Viața și pătimirea Sfîntului Prooroc Ieremia


 



​Sfîntul Prooroc Ieremia a fost din Anatot, cetatea preoților, în partea lui Veniamin, cetate departe de Ierusalim ca la trei mile, născut după tată, Helchie, mai marele preot. El a fost ales și sfințit prooroc din pîntecele maicii sale, precum însuși Domnul i-a prezis despre aceasta: „Mai înainte de a te zămisli în pîntece te-am cunoscut și mai înainte de a ieși tu din coapse te-am sfințit și te-am pus prooroc între neamuri.”

​Sfîntul Ieremia, după mărturia Sfîntului Ignatie, purtătorul de Dumnezeu, a fost feciorelnic în toată vremea vieții sale și trimis de Dumnezeu preot, învățător și prooroc. El a început a prooroci din vîrstă copilărească, spunând cu smerenie: „Stăpîne Doamne, iată, nu știu să grăiesc, căci eu sînt prunc.” Iar Domnul i-a întărit gura, punând cuvintele Sale în ea pentru a dezrădăcina păcatele și a zidi pocăința.

​În zilele împăratului Iosie, pe când Ieremia avea doar 15 ani, poporul iudeu căzuse în idolatrie, jertfind idolilor chiar lângă Templul lui Solomon. Domnul i-a arătat proorocului mânia Sa prin simbolul toiagului de nuc și al căldării care fierbea, semne ale pedepsei grabnice și ale sângelui ce avea să curgă în Ierusalim.

​Ieremia a pătimit mult de la poporul său. Propovăduind în curtea bisericii și înaintea împăraților Ioahaz, Ioachim și Sedechie, el a fost adesea amenințat cu moartea. Când a proorocit că Ierusalimul va fi dat în mâinile împăraților de la miazănoapte, preoții și proorocii mincinoși au cerut moartea sa. A fost salvat de boierul Arhicam și de bătrânii care și-au amintit de proorocul Miheea.

​Sub împăratul Ioachim, Ieremia a fost pus în temniță. De acolo, i-a dictat ucenicului său Baruh cuvintele Domnului. Deși împăratul a ars furios hrisovul, proorocia s-a împlinit: Ioachim a fost ucis de babilonieni și trupul său a fost târât afară din cetate, primind „îngroparea catîrului”.

​Ulterior, în timpul lui Iehonie și apoi al lui Sedechie, Ieremia a continuat să vestească robia babiloniană de 70 de ani. Pentru a simboliza această robie, el a purtat legături și obezi de lemn la gât, înfruntând batjocura poporului. Deși a fost aruncat în gropi cu noroi și închis, cuvântul său a rămas neclintit, arătând calea pocăinței ca singura salvare.

Bibliografie:

  1. Biblia sau Sfânta Scriptură, Vechiul Testament, Cartea Proorocului Ieremia.
  2. ​Sfântul Dimitrie al Rostovului, Viețile Sfinților pe luna Mai, Ed. Episcopiei Romanului și Hușilor.
  3. ​Sfântul Ignatie Teoforul, Epistolele, în seria Părinți și Scriitori Bisericești (PSB).
  4. Viețile Sfinților (Sinaxar), Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române.
  5. ​Teolog și jurnalist Calanda Daniel, Studii biblice asupra Vechiului Testament.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina