Pomenirea Sfântului Apostol Simeon

 

​Acesta a fost fiul lui Cleopa, care a fost fratele lui Iosif, logodnicul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu.

Văzând minunile Domnului nostru și Mântuitorului Iisus Hristos, Simeon a crezut și s-a numărat printre cei șaptezeci de Apostoli. Cu mare râvnă și curaj el a predicat Evanghelia lui Hristos în toată Iudeea.

​După ce necurații iudei l-au omorât pe Iacob, fratele Domnului și primul Episcop al Bisericii Ierusalimului, aruncându-l de pe aripa Templului și bătându-l peste cap cu ciomege, atunci acest Simeon, vărul lui Iacob, a fost ridicat episcop în locul lui în Biserica din Ierusalim.

​Simeon, ca al doilea Episcop al Ierusalimului, Cetății celei Sfinte, a păstorit Biserica lui Dumnezeu cu înțelepciune și cu putere până la bătrânețe adâncă și încuviințată.

El era în vârstă de peste una sută ani când a luat mucenicia, care s-a întâmplat în acest fel: în timpul domniei lui Traian împăratul Romei a izbucnit în Palestina o dublă persecuție: împotriva urmașilor casei lui David și împotriva creștinilor.

​Cei plini de toată răutatea l-au acuzat pe bătrânul Episcop Simeon că este amândouă lucrurile. De aceea Sfântul Simeon a îndurat torturi cumplite, fiind mai după aceea omorât prin răstignire, asemenea Domnului, Căruia i-a slujit cu credință în toată viața lui de pe pământ.

​Bibliografie și Surse:

1. ​Viețile Sfinților pe luna Aprilie – Ediția oficială a Patriarhiei Române (27 Aprilie).
2. ​Eusebiu de Cezareea – Istoria Bisericească, Cartea a III-a, despre succesiunea apostolilor în Ierusalim.
3. ​Sinaxarul Bisericii Ortodoxe – Pomenirea Sfântului Apostol Simeon, rudenia Domnului.
4. ​Sfântul Dimitrie al Rostovului – Viețile Sfinților, vol. VIII (Aprilie).
5. ​Arhiva Revistei Viața Spirituală – Studii hagiografice despre cei 70 de ucenici ai Domnului.

​Autor: Teolog și jurnalist Daniel Caranda