Lampa din Inima Muntelui
Se spune că, în vremurile de demult, un tânăr ucenic a urcat pe crestele Ceahlăului, căutând chilia Sfintei Mavra. Ajungând la peștera ei întunecoasă și umedă, acesta a întrebat-o cu mirare:
— Maică, cum poți îndura acest întuneric adânc, fără nicio lumânare care să îți lumineze calea sau pravila?
Cuvioasa Mavra i-a zâmbit cu blândețe și, fără a scoate un cuvânt, a început să se roage. În acea clipă, ucenicul a văzut cum întreaga peșteră s-a umplut de o lumină blândă, aurie, care nu venea de la soare, ci părea să izvorască din însăși prezența ei.
— Fiule, a răspuns ea într-un târziu, cel ce își curăță mintea de gânduri deșarte și inima de patimi devine el însuși o candelă. Lumea caută lumina în exterior, dar creștinul trebuie să o găsească pe cea din interior, pe care niciun vânt al muntelui și nicio negură a lumii nu o pot stinge. Hristos nu locuiește în sclipirea aurului, ci în liniștea celui care a învățat să tacă pentru ca Dumnezeu să poată vorbi.
Ucenicul a înțeles atunci că sfințenia nu stă în locul unde trăiești, ci în Lumina pe care o porți cu tine în orice întuneric.
CUVIOASA MAVRA DE LA CEAHLĂU (secolele XVII–XVIII)
Descoperiți povestea tulburătoare a unei flori duhovnicești crescute în asprimea stâncilor Moldovei. O viață dăruită în întregime rugăciunii isihaste, care a transformat muntele Ceahlău într-un altar de jertfă și lumină. Aflați cum a reușit această sfântă necunoscută multora să atingă culmile desăvârșirii în singurătatea codrilor seculari.
Citește continuarea în revista

Comentarii
Trimiteți un comentariu