REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  1. Povestit-a despre sine avva Macarie , zicând: când eram mai tânăr și ședeam la chilie în Egipt , m-au apucat și m-au făcut cleric în sat. Și nevrând să primesc, am fugit la alt loc. Și a venit la mine un mirean cucernic și lua rucodelia mea și-mi slujea mie. Apoi s-a întâmplat din ispită diavolească de a căzut în păcat o fată și luând în pântece, era întrebată de este cel ce a făcut aceasta. Iar ea zicea: pustnicul! Iar ei ieșind, m-au prins în sat și au spânzurat de grumajii mei oale afumate și urechi de vase și m-au purtat în vileag prin sat pe uliță, bătându-mă și zicând: acest călugăr a stricat pe fata noastră, luați-l, luați-l! Și m-au bătut încât puțin de n-am murit. Și venind unul din bătrâni, a zis: până când bateți pe acest călugăr străin? Iar cel ce-mi slujea, urma după mine rușinându-se, căci era ocărându-l pe el foarte și zicând: iată sihastrul pe care tu îl mărturiseai, ce a făcut! Și au zis părinții ei: nu-l slobozim până ce nu va da chezășie că o va hrăni pe ...

  1. Despre avva Spiridon se spunea că atâta cuvioșie avea păstorul acesta, încât s-a învrednicit și să se facă păstor de oameni. Căci a primit acesta ca răspundere episcopia uneia din cetățile Ciprului, anume Trimitunda . Pentru netrufia cea multă, aproape de episcopie, păștea și oile. Iar la miezul nopții, tâlharii la stâna oilor intrând pe furiș, se sileau să fure din oi, dar Dumnezeu, Cel ce păzește pe păstor și pe oi le păzea. Căci tâlharii de putere nevăzută fiind ținuți, lângă stână erau legați. Când s-au revărsat zorile, păstorul a venit la oi și după ce i-a găsit cu mâinile legate înapoi, a cunoscut ceea ce s-a făcut; și rugându-se lui Dumnezeu, i-a dezlegat pe tâlhari. După ce mult i-a sfătuit și i-a învățat, ca să se silească mai bine să trăiască din osteneli drepte iar nu din strâmbătate, dăruindu-le un berbec, i-a slobozit și glumind le-a zis: ca să nu vă arătați că în zadar ați privegheat! 2. Se spunea iarăși că avea o fiică fecioară, evlavioasă ca tatăl său, an...

  a. Viața S fântul Grigorie, ale cărui moaște se păstrează întregi la Mânăstirea Bistrița, din județul Vâlcea, s-a născut în jurul anului 780, în Isauria–Asia Mică, din părinți ortodocși devotați, anume Serghie și Maria, și a copilărit în una din cele zece cetăți ale Isauriei, Irinopolis, din care cauză se numește până astăzi „Decapolitul”. B izanțul fiind lovit atunci de eresul iconoclast, fericitul Grigorie, după terminarea studiilor, renunță la nuntă și intră în nevoința monahală, ostenin-du-se mult pentru apărarea Ortodoxiei și cinstirea sfintelor icoane în Constantinopol, în Asia Mică, la Roma și în Macedonia. Nevoindu-se mult cu postul și rugăciunea, a biruit toate cursele nevăzuților diavoli și s-a învrednicit de darul facerii de minuni și al înaintevederii. Î n ultimii ani ai vieții s-a ostenit în Mânăstirea Sfântul Mina, aproape de Tesalonic, învrednicindu-se de harul preoției. Și aici a făcut multe minuni și vindecări de boli, vestind cele viitoare. Renumit în tot ...

  a. Viața P reacuvioasa maica noastră Parascheva, numită „cea Nouă”, de la Iași, „a Moldovei luminătoare” și lauda întregii Ortodoxii, s-a născut în satul Epivat din Tracia răsăriteană, nu departe de Constantinopol, pe la începutul secolului al XI-lea, din părinți binecredincioși și de bun neam. C ei doi copii, Eftimie și Parascheva, au primit în familie o aleasă creștere și educație religioasă. Astfel, Eftimie, fratele mai mare al cuvioasei, a intrat înaintea ei în nevoința monahală. Apoi, pentru sfințenia vieții lui, ajunge episcop al Matidiei și păstorește bine Biserica lui Hristos până la sfârșitul vieții. La fel și fericita Parascheva, iubind mai mult decât orice pe Hristos, la vârsta de aproape 15 ani, a intrat într-o mânăstire de fecioare din orașul Ieraclia Pontului. După cinci ani se închină la Mormântul Domnului și se nevoiește mai mulți ani într-o mică mânăstire de călugărițe pustnice de pe Valea Iordanului. L a vârsta de 25 de ani, luând poruncă de la îngerul Dom...

  F rați creștini, C ând Dumnezeu a scris pe Tablele Legii, date lui Moise: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți“ (Leviticul 19, 18), a socotit și a legiuit să iubim pe orice om, fie prieten, fie vrăjmaș, după cum se vede din porunca lui Dumnezeu dată, prin aceeași Lege, lui Moise, de a face bine și vrăjmașilor, zicând: „Iar de vei întâlni boul vrășmașului tău, sau asinul lui, rătăcind, întorcându-l, să-l dai lui. De vei vedea asinul vrăjmașului tău, căzut sub sarcina lui, să nu-l treci, ci să o ridici pe dânsa împreună cu el“ (Ieșire 23, 4-5). Dumnezeu n-a zis atunci: „iubiți pe vrăjmașii voștri“ (Matei 5, 44), din cauză că inima israelitenilor, care se născuseră și crescuseră împreună cu egiptenii, era prea învârtoșată și pătimașă, și nu putea să cuprindă atunci această învățătură. Ca să nu cadă în păgânătate și în închinarea la idolii neamurilor, care se învecinau cu dânșii, după ce a arătat că aceste neamuri vrăjmașe iudeilor sunt vrednice de moarte, i-a învățat ur...

  M arele Dionisie Areopagitul, scriind o scrisoare către monahul Demofil, care a izgonit un preot din biserică pentru că îi învăța pe credincioși blândețea și bunătatea, îi aduce aminte de un lucru ca acesta: fiind eu în Crit, m-a primit în casa sa fericitul Carp, ucenicul Sfântului Apostol Pavel, om cu multă bunătate, care, pentru multă luminare a minții sale, era foarte lesnicios spre dumnezeiasca vedenie și nu începea săvârșirea preacuratelor și de viață făcătoarelor Taine mai înainte de a nu vedea din cer arătându-se vreo dumnezeiască vedenie. Pe acest sfânt bărbat (precum singur mi-a istorisit) l-a necăjit unul dintre cei necredincioși, iar pricina necazului a fost aceasta: acel necredincios a întors de la biserică pe un om credincios și l-a dus la păgânătatea sa și pentru aceasta fericitul Carp s-a mâhnit foarte tare. El avea trebuință să fie răbdător cu cei căzuți din credință și să-i învețe neîncetat cu cuvinte folositoare, iar pe cei necredincioși să-i biruiască cu bună...