REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

 Să ne hrănim cu rugăciune  Să ne hrănim cu rugăciune Cu vorbe și cu fapte bune  Să nu-L răstignim pe Dumnezeu Și să urmăm  cuvântul Său. Doamne, ne iartă și ajută  Să nu mai cădem în ispită, Să fim mai buni și iubitori, Nu,precum Iuda ,trădători... Să ne hrănim cu rugăciune, Dacă pământul ne mai ține, Să fim creștini adevărați Nu,de păcate-mpovarati. Doamne,luminează-ne pe noi Cu lumina vieții de Apoi Nu, lăsa  pe cel viclean și rău  Să ne atragă într-un hău! Când ai fost pe Cruce rastignit, Pentru noi sângele Ți-ai jertfit  Pentru mântuirea noastră , Ai luat firea omenească! Valentina Petraru

 Domnul Iisus se roagă.                Departe, mult prea departe, Doamne, acum sunt Și sărbătoarea de Paște este doar o amintire, Printre străini îmi trecură anii și-s cărunt, Iar inima îmi este tristă, tristă fără de iubire. În Grădina Ghetsimani Domnul Iisus se roagă, În noaptea ce face simțurile omenirii să doarmă, Ca păcatele noastre cu ruga Sa să se șteargă, Să avem Răstignirea Lui în viață, ca sfântă armă. Când cugetul Lui e învăluit de neguri de moarte, Se roagă la Tatăl să îl ajute Paharul să-l bea, Îi spune că a îndeplinit pe pământ poruncile toate, Iar Tatăl îl primește la dreapta Sa pe veci să stea. Tatăl Ceresc, de durere, catapeteasma în două a rupt Și în noapte adâncă a stins toate luminile zilei, Ca semn că El este Fiul ce El L-a trimis în trup văzut, Să înnoiască pe Adam, ce în păcatul morții a căzut. În amintirea Răstignirii Lui, Paștele Sfânt vine Și eu îl petrec cu gândul La Domnul meu Iisus, Ajută-mă să găsesc în viață drumul către Tine, Să mă înfrupt cu o fărâmă d

 

27.04.1882: s-a născut, la Blajenii de Sus (Bistriţa-Năsăud), Nicolae Bălan (m. 1955), Mitropolit al Ardealului (1920-1955), membru de onoare al Academiei Romane (din 1920).

  1 Și era bolnav un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei și al Martei, sora ei. 2 Iar Maria era aceea care a uns cu mir pe Domnul și I-a șters picioarele cu părul capului ei, al cărei frate Lazăr era bolnav. 3 Deci au trimis surorile la El, zicând: Doamne, iată, cel pe care îl iubești este bolnav. 4 Iar Iisus, auzind, a zis: Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca, prin ea, Fiul lui Dumnezeu să Se slăvească. 5 Și iubea Iisus pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr. 6 Când a auzit, deci, că este bolnav, atunci a rămas două zile în locul în care era. 7 Apoi, după aceea, a zis ucenicilor: Să mergem iarăși în Iudeea. 8 Ucenicii I-au zis: Învățătorule, acum căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, și iarăși Te duci acolo? 9 A răspuns Iisus: Nu sunt oare douăsprezece ceasuri într-o zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că el vede lumina acestei lumi; 10 Iar dacă umblă cineva noaptea se împiedică, pentru că lumina nu este în el. 11 A zis acestea, și după

 

Un frate l-a întrebat pe avva Pimen: - Ce să fac pentru a moşteni viaţa veşnică? - Avva Pimen i-a răspuns: Avraam, când a intrat în ţara făgăduinţei, şi-a cumpărat mormânt şi prin mormânt a moştenit pământul. - Ce înseamnă "mormânt"? a întrebat fratele. - Locul plânsului şi jalei, i-a spus avva Pimen.  

Doamne Iisuse Hristoase, Judecătorul meu Preadrept! Cunosc că păcatele mele sunt fără de număr. De aceea Te rog în această zi, în care de Iosif şi de Nicodim pus fiind în Mormânt, Te-ai pogorât în iad cu Sfântul şi Îndumnezeitul Tău suflet şi de acolo ai depărtat întunericul cu lumina Dumnezeirii Tale şi ai adus bucurie nespus de mare strămoşilor noştri, căci i-ai mântuit de sclavia cea cumplită şi i-ai suit în rai. Îngroapă păcatele mele şi cugetele mele cele rele şi viclene, ca să piară din mintea mea şi să nu se mai lupte cu sufletul meu. Luminează întunecatul iad al inimii mele, alunga întunericul păcatelor mele, şi suie mintea mea la cer, ca să mă bucur de Fata Ta. Aşa Doamne, primeşte umilita mea rugăciune că o tămâie mirositoare, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici, care Te-a văzut pe Cruce pironit între doi tâlhari, şi de durerile Tale cumplite i s-a rănit inima; care împreună cu ucenicii şi cu mironosiţele Te-au pus în mormânt, care a treia zi Te-au văzut înviat din morţi şi

    Facere 49, 33; 50, 1-26 33 Sfârșind Iacov poruncile sale, pe care le-a dat feciorilor săi, și întinzându-și picioarele sale în pat, și-a dat sfârșitul și s-a adăugat la poporul său. 1 Atunci Iosif, căzând pe fața tatălui său, l-a plâns și l-a sărutat. 2 Apoi a poruncit Iosif doctorilor, slujitori ai săi, să îmbălsămeze pe tatăl său și doctorii au îmbălsămat pe Israel. 3 După ce s-au împlinit patruzeci de zile, că atâtea zile trebuie pentru îmbălsămare, l-au plâns Egiptenii șaptezeci de zile. 4 Iar dacă au trecut zilele plângerii lui, a zis Iosif curtenilor lui Faraon: «De am aflat bunăvoință în ochii voștri, ziceți lui Faraon așa: 5 Tatăl meu m-a jurat și a zis: Iată, eu am să mor; tu însă să mă îngropi în mormântul meu, pe care mi l-am săpat eu în pământul Canaan. Și acum aș vrea să mă duc ca să îngrop pe tatăl meu și să mă întorc». Și i s-au spus lui Faraon cuvintele lui Iosif, 6 Iar Faraon a răspuns: «Du-te și îngroapă pe tatăl tău, cum te-a jurat el!» 7 Deci, s-a dus Iosif s

  Evanghelia de la Ioan (In 11, 1-45) 1 Și era bolnav un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei și al Martei, sora ei. 2 Iar Maria era aceea care a uns cu mir pe Domnul și I-a șters picioarele cu părul capului ei, al cărei frate Lazăr era bolnav. 3 Deci au trimis surorile la El, zicând: Doamne, iată, cel pe care îl iubești este bolnav. 4 Iar Iisus, auzind, a zis: Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca, prin ea, Fiul lui Dumnezeu să Se slăvească. 5 Și iubea Iisus pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr. 6 Când a auzit, deci, că este bolnav, atunci a rămas două zile în locul în care era. 7 Apoi, după aceea, a zis ucenicilor: Să mergem iarăși în Iudeea. 8 Ucenicii I-au zis: Învățătorule, acum căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, și iarăși Te duci acolo? 9 A răspuns Iisus: Nu sunt oare douăsprezece ceasuri într-o zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că el vede lumina acestei lumi; 10 Iar dacă umblă cineva noaptea se împiedică, pentru că lumina n

  Glasul al VIII-lea. Cântarea I: A pa trecând-o ca pe uscat și, din răutatea egiptenilor scăpând, israeliteanul striga: Izbăvitorului și Dumenezeului nostru să-I cântăm! Cântarea a III-lea: D oamne, Cel ce ai făcut cele de deasupra bolții cerești și ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întărește în dragostea Ta, că Tu ești culmea doririlor și credincioșilor întărire, unule iubitorule de oameni. Cântarea a IV-lea: T u ești întărirea mea, Doamne, Tu și puterea mea, Tu, Dumnezeul meu, Tu, bucuria mea, Cel ce n-ai lăsat sânurile părintești și a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta, cu Prorocul Avacum strig către Tine: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni! Cântarea a V-lea: P entru ce m-ai lepădat de la fața Ta, Cel ce ești Lumină neapusă, și m-a acoperit întunericul cel străin pe mine, ticălosul? Ci, Te rog, mă întoarce și la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele. Cântarea a VI-lea: C urățește-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele și, Te rog,

  Î n sâmbăta dinaintea Duminicii Floriilor prăznuim învierea Sfântului și Dreptului Lazăr, prietenul lui Hristos. Biserica a rânduit ca să se sărbătorească în această zi învierea lui fiindcă „sfinții și de Dumnezeu purtători Părinții noștri, sau, mai bine spus, Sfinții Apostoli, voind să pună, pentru curățire după postul cel de patruzeci de zile, Sfintele Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos, au pus această minune mai presus de fire. Căci dacă el a înviat la cuvântul lui Hristos și a trăit din nou, tot așa și noi, deși am murit, la trâmbița cea din urmă vom învia și vom trăi veșnic”, se menționează în Sinaxarul Triodului din această zi. P ărintele Alexander Schmemann ne atrage atenția că toată săptămâna a șasea a Postului Mare ne invită să devenim martorii celor întâmplate cu Lazăr și să ne identificăm cu el. Astfel, luni ni se spune: „Astăzi, umblând Hristos pe lângă Iordan, I S-a arătat boala lui Lazăr...”, marți: „Ieri și astăzi a fost boala lui Lazăr...”, miercuri: „Astăz

Un frate a întrebat pe un stareţ, zicând: "Cum se cuvine a săvârşi măsură postului?". Şi a zis stareţul: "Nimic peste cea poruncita; căci mulţi, voind mai presus de puterea lor să postească, mai pe urmă, nici puţin nu au putut săvârşi".

 Iartă-ne Doamne Maică Sfântă, Regină peste îngeri Cu sufletul curat, tu plângi și sângeri Că Prea iubitul Fiu va fi răstignit, De fariseii ce-l judecă cumplit. De chinul răstignirii plâng pietrele, Se cutremură pământul și cerurile Dar, fariseii nu s-au înduplecat Iar Pilat s-a spălat pe mâini, de păcat. Doamne, calvarul tău însângerat, Pentru noi nevrednicii ai îndurat Prin păcate multe făcute zi de zi, Noi nu-ncetăm, a te mai răstigni. Iartă-ne Doamne, nevolnicia, Toate relele și netrebnicia Când suntem presați de un negru nor În genunchi cădem, și-ți cerem ajutor. Doamne fii cu noi, iartă ignoranța, Apără ce ne-ai dat de preț - Viața! Drepturi rezervare de autor Petraru Valentina

 

Doamne Iisuse Hristoase Mântuitorul cel dulce al sufletului meu în această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit şi ai luat moarte pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sunt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe. Mă rog însă Bunătăţii Tale celei nespuse, să mă învredniceşti cu Darul Tău, Doamne, ca şi eu să pot răbda patimi pentru credinţa, speranţă şi iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat pentru mântuirea mea. Întăreşte-mă, o,Doamne că de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă, şi să urăsc cugetele mele şi voinţele mele cele rele. Sădeşte în inima mea întristarea de moartea Ta ca să o simt precum au simţit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi şi femeile purtătoare de mir, ce stăteau lângă Crucea Ta. Luminează-mi simţirile cele sufleteşti, ca să se mişte şi să priceapă moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut făpturile cele neinsuflelite, când s-au mişcat la Răstignirea Ta, şi mai vârtos, cum te-a c

  Facere 46, 1-7 1 Sculându-se deci Israel cu toate câte avea, a mers la Beer-Șeba și a adus jertfă Dumnezeului tatălui său Isaac. 2 Atunci a zis Dumnezeu către Israel noaptea în vis: «Iacove, Iacove!» Iar el a răspuns: «Iată-mă!» 3 Și Dumnezeu a zis: «Eu sunt Domnul Dumnezeul tatălui tău, nu te teme a te duce în Egipt, căci acolo am să te fac neam mare. 4 Am să merg cu tine în Egipt Eu Însumi și tot Eu am să te scot de acolo, iar Iosif îți va închide ochii cu mâna sa!» 5 După aceasta s-a ridicat Iacov de la Beer-Șeba, iar fiii lui Israel au luat pe Iacov, tatăl lor, și pe copiii lor și pe femeile lor în căruțele pe care le trimisese Iosif, ca să-l aducă. 6 Luând deci Iacov averile sale și toate vitele ce agonisise în pământul Canaan, el a mers în Egipt împreună cu tot neamul lui. 7 Și a adus el împreună cu sine în Egipt pe fiii și nepoții săi, pe fiicele, nepoatele sale și tot neamul său.  Pilde 23, 15-35; 24, 1-5 15 Fiul meu, dacă inima ta e plină de înțelepciune și inima mea se

    Prorocia lui Isaia 66, 10-24 10 Bucură-te, Ierusalime, și voi, cei care îl iubiți, săltați de veselie. Fiii în culmea veseliei, voi cei care îl plângeați! 11 Astfel ca voi să fiii alăptați și să vă săturați la pieptul mângâierilor sale, să sorbiți și să vă desfătați la sânul slavei sale! 12 Acestea zice Domnul: «Vărsa-voi pacea peste el ca un râu și slava popoarelor ca un șuvoi ieșit din albia lui. Pruncii lui vor fi purtați în brațe și dezmierdați pe genunchi. 13 După cum mama își mângâie pe fiul ei și Eu vă voi mângâia pe voi, și voi veți fi mângâiați în Ierusalim. 14 Când veți vedea, inima voastră va tresări de bucurie și oasele voastre vor odrăsli ca iarba. Și mâna Domnului se va arăta slujitorilor Săi, iar urgia, peste vrăjmașii Săi. 15 Căci Domnul vine în văpaie și carele Lui sunt ca o vijelie, ca să dezlănțuie cu fierbințeală mânia Lui și certarea Lui cu văpăi de foc. 16 Domnul va judeca cu foc și cu sabie pe tot omul și mulți vor fi cei ce vor cădea de bătaia Domnului! 17

  Glasul 4 Arătatu-Te-ai astăzi... B iruind porunca împăratului, ai câștigat Împărăția Cerească, Sfințite Mucenice Vasilevs, întru care dănțuind, adu-ți aminte de noi, cei ce cinstim pomenirea ta, sfințite mucenice.

  Troparul Sfântului Sfințit Mucenic Vasilevs, Episcopul Amasiei, glasul al 4-lea: Ș i părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credința răbdând până la sânge, Sfințite Mucenice Vasilevs, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre. C ântarea 1, glasul al 2-lea. Irmos: Veniți popoare... Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Vasilevs, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Î naintea Împăratului Puterilor Celor Cerești stai purtând cunună, Sfinte Vasilevs purtătorule de Dumnezeu, har și milă cerând pentru toți cei ce cu dragoste te cinstesc pe tine. Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Vasilevs, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Î mpărățit-ai peste patimile trupului și ai călcat pe împăratul cel fără de Dumnezeu, care poruncea să te lepezi de Împăratul Cel Ceresc, Fericite Vasilevs. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. C

  Glasul 4 Ș i părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credința răbdând până la sânge, Sfințite Mucenice Vasilevs, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

  D upă pieirea lui Maxențiu tiranul, necuratul împărat al Romei, pe care l-a biruit ca pe un vrăjmaș dreapta lui Dumnezeu prin arma Crucii ce a arătat-o marelui Constantin și pe care, afundîndu-l în repeziciunile apelor, l-a înecat ca pe un alt Faraon, împărăția Romei cea de la Apus a avut ușurare de sub jugul tiraniei; iar cea de la Răsărit era încă în prigonire, pentru că un alt vrăjmaș al lui Dumnezeu, Maximin tiranul care stăpînea la Răsărit, grăia nedrept asupra adevăratului Dumnezeu și în chinuri cumplite ucidea pe cei ce credeau cu bună credință. A tunci marele Constantin, împăratul cel binecredincios, însoțind pe sora sa cu Liciniu, cel primit la împărăție, l-a trimis la Răsărit împotriva lui Maximin, iar Liciniu ducîndu-se cu ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos, în Care credea atunci, a biruit puterea lui Maximin, încît de-abia el singur și cu puțini ostași au putut scăpa. Dar deși au scăpat de mîna lui Liciniu, însă n-au putut scăpa de mîna lui Dumnezeu, pentru că ascu