Lumina din Chilia Întunecată

 

​Se povestește că un tânăr ucenic, dorind să înțeleagă ce înseamnă cu adevărat un Sfânt, l-a întrebat pe duhovnicul său:

— Părinte, cum pot recunoaște un om sfânt? Are el fața strălucitoare sau face minuni la tot pasul?

​Bătrânul l-a dus pe ucenic în fața unei chilii părăsite, cu ferestrele acoperite de praf și pânze de păianjen.

— Vezi această chilie? Din afară pare rece, întunecată și goală. Dar dacă cineva aprinde înăuntru o singură lumânare, praful de pe geamuri începe să lucească. Dacă aprinde un sfeșnic întreg, lumina va străpunge prin crăpăturile ușii și va lumina și cărarea celui care trece pe lângă ea.

​Apoi, bătrânul a continuat:

— Sfântul nu este cel care strigă că are lumină, ci cel care și-a curățat interiorul atât de mult, încât Hristos — Lumina Lumii — Se poate sălășlui în el. Sfântul nu se vede pe sine ca fiind deosebit; el este doar un „geam” prin care trece harul lui Dumnezeu. Minunea lui nu este neapărat vindecarea trupului, ci faptul că, stând lângă el, simți cum ți se vindecă sufletul de deznădejde.

​„Sfințenia nu este absența păcatului, ci prezența neîncetată a lui Dumnezeu în inima omului care se pocăiește.”

​— Teolog și jurnalist Daniel Caranda