REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​Trăia odinioară la o mănăstire din munți un bătrân monah numit Avva Simeon. El primise ascultarea de a îngriji candelele din biserică și de a le ține pururea aprinse. Într-o zi, un alt frate din mănăstire l-a văzut strecurând untdelemnul cu nespusă grijă și ștergând fiecare sticlă de candelă cu multă dragoste, plângând în tăcere. ​Fratele l-a întrebat: — Avva, de ce te ostenești atât pentru niște simple candele? Nu este de ajuns să pui untdelemn și să le aprinzi fitilul? ​Bătrânul s-a oprit, l-a privit cu blândețe și i-a răspuns: — Frate, candela aceasta nu este doar o bucată de sticlă cu o flacără. Ea este chipul sufletului nostru înaintea lui Dumnezeu. Dacă untdelemnul este plin de impurități, flacăra scoate fum înecăcios și se stinge repede. La fel este și sufletul nostru: dacă este plin de răutate, cârtire și mândrie, rugăciunea noastră devine un fum gros care nu se înalță la cer. Dar când curățim untdelemnul prin fapte bune, prin smerenie și iertare, flacăra rugăciunii...

 ---    Trăia odată un vânător viteaz și foarte iscusit, pe nume Plachida, dar care nu-l cunoștea pe Dumnezeu. Pasiunea sa era să vâneze în pădurile pline de sălbăticiuni. Într-o zi, a pornit la vânătoare cu o dorință arzătoare, dar fără succes. După multă trudă, a zărit un cerb măreț, cu coarnele ramificate și cu o înfățișare nobilă. L-a urmărit zile la rând, până ce a ajuns într-o poiană. Cerbul s-a oprit, iar Plachida s-a pregătit să tragă cu arcul. În acel moment, o minune s-a petrecut. **Între coarnele cerbului a apărut o cruce luminoasă, iar deasupra crucii strălucea chipul lui Iisus Hristos.** În inima vânătorului s-a aprins o lumină, iar o voce blândă i-a spus: „Plachida, de ce mă vânezi? Eu sunt Hristos, Dumnezeul pe care tu nu-L cunoști. Eu sunt Cel care te-a salvat din toate primejdiile, eu sunt Cel care ți-a deschis ochii să vezi lumina, dar tu nu m-ai căutat”. Plachida a îngenuncheat, plin de uimire și de pocăință. El a înțeles că Dumnezeu l-a urmărit toată v...