REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

 Sfânta Liturghie săvârșită in adăposturi subterane din Kiev❤️

 

Doamne Iisuse Hristoase, cu adâncă umilinţă recunosc şi mărturisesc, că în toată ziua păcătuiesc contra iubirii Tale Dumnezeieşti. Deci, astăzi, că este luni şi începutul săptămânii, mă rog cu umilinţă indurării Tale celei mari: iartă-mi păcatele cele de voie şi fără de voie, şi-mi ajuta să pun început bun şi să port mai multă grijă de sufletul meu, pentru care ai răbdat atâtea dureri la Sfânta Ta Răstignire! O Doamne, astăzi îţi dau sufletul şi trupul meu şi voinţa mea, rugându-Te să fie voia Ta cu mine, după bună plăcerea Ta. Pedepseşte-mă Doamne, după indurarea Ta, în această lume, iar nu în cealaltă viaţă. Şi iartă pe cei vii şi pe cei răposaţi, pentru rugăciunile Sfintei Tale Biserici, şi pe toţi ne învredniceşte de mărirea Ta în rai. La această pun mijlocitori pe Sfinţii Tăi îngeri, către care zic: O, cereştilor ajutători şi păzitori ai oamenilor, vouă mă închin şi vă mulţumesc, pentru ajutorul şi conducerea ce ne-o daţi în toate zilele nouă, nevrednicilor şi păcătoşilor. Scutiţi

Se spune că un om a intrat într-o mănăstire şi a spus stareţului că vrea să devină călugăr şi că vrea să trăiască acolo toată viaţa. "Dar să ştii, părinte, că n-am nici credinţă, nici iubire, nici răbdare, nici înţelegere, n-am nici lumină în suflet, n-am nimic." Şi se aştepta ca stareţul să-i răspundă: "Atunci, ce cauți aici?" Însă stareţul i-a spus: „Ia această cheie şi a treia cameră, pe dreapta, va fi chilia ta. Şi mâine te vei strădui să ai şi credinţă, şi lumină în suflet, şi nădejde, şi dragoste, iar poimâine, pe toate acestea le vei putea oferi şi altora".

  29 Iar când S-a apropiat de Betfaghe și de Betania, către muntele care se zice Muntele Măslinilor, a trimis pe doi dintre ucenici, 30 Zicând: Mergeți în satul dinaintea voastră și, intrând în el, veți găsi un mânz legat pe care nimeni dintre oameni n-a șezut vreodată. Și, dezlegându-l, aduceți-l. 31 Și dacă vă va întreba cineva: Pentru ce-l dezlegați?, veți zice așa: Pentru că Domnul are trebuință de el. 32 Și, plecând, cei trimiși au găsit precum le-a spus. 33 Pe când aceștia dezlegau mânzul, au zis stăpânii lui către ei: De ce dezlegați mânzul? 34 Iar ei au răspuns: Pentru că are trebuință de el Domnul. 35 Și i-au adus la Iisus și, aruncându-și hainele lor pe mânz, l-au ajutat pe Iisus să urce pe el. 36 Iar pe când mergea El, așterneau hainele lor pe cale. 37 Și apropiindu-se de poalele Muntelui Măslinilor, toată mulțimea ucenicilor, bucurându-se, a început să laude pe Dumnezeu, cu glas tare, pentru toate minunile pe care le văzuse, 38 Zicând: Binecuvântat este Împăratul care vine

29 Iar când S-a apropiat de Betfaghe și de Betania, către muntele care se zice Muntele Măslinilor, a trimis pe doi dintre ucenici, 30 Zicând: Mergeți în satul dinaintea voastră și, intrând în el, veți găsi un mânz legat pe care nimeni dintre oameni n-a șezut vreodată. Și, dezlegându-l, aduceți-l. 31 Și dacă vă va întreba cineva: Pentru ce-l dezlegați?, veți zice așa: Pentru că Domnul are trebuință de el. 32 Și, plecând, cei trimiși au găsit precum le-a spus. 33 Pe când aceștia dezlegau mânzul, au zis stăpânii lui către ei: De ce dezlegați mânzul? 34 Iar ei au răspuns: Pentru că are trebuință de el Domnul. 35 Și i-au adus la Iisus și, aruncându-și hainele lor pe mânz, l-au ajutat pe Iisus să urce pe el. 36 Iar pe când mergea El, așterneau hainele lor pe cale. 37 Și apropiindu-se de poalele Muntelui Măslinilor, toată mulțimea ucenicilor, bucurându-se, a început să laude pe Dumnezeu, cu glas tare, pentru toate minunile pe care le văzuse, 38 Zicând: Binecuvântat este Împăratul care vine î

  Prochimen, glasul al 7-lea (Psalm 115: 6, 3) C instită este înaintea Domnului moartea cuvioșilor Lui. Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie? 7 Iar fiecăruia dintre noi, i s-a dat harul după măsura darului lui Hristos. 8 Pentru aceea zice: «Suindu-Se la înălțime, a robit robime și a dat daruri oamenilor». 9 Iar aceea că: «S-a suit» – ce înseamnă decât că S-a pogorât în părțile cele mai de jos ale pământului? 10 Cel ce S-a pogorât, Acela este Care S-a suit mai presus de toate cerurile, ca pe toate să le umple. 11 Și el a dat pe unii apostoli, pe alții prooroci, pe alții evangheliști, pe alții păstori și învățători, 12 Spre desăvârșirea sfinților, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos, 13 Până vom ajunge toți la unitatea credinței și a cunoașterii Fiului lui Dumnezeu, la starea bărbatului desăvârșit, la măsura vârstei deplinătății lui Hristos. A liluia, glasul al 5-lea (Psalm 96: 12, 13) Stih 1: Lumină a răsărit dreptului și celor drepți

Prochimen, glasul al 4-lea (Psalm 103: 5, 1) C el ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc; Stih: Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte. 1 Preotul, către Gaiu cel iubit, pe care îl iubesc întru adevăr: 2 Iubitule, mă rog să ai spor în toate și să mergi bine cu sănătatea, precum bine mergi cu sufletul. 3 M-am bucurat mult când au venit frații și au mărturisit despre adevărul tău, așa cum umbli tu întru adevăr. 4 Mai mare bucurie decât aceasta nu am, ca să aud că fiii mei umblă întru adevăr. 5 Iubitule, cu credință faci oricâte faci pentru frați și aceasta pentru străini, 6 Care, în fața Bisericii, au dat mărturie despre dragostea ta. Bine vei face să-i ajuți în călătoria lor, după cum se cuvine înaintea lui Dumnezeu. 7 Căci pentru numele lui Hristos au plecat la drum, fără să ia nimic de la neamuri. 8 Noi, deci, datori suntem să sprijinim pe unii ca aceștia, ca să fim împreună-lucrători pentru adevăr. 9 Am scris

  „Lupta cu patima desfrânării amarnică este; mai lungă decât toate celelalte lupte; o luptă zilnică, din care învingători cu desăvârșire ies foarte puțini. Această luptă începe cu prima vârsta a omului adult și nu încetează decât după învingerea celorlalte patimi, în această luptă avem nevoie de o armă îndoită. Căci pentru a o învinge postul cel aspru al trupului nu este suficient, deși el este în primul rând de trebuință; pe lângă el, de neapărată nevoie este blândețea duhului și rugăciunea neîncetată. Apoi, studiul continuu al Sfintelor Scripturi, împreună cu cugetări la cele dumnezeiești lucrate cu dreaptă socoteală; apoi, lucrul mâinilor și munca fizică de neapărată trebuință în învingerea acestei patimi este. Toate acestea păzesc inima de patima desfrâului și o redau sieși; dar mai presus de toate și întotdeauna trebuie să avem împreună cu acestea adânc a și adevărata smerenie a cugetului, fără de care nici o victorie, asupra nici unei patimi, nu este posibilă vreodată. B irui

  I oan Casian este întemeietorul monachismului în Apus, înainte de Benedict. Fiind cel mai citit dintre scriitorii duhovnicești de acolo, cu tot semipelagianismul său, învățătura sa a nutrit nenumărate generații de monachi, influențând scrisul pios până în zilele noastre. Aceasta se datorește faptului că scrierile sale sunt cea mai bună sinteză a evlaviei vechiului monachism răsăritean, deși nu una perfectă, iar el a fost puntea de legătură între monachismul răsăritean și cel apusean. I oan Casian s'a născut la anul 360, însă nu se știe sigur in care parte a lumii. Cei mai mulți istorici socotesc că e originar din Scythia minor (Dobrogea), alții din Franța de Sud. Î ncă din fragedă tinerețe s'a făcut monach în Vifleem, după ce își adunase o frumoasă cultură.Pe la anul 385primi, împreună cu prietenul său Gherman, îngăduința să viziteze în două rânduri patria anahoreților, Egiptul. Cea dintâi călătorie a durat 7 ani, a doua aproape tot atâta. Pe la anul 400 se duc la Sf. Ioa

  D atoria ce mi-am luat-o față de prea fericitul Părinte (papă) Castor, de a-i istorisi vieața Sfinților Părinți și învățătura lor, datorie pe care mi-am împlinit-o în parte prin cele ce i-am scris odinioară, Prea Sfințite Leontie, despre rânduiala vieții de obște și despre cele opt patimi ale răutății, îmi pusesem acum în gând să o duc la îndeplinire în chip desăvârșit. Dar aflând că pomenitul Ierarh, părăsindu-ne, s'a mutat din vieața aceasta la Hristos, am socotit că e de trebuință să întregesc istorisirea celor ce lipsesc și să le trimit ție, celui ce ai moștenit virtutea aceluia și, cu ajutorul lui Dumnezeu, grija mănăstirii. D eci când m'am dus în pustia sketică, unde erau cei mai încercați Părinți dintre monahi, împreună cu sfântul Gherman, cu care mă împrietenisem încă de pe când eram copil de școală, apoi în oaste, precum și în vieața călugărească, am văzut pe Avva Moise, bărbat sfânt, care strălucea nu numai în lucrarea virtuților, ci și în comtemplare. Drept aceea

  D upă ce mai înainte am alcătuit cuvântul despre rânduielile chinoviilor, de data aceasta, nădăjduind iarăși în rugăciunile Voastre, ne-am apucat a scrie despre cele opt gânduri ale răutății, adică despre cel al lăcomiei pântecelui, al curviei, al iubirii de argint, al mâniei, al întristării, al trândăviei, al slavei deșarte și al mândriei.

  A cest mare ascet, teolog, organizator de mânăstiri, dascăl, apologet și scriitor bisericesc de renume al Bisericii lui Hristos, din secolele IV–V, era de neam daco-roman. El s-a născut pe la anul 360 d. Hr. în Dacia Pontică (Scythia Minor – Dobrogea de azi), anume în Eparhia Tomisului, la 40 km nord-vest de orașul Constanța, în „hotarele Casienilor și al (districtului) Peșterilor”. P ărinții săi, creștini evlavioși și cu stare, i-au dat fiului lor Ioan Casian (adică „din părțile Casienilor”) o educație creștinească aleasă, deprinzându-l de mic cu citirea Sfintei Scripturi și practicarea unei înalte trăiri duhovnicești, în rugăciune, asceză, feciorie și râvnă pentru cele dumnezeiești. Fiind însetat pentru învățătura cărții, a fost dat din copilărie la una din școlile timpului său, ce funcționau la Tomis, Histria, Axiopolis sau la una din mânăstirile apropiate. Aici a studiat operele marilor clasici și filosofi greci și latini, iar mai târziu și scrierile patristice din secolele II

  Glasul al 4-lea T oți ne bucurăm cuvioase de nașterea ta pe pământul Dobrogei, cel binecuvântat de Apostolul Andrei, Întâiul Chemat împreună cu Sfântul Ioan Casian, de mănăstiri întemeietor arătându-te, Părinte Gherman; și lepădând grijile cele lumești viață sihăstrească ai dus, cununa biruinței ai luat și de brațele părintești te-ai învrednicit. Pentru aceasta, ca unul ce ești vas ales al sfințeniei, cu umilință alergăm către tine, să dodândim mântuire de la Dumnezeu prin rugăciunile tale.

  Troparul Sfântului Cuvios Gherman din Dobrogea, glasul al 8-lea: C u ostenelile tale, cu privegheri neîncetate, cu rugăciune și post te-ai nevoit Cuvioase Părinte Gherman, împreună cu Sfântul Ioan Casian, din pământul Dobrogei odrăslind; și curgerile harului preoțesc, cu rugăciunile Sfântului Ioan cel cu Gură de Aur, te-ai învrednicit a le primi. Bogăție de daruri duhovnicești din Țara Sfântă, prin osârdie ai agonisit și prin aceasta pe mulți ai învrednicit pe Hristos a urma. Pentru aceasta părinte al Dobrogei roagă pe Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre. Tropar către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu la Sărbătoarea Sfântului Cuvios Gherman din Dobrogea, glasul al 8-lea: T uturor celor întristați Bucurie și celor năpăstuiți Părtinitoare și Hrană săracilor și Mângâiere străinilor, Limanul celor înviforați, Cercetare bolnavilor, Acoperământ și Sprijinitoare celor oropsiți și orbilor ești Toiag. Tu, Preacurată, Maica Dumnezeului Celui Preaînalt, grăbește de miluiește