REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​ Autor: Teolog și Jurnalist Daniel Caranda ​Sfânta Muceniță Matrona a trăit în cetatea Tesalonicului, fiind de neam din rândul celor smeriți, dar bogată în darurile Duhului Sfânt. Ea a slujit în casa Pautilei, soția guvernatorului cetății, o femeie de neam iudaic, aspră și potrivnică dreptei credințe. Deși stăpâna sa o silea neîncetat să lepede învățătura creștină și să îmbrățișeze rânduielile sinagogii, tânăra Matrona rămânea neclintită, cercetând în taină Biserica lui Hristos. ​Conflictul a culminat în ziua în care Pautila a aflat că subalterna sa a preferat locașul creștin în locul sinagogii. Întrebată cu asprime despre această alegere, Sfânta Matrona a răspuns cu o mărturisire ce a rămas peste veacuri: „De vreme ce Dumnezeu este în Biserica creștină, iar de la sinagoga iudaică S-a depărtat, nu mă duc la sinagogă, ci la Biserică” . ​Acest răspuns a declanșat o prigoană cruntă. Sfânta a fost bătută fără milă și închisă într-o cămară întunecoasă, fiind legată strâns. Însă, ...

  Î mpărățind Liciniu păgînul (307-324), și sîrguindu-se să placă foarte mult zeilor săi necurați, a dat poruncă grea asupra tuturor creștinilor: ca să fie urmăriți prin cetăți și prin sate și oricine va afla vreun creștin și va spune despre el împăratului, să fie răsplătit, învrednicindu-se de mare cinste. D e aceea, toți se sîrguiau spre cercetarea și prigonirea creștinilor, ca să fie plăcuți împăratului. De acel Liciniu - pe cînd el ședea odată și făcea judecată la un loc înalt - s-a apropiat unul din ostași, zicîndu-i: "Este aici un creștin, anume Ermil, care are, după regula creștinătății sale, rînduiala diaconiei și care slujind de demult lui Hristos, rîde de zeii noștri și de tine, împărate, și întru nimic te socotește". A uzind acestea Liciniu, a poruncit ca îndată să-l caute și să-l prindă. Deci trimișii aflară pe sfîntul rugîndu-se și ridicîndu-și mîinile spre Domnul Dumnezeul său; iar el înștiințîndu-se că este prins, spre a fi judecat și chinuit pentru Hristos...

  Î n vremea prigonitorului Maximian era o fecioară cu numele Anisia, născută în vestita cetate a Tesalonicului. Era născută din părinți bogați și credincioși, învățându-se frica Domnului, dar mai mult sporind în fapte bune, decât cu anii, pentru că părinții ei o hrăneau mai mult cu dogmele bunei credințe decât cu laptele. Trecând anii săi cei pruncești, se vedea buna ei cuviință mai presus de nădejde și o învăța cu citirea de cărți mai deosebite; iar ea, fiind înțeleaptă, cu înlesnire toate le înțelegea, arătând roduri vrednice de învățătură. F iind plină de duhul lui Dumnezeu și de obiceiurile cele îngerești, cu adevărat strălucea fața ei de o frumusețe aleasă, neieșind din casa sa și ascunzându-și frumusețea tinereților sale în cămara sa. De multe ori grăia către sine cu mâhnire: "O! înșelătoare viață a tinereții, care, sau vatămi pe alții, sau singură te vătămi de alții; bune sunt bătrânețele, dar vai mie! că lungimea vremii mă umple de mâhnire, căci multă vreme mă desparte...