REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​Cuvioșii mucenici Epictet și Astion au trăit în Bitinia pe coasta sud-vestică a Mării Negre în timpul domniei împăratului roman Dioclețian (284-305). Din tinerețe, Sfântul Epictet își dedicase viața lui Dumnezeu și studiase pentru a dobândi cunoașterea Evangheliei. A intrat într'o mănăstire și mai târziu s-a învrednicit să fie hirotonit la sfânta preoție. Propovăduind Evanghelia lui Hristos, sfântul a convertit pe mulți oameni la creștinism. Dumnezeu i-a dat lui Epictet darul facerii de minuni, și a vindecat mulți oameni chinuiți de duhuri necurate sau loviti de alte boli. ​Într-o zi, în timp ce se plimba, ilustrul tânăr Astion l-a întâlnit pe Sfântul Epictet. În timpul unei lungi conversații, Sfântul Epictet l-a luminat pe Astion, semănând sămânța Cuvântului lui Dumnezeu în sufletul tânărului. I-a vorbit despre singurul Dumnezeu adevărat, despre marea valoare a sufletului omenesc nemuritor și despre plăcerile lumești trecătoare. ​Astion a ajuns să creedă în Hristos și a fost...

  ​SFÂNTUL VOIEVOD ȘTEFAN CEL MARE ​CUVÂNT DE PREAMĂRIRE ​"Minunat este Dumnezeu întru sfinții lui, Dumnezeul lui Israel; Însuși va da putere și întărire poporului Său" (Psalmul 67, 36). ​IUBITE CITITORULE, ​Sfântului ȘTEFAN CEL MARE AL MOLDOVEI, voievodul de neam mușatin, pentru tăria credinței sale în Hristos, pentru mulțimea faptelor sale creștinești, pentru măreția actelor sale de vitejie, de apărător al Bisericii strămoșești și al hotarelor patriei, poporul român de pretutindeni i-a înălțat în adâncul conștiinței sale un altar de preamărire cuvenită, un monument mai trainic decât orice granit. Prin acest monument nepieritor, închegată din virtuțile strălucitului voievod, acesta este ridicat în cinstire și preaslăvire, este privit asemenea sfinților și așezat în rândurile binecredincioșilor apărători ai Bisericii și ocrotitori ai dreptei credințe. Peste ani și veacuri el a fost și este în conștiința poporului asemeni Sfântului Împărat Constantin cel Mare, asemeni lui...

  ​Sfântul Ierarh Leontie este numărat printre cei dintâi sfinți români pe care i-a odrăslit pământul Moldovei și adevăratul părinte duhovnicesc al Cuviosului Daniil Sihastrul. După tradiție era de loc din orașul Rădăuți. Apoi, râvnind Sfinților Părinți de odinioară și arzând cu inima după dragostea lui Hristos, spre sfârșitul secolului al XIV-lea s-a făcut sihastru în pădurile seculare din partea locului. ​Deci, călugărindu-se cu numele de Lavrentie, s-a învrednicit mai târziu de darul preoției. Apoi, împreună cu câțiva ucenici, a întemeiat o vestită sihăstrie de călugări în codrii Rădăuților, ce se chema, după numele său „Schitul Laura” (Lavra) sau „Mânăstirea Sfântului Lavrentie”53. În obștea sa, Cuviosul Lavrentie a format mulți ucenici cu viață aleasă, printre care se număra și Sfântul Daniil Sihastrul. În Schitul Laura, însuși Cuviosul Lavrentie s-a nevoit și a avut o trăire așa de înaltă, încât s-a învrednicit de la Dumnezeu de darul facerii de minuni. Că pe mulți bolnavi ...

  ​a. Viața ​Acest luminat dascăl și ierarh al Bisericii lui Hristos a fost cel mai de seamă mitropolit al Țării Românești din secolul XIX. S-a născut în București, în anul 1765, din părinți iubitori de Dumnezeu. Din botez se chema Gheorghe Miculescu. La vârsta de șapte ani, a fost dat să învețe carte la școala elinească de la Mânăstirea Sfântul Sava. Aici se împrietenește cu monahul Gherontie de la Mânăstirea Neamț, căruia îi devine ucenic. Dorind să slujească toată viața lui Hristos, după terminarea studiilor, tânărul ucenic părăsește casa părintească și se duce cu monahul Gherontie la Mânăstirea Neamț. Aici cunoaște pe marele stareț Paisie și gustă din frumusețea vieții duhovnicești. ​Prin anul 1790 este călugărit și hirotonit diacon de Cuviosul Paisie, primind numele marelui ierarh Grigorie Teologul. Apoi este rânduit, împreună cu duhovnicescul său părinte Gherontie, la traducerea operelor Sfinților Părinți din limba greacă în limba română. În anul 1812 călătoresc amândoi la...

  ​🛡️ Dobrogea: Pământul sfințit de sângele martirilor ​Acum două milenii, Sciția Mică (Dobrogea de astăzi) făcea parte din Imperiul Roman și era destinația principală, în timpul marilor persecuții creștine din secolele I-IV, pentru surghiunirea și martirizarea celor ce refuzau să aducă jertfe idolilor. Acest teritoriu plasat între Dunăre și Marea Neagră — în special Delta Dunării și codrii seculari dintre Măcin, Isaccea, Niculițel și Babadag — era cel mai potrivit pentru izolarea creștinilor. ​Dintre cele zece mari persecuții desfășurate între anii 64 și 324, trei au fost de o cruzime extremă: cea a lui Deciu (249–251), a lui Dioclețian și Maximian (284–305) și a lui Liciniu (308–324). Mii de creștini, ostași, clerici și dregători au fost deportați aici. Unii mureau de foame, frig și bătăi, în timp ce alții erau executați prin tăierea capului. ​Trupurile lor erau luate pe ascuns noaptea de către credincioși, fiind tăinuite în locuri sigure. Tot atunci se nășteau primele acte ...

  E ra fiica unui mocan din părțile Sibiului. Tatăl său s-a făcut mai târziu călugăr în Muntele Athos, cu numele de Nicodim, iar copila a fost crescută la Mânăstirea Sărăcinești–Vâlcea de la vârsta de 5 ani. Î n anul 1868 a fost călugărită și trimisă de ascultare la Mânăstirea Horezu. Acolo și-a continuat nevoința maica Matrona, în rugăciune și smerenie, până în anul 1922, când a fost aleasă stareță. Ea a povățuit obștea mânăstirii timp de patru ani de zile, făcându-se tuturor exemplu de bunătate duhovnicească. Î n anul 1926 s-a îmbolnăvit greu. Deci, rugându-se cu lacrimi Maicii Domnului, a fost vindecată în chip minunat și a mai trăit încă nouă ani. Spuneau maicile că era nelipsită ziua și noaptea de la biserică. Cu chipul senin, cu rugăciunea pe buze și cu toiagul în mână, mergea cea dintâi la slujbă și se întorcea cea mai de pe urmă. Î n vara anului 1935, simțindu-și aproape sfârșitul, și-a chemat ucenicele și le-a spus: – Maică Olimpiada și maică Gherasima, peste trei zi...

  a. Viața S fântul Vasile de la Poiana Mărului a fost părintele duhovnicesc al starețului Paisie de la Neamț și unul din cei mai vestiți dascăli și lucrători ai rugăciunii lui Iisus din secolul XVIII. El era, după tradiție, din părțile Poltavei și s-a născut spre sfârșitul secolului XVII. L uând din tinerețe crucea lui Hristos, s-a făcut schimonah în Schitul Dălhăuți–Focșani, prin anii 1705–1706, unde s-a nevoit ca sihastru cu mare osârdie și frică de Dumnezeu. Aici a deprins adâncul Sfintei Scripturi și a citit multe scrieri ale Sfinților Părinți. Apoi, cu darul lui Hristos, a ajuns mare lucrător al sfintei rugăciuni și sfetnic duhovnicesc al părinților din obște. P rimind hirotonia în preot, în anul 1715 ajunge egumen al Mânăstirii Dălhăuți și vestit povățuitor de suflete, încât numele lui se făcuse cunoscut peste tot, până la domnul Țării Românești, Constantin Mavrocordat. Timp de 20 de ani, cât a fost stareț la Dălhăuți, Cuviosul Vasile adună în jurul său o obște de peste...