Sfântul Dionisie Areopagitul, înainte de a deveni ucenic al Sfântului Apostol Pavel, era un vestit filosof al Atenei și membru al înaltului sfat al Areopagului.
Se povestește că, pe când se afla în Egipt, în cetatea Heliopolis, alături de prietenul său Apolofan, cerul s-a întunecat dintr-odată în amiaza mare, la ceasul în care Mântuitorul Hristos era răstignit pe Cruce la Ierusalim. Soarele și-a ascuns lumina, iar stelele au apărut pe cer, deși nu era vremea nopții. Dionisie, cunoscând rânduiala stelelor și legile firii, a rămas uimit de această întunecare neobișnuită, căci nu era o eclipsă firească. Înțelegând prin înțelepciunea sa că se petrece un lucru mai presus de fire, a strigat către prietenul său: „Fie Dumnezeu Pătimitorul suferă, fie lumea aceasta văzută se sfârșește!” Ani mai târziu, când Sfântul Apostol Pavel a ajuns în Atena și a vorbit în Areopag despre „Dumnezeul Cel Necunoscut” care a înviat din morți, Dionisie a înțeles de îndată legătura. A realizat că întunericul pe care îl văzuse în Egipt fusese semnul cosmic al jertfei Fiului lui Dumnezeu. Atunci a părăsit mândria filosofiei omenești, s-a botezat și și-a închina...
