REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​Ultimul mitropolit al Vicinei și cel dintâi păstor al Bisericii lui Hristos din Dobrogea și Țara Românească, reunită sub conducerea unui singur voievod, este arhiepiscopul Iachint. El a păstorit doar câțiva ani la Vicina, iar în anul 1359 și-a mutat scaunul la Curtea de Argeș, la cererea marelui voievod Alexandru I Basarab, întemeietorul Țării Românești, care dorea să aibă un sediu mitropolitan în țara sa. Mitropolitul Iachint devine astfel păstor duhovnicesc al tuturor românilor din Dobrogea și Țara Românească. El sfințea biserici, hirotonea preoți, împărțea binecuvântare poporului atât de credincios al „vlahilor” și era sfetnic apropiat al marelui domn. ​Astfel, Eparhia Vicina dispare și ia ființă o nouă mitropolie românească, cunoscută sub numele de „Mitropolia Ungrovlahiei”, dependentă de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol, condusă pe atunci de patriarhul Calist I. ​Ca păstor și părinte sufletesc al tuturor românilor dintre Dunăre și Carpați, mitropolitul Iachint a av...

  ​ a. Viața ​Preacuviosul Părintele nostru Dimitrie cel Nou de la București, numit și „Basarabov”, s-a născut în timpul împăraților româno-bulgari Petru și Ioniță Asan (secolele XII–XIII), la câțiva kilometri de orașul Rusciuc, într-un sat locuit de vlahi, anume Basarabov, pe valea râului Lomul, din părinți ortodocși și iubitori de Hristos. ​Mai întâi a fost păstor de vite în satul natal. Apoi, iubind liniștea și nevoința monahală, s-a făcut călugăr la o mânăstire de pe valea Lomului, nu departe de Basarabov. După o aspră nevoință pustnicească între două pietre din malul râului Lomul, Cuviosul Dimitrie și-a dat sufletul lui Dumnezeu în acel loc și a rămas necunoscut de nimeni. După mulți ani, râul Lomul venind mare a risipit cele două pietre în apă împreună cu moaștele întregi ale Sfântului Dimitrie cel Nou. Mai târziu, descoperindu-se sfintele lui moaște prin pronia lui Dumnezeu, au fost duse la biserica satului Basarabov. ​Auzind de minunile ce se făceau aici, domnii Țării R...

  ​ a. Viața ​Preacuvioasa maica noastră Parascheva, numită „cea Nouă”, de la Iași, „a Moldovei luminătoare” și lauda întregii Ortodoxii, s-a născut în satul Epivat din Tracia răsăriteană, nu departe de Constantinopol, pe la începutul secolului al XI-lea, din părinți binecredincioși și de bun neam. ​Cei doi copii, Eftimie și Parascheva, au primit în familie o aleasă creștere și educație religioasă. Astfel, Eftimie, fratele mai mare al cuvioasei, a intrat înaintea ei în nevoința monahală. Apoi, pentru sfințenia vieții lui, ajunge episcop al Matidiei și păstorește bine Biserica lui Hristos până la sfârșitul vieții. La fel și fericita Parascheva, iubind mai mult decât orice pe Hristos, la vârsta de aproape 15 ani, a intrat într-o mânăstire de fecioare din orașul Ieraclia Pontului. După cinci ani se închină la Mormântul Domnului și se nevoiește mai mulți ani într-o mică mânăstire de călugărițe pustnice de pe Valea Iordanului. ​La vârsta de 25 de ani, luând poruncă de la îngerul Dom...

  ​Acești doi cuvioși sihaștri, „Daniil duhovnicul” și ucenicul său, „Misail nacealnicul” (egumen), s-au nevoit mai întâi în Mânăstirea Cozia, la începutul secolului XVII. Și era Daniil duhovnicul cel dintâi al lavrei și al tuturor sihaștrilor de pe Valea Oltului. Iar Misail era ucenicul său de chilie și împreună-lucrător al poruncilor lui Hristos. Apoi, dorind să urmeze sfinților de demult, s-au retras peste Olt, sub Muntele Cozia, și, săpându-și alături două mici peșteri în stâncă, s-au închis în ele și acolo s-au nevoit după voia lui Dumnezeu mai mult de 20 de ani. Aceste peșteri se văd până astăzi în curtea Mânăstirii Turnu și sunt bine păstrate. ​Pe la jumătatea secolului XVII, adunându-se mai mulți sihaștri în jurul lor, ieroschimonahul Misail a ridicat alături o mică biserică de lemn cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, întemeind astfel „Sihăstria lui Daniil și Misail”. Apoi, Cuviosul Daniil duhovnicul răposând, ucenicul său Misail a devenit „nacealnic” și p...

  ​ a. Viața ​Acest fericit și prea înțelept ierarh al Bisericii lui Hristos s-a născut prin anii 1435–1440 în Peloponez–Grecia, din părinți binecredincioși. După ce învață carte, se face călugăr și se retrage la liniște în Muntele Athos, nevoindu-se în Mânăstirile Cutlumuș, Marea Lavră și Dionisiu. În anul 1483 a fost ales mitropolit al Tesalonicului, pentru sfințenia vieții lui, ca cel mai iscusit călugăr atonit și păstor devotat de suflete din acea vreme. Aici păstorește bine turma cea cuvântătoare trei ani de zile, învățând pe toți frica de Dumnezeu și dreapta credință. În anul 1486 este numit patriarh al Constantinopolului, cea mai înaltă treaptă ierarhică în Biserica Ortodoxă. După ce îndreaptă pe calea cea bună pe mulți creștini, monahi, preoți și dregători și îndepărtează unele sminteli din Biserica lui Hristos, după doi ani este schimbat din scaunul patriarhal și se nevoiește în post și rugăciune la un schit întemeiat de el. ​În jurul anului 1500, Sfântul Ierarh Nifon es...

  ​Descriere articolul: ​ a. Viața ​Cuviosul Ioan Iacob, cu metania din Mânăstirea Neamț, a fost un sihastru sfânt al zilelor noastre care s-a nevoit 24 de ani în Țara Sfântă, atât pe Valea Iordanului, cât și în pustiul Hozeva. Acest fericit purtător de Hristos s-a născut în satul Crăiniceni, comuna Păltiniș–Botoșani, la 23 iulie, 1913, într-o familie de țărani credincioși, anume Maxim și Ecaterina, fiind singur la părinți. Din botez s-a chemat Ilie, iar în familie i se spunea „Iliuță”. La șase luni după naștere, mama sa, îmbolnăvindu-se, a decedat, iar copilul a rămas în grija bunicii sale după tată, Maria Iacob, care îl îngrijește ca o adevărată mamă timp de zece ani. ​În anul 1916, când copilul Ilie avea trei ani, tatăl său a decedat pe front. În anul 1923 a decedat și bunica, lăsând pe micul Ilie cu totul orfan și lipsit de mângâierea părinților și a bunicilor. De acum, copilul este luat în grija unchiului său, Alecu Iacob, care avea acasă șase copii. Între anii 1926–1932, ...

  ​Cuvioșii mucenici Epictet și Astion au trăit în Bitinia pe coasta sud-vestică a Mării Negre în timpul domniei împăratului roman Dioclețian (284-305). Din tinerețe, Sfântul Epictet își dedicase viața lui Dumnezeu și studiase pentru a dobândi cunoașterea Evangheliei. A intrat într'o mănăstire și mai târziu s-a învrednicit să fie hirotonit la sfânta preoție. Propovăduind Evanghelia lui Hristos, sfântul a convertit pe mulți oameni la creștinism. Dumnezeu i-a dat lui Epictet darul facerii de minuni, și a vindecat mulți oameni chinuiți de duhuri necurate sau loviti de alte boli. ​Într-o zi, în timp ce se plimba, ilustrul tânăr Astion l-a întâlnit pe Sfântul Epictet. În timpul unei lungi conversații, Sfântul Epictet l-a luminat pe Astion, semănând sămânța Cuvântului lui Dumnezeu în sufletul tânărului. I-a vorbit despre singurul Dumnezeu adevărat, despre marea valoare a sufletului omenesc nemuritor și despre plăcerile lumești trecătoare. ​Astion a ajuns să creedă în Hristos și a fost...

  ​SFÂNTUL VOIEVOD ȘTEFAN CEL MARE ​CUVÂNT DE PREAMĂRIRE ​"Minunat este Dumnezeu întru sfinții lui, Dumnezeul lui Israel; Însuși va da putere și întărire poporului Său" (Psalmul 67, 36). ​IUBITE CITITORULE, ​Sfântului ȘTEFAN CEL MARE AL MOLDOVEI, voievodul de neam mușatin, pentru tăria credinței sale în Hristos, pentru mulțimea faptelor sale creștinești, pentru măreția actelor sale de vitejie, de apărător al Bisericii strămoșești și al hotarelor patriei, poporul român de pretutindeni i-a înălțat în adâncul conștiinței sale un altar de preamărire cuvenită, un monument mai trainic decât orice granit. Prin acest monument nepieritor, închegată din virtuțile strălucitului voievod, acesta este ridicat în cinstire și preaslăvire, este privit asemenea sfinților și așezat în rândurile binecredincioșilor apărători ai Bisericii și ocrotitori ai dreptei credințe. Peste ani și veacuri el a fost și este în conștiința poporului asemeni Sfântului Împărat Constantin cel Mare, asemeni lui...