea lui Petru - și erau zilele azimelorc - 4 pe carele și prinzându-l, l-a aruncat în temniță, dându-l la patru străji de câte patru ostași ca să-l păzească, vrând ca după Paști să-l scoată în fața poporului. 5 Așadar, Petru era păzit în temniță; iar de către Biserică se făcea necontenit rugăciune către Dumnezeu pentru el. 6 Dar când Irod era să-l scoată afară, în noaptea aceea Petru dormea între doi ostași, legat cu două lanțuri, iar în fața ușii paznicii păzeau temnița. 7 Și iată, un înger al Domnului a venit, iar în încăpere a strălucit lumină. Și lovindu-l pe Petru în coastă, îngerul l-a trezit, zicând: „Scoală-te repede!“ Și lanțurile i-au căzut de la mâini. 8 Și i-a zis îngerul: „Încinge-te și încalță-ți sandalele!“ Și el a făcut așa. Și i-a zis lui: „Îmbracă-ți haina și urmează-mă!“ 9 Și ieșind, mergea după înger; și nu știa că adevărat este ceea ce s'a făcut de către înger, ci i se părea că vede vedenie. 10 Și trecând ei de straja întâi și de a doua, au ajuns la poarta de fier care duce în cetate; și ea li s'a deschis singură. Și ieșind, au trecut într'o uliță, și deodată îngerul s'a îndepărtat de la el. 11 Și Petru, venindu-și în sine, a zis: „Acum cu adevărat știu că Domnul l-a trimis pe îngerul Său și m'a scăpat din mâna lui Irod și din toate câte aștepta poporul Iudeilor“.
Aliluia, glasul al 4-lea (Psalmul 91, 12)
Stih 1: Dreptul ca finicul va înflori și ca cedrul cel din Liban se va înmulți.
Stih 2: Răsădiți fiind în casa Domnului, în curțile Dumnezeului nostru vor înflori.
Comentarii
Trimiteți un comentariu