Sfântul Atanasie de la Lubensk, Patriarhul Constantinopolului

 

​De: Daniel Caranda, teolog și jurnalist

​Sfântul Atanasie al III-lea Patelarios s-a născut în anul 1560 în insula Creta, într-o familie greacă evlavioasă. Deși a beneficiat de o educație aleasă și de o poziție socială privilegiată, inima tânărului Alexie (numele său de mirean) vibra pentru asceza creștină. După trecerea la cele veșnice a tatălui său, a ales calea monahală, devenind novice în Tesalonic sub numele de Anania. Ulterior, a urmat drumul către Sfântul Munte Athos, la Mănăstirea Esfigmenu, unde și-a început ascultarea la trapeză.

​Pelerinajul său a continuat către mănăstirile din Țara Sfântă, unde a primit tunderea în monahism sub numele de Atanasie. Revenit în Tesalonic, a fost hirotonit preot, devenind un propovăduitor neobosit al Evangheliei în rândul vlahilor și moldovenilor. Un aspect esențial al lucrării sale este traducerea Psaltirii din limba greacă, realizată special pentru luminarea acestor popoare. Sfințenia vieții sale și darul oratoric au atras atenția Patriarhului Chiril Lukaris, care l-a numit propovăduitor al tronului patriarhal, urmând ca, la scurt timp, să fie ridicat la rangul de Mitropolit al Tesalonicului.

​Ascensiunea sa pe tronul Patriarhiei Constantinopolului a avut loc pe 25 martie 1634, chiar de sărbătoarea Bunei Vestiri. Într-o perioadă marcată de presiuni politice și religioase imense, Patriarhul Atanasie a apărat cu dârzenie Ortodoxia în fața influențelor străine. Din cauza intrigilor politice și a persecuțiilor otomane, a fost nevoit să părăsească tronul de mai multe ori, retrăgându-se fie în liniștea Athosului, fie căutând sprijin în Moldova și Rusia.

​Sub protecția domnitorului Vasile Lupu, Sfântul Atanasie s-a stabilit o vreme la Mănăstirea „Sfântul Nicolae” de lângă Galați. Ultima sa cuvântare patriarhală a fost o mărturisire de credință răsunătoare, în care a apărat integritatea Bisericii Ortodoxe. Slăbit de persecuții și călătorii, sfântul a pornit spre Rusia pentru a cere sprijin bisericii de acolo. La întoarcere, s-a oprit la Mănăstirea „Schimbarea la Față” din Lubno (Ucraina), unde, simțindu-și sfârșitul aproape, și-a întocmit testamentul și a adormit în Domnul la 5 aprilie 1654.

​O particularitate rară a înmormântării sale, conform tradiției grecești, a fost așezarea sa în mormânt în poziție șezând. Proslăvit ca sfânt în 1662, moaștele sale sunt astăzi izvorâtoare de minuni și se odihnesc în Catedrala Bunei Vestiri din Harkov.