REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

 

31.05.1883: s-a născut, la Saliste-Sibiu, Onisifor Ghibu (m. 1972), reputat pedagog (Din istoria literaturii didactice româneşti, 1916) şi teolog ortodox (Catolicismul unguresc în Transilvania, 1924), membru al Academiei Romane, deţinut politic între 1956-1958.

Povesteau despre avva Isaac că, apropiindu-i-se sfârşitul, au venit la el bătrânii şi-l întrebau: "Ce-o să ne facem după tine, părinte?". El le-a zis: "Vedeţi cum am umblat în faţa voastră? Dacă vreţi să urmaţi şi să păziţi poruncile lui Dumnezeu, El va trimite harul Său, care va avea grijă de locul acesta. Dar dacă nu vreţi să le păziţi, nu mai rămâneţi aici. Şi noi ne întristăm când părinţii noştri se apropiau de moarte, dar respectăm poruncile lui Dumnezeu şi sfaturile lor, şi trăiam ca şi cum ei ar fi fost mai departe cu noi. Aşa să faceţi şi voi şi vă veţi mântui".

Doamne Atotputernice şi Atotindurate! Îmi aduc aminte că Te-ai născut Om din Sfânta Fecioară în peşteră şi ai fost vândut cu treizeci de arginţi de ucenicul cel viclean, ca să ne răscumperi pe noi, păcătoşii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta, Te rog, îndură-Te de mine, păcătosul! Primeşte, Doamne, această mică a mea rugăciune, şi umilită a mea voinţa, că mă întristez pentru că Te-am întristat, şi mă amărăsc pentru că Te-am supărat fără de număr. La Tine, Prea Bunule Mântuitor, am toată speranţa, şi cred că Tu, care din iubire de oameni ai primit să fii vândut pentru noi, Te vei îndura şi de mine acum, ca să mă mântuieşti de chinurile cele de veci, şi să mă învredniceşti Împărăţiei Tale. Nu Te depărta de la mine Doamne, şi ajută-mi, că în toate să fac voia Ta, şi să nu Te mai răstignesc în toate zilele cu faptele mele cele păcătoase, nici să Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum făceau iudeii cei necredincioşi în timpul Sfintelor Tale Patimi, ci că femeia cea păcăto

  15 Toate câte le are Tatăl, ale Mele sunt; de aceea am zis că dintru al Meu va lua și vă va vesti. 16 Puțin și nu Mă veți mai vedea, și iarăși puțin și Mă veți vedea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl“. 17 Atunci unii dintre ucenicii Săi ziceau între ei: „Ce este aceasta, că ne spune: Puțin și nu Mă veți mai vedea, și iarăși puțin și Mă veți vedea; și că: Mă duc la Tatăl?“ 18 Deci ziceau: „Ce este aceasta ce zice: Puțin? Nu știm ce grăiește...“. 19 Iisus a cunoscut că voiau să-L întrebe și le-a zis: „Despre aceasta vă întrebați între voi, că am zis: Puțin și nu Mă veți mai vedea, și iarăși puțin și Mă veți vedea? 20 Adevăr, adevăr vă spun că voi veți plânge și vă veți tângui, iar lumea se va bucura. Voi vă veți întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. 21 Femeia, când e să nască, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul; dar după ce naște copilul nu-și mai aduce aminte de durere, pentru bucuria că s'a născut om pe lume. 22 Așadar, și voi sunteți triști acum, dar

  Prochimen, glasul al 3-lea (Luca 1: 47, 48) M ărește sufletul meu pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Stih: Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum, mă vor ferici toate neamurile. 1 Și Pavel, uitându-se țintă la sinedriu, a zis: „Bărbați frați, eu până'n ziua de astăzi am viețuit înaintea lui Dumnezeu în toată conștiința cea bună...“. 2 Dar arhiereul Anania a le-a poruncit celor ce ședeau lângă el să-l bată peste gură. 3 Atunci Pavel i-a zis: „Te va bate Dumnezeu pe tine, perete văruit b ! Tu șezi aici să mă judeci după lege, și'mpotriva legii poruncești să mă bată?“ 4 Iar cei ce stăteau lângă el au zis: „Îl ocărăști tu pe arhiereul lui Dumnezeu?...“. 5 Iar Pavel a zis: „Fraților, nu știam că este arhiereu; că scris este: Pe mai-marele poporului tău să nu-l vorbești de rău“. c 6 Dar Pavel, știind că o parte sunt saduchei și cealaltă farisei, a strigat în sinedriu: „Bărbați frați! Eu sunt fariseu, fiu de farisei. Pentru nă

  Glasul 6 Plinind rânduiala cea... C hinuindu-te cu osârdie pentru Hristos, întru bătrânețile cele vitejești, ți-ai câștigat bărbăție mucenice Ermie și călcând cugetul cel rău al celor fără de lege, ai rămas nevătămat de adăpările cele cu otravă, strigând: Dumnezeu este cu mine și nimeni împotriva mea.

  Troparul Sfântului Mucenic Ermie, glasul al 4-lea: M ucenicul Tău, Doamne, Ermie, întru nevoința sa, cununa nesctricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. Cântarea 1, glasul al 8-a. Irmosul: A pa trecând-o ca pe uscat și din răutatea Egiptului scăpând Israeliteanul striga: Mântuitorului și Dumnezeului nostru să-I cântăm. Stih: Sfinte Mucenice Ermie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. A rătatu-te-ai stea luminătoare, luminând mucenicește cu dumnezeiasca lumină a adevărului pe toți, cei ce cu credință curată te cinstesc pe tine, Sfinte Mucenice Ermie. Stih: Sfinte Mucenice Ermie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C u plecarea cea către Dumnezeu, neluând nicicum în seamă toate cele din viață, ai intrat întru priveliștile mucenicilor și surpând pe vrăjmașul, l-ai biruit, înțelepte mucenice. Stih:

  Glasul 4 M ucenicul Tău, Doamne, Ermie, întru nevoința sa, cununa nesctricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

  P ăgînul Antonin, împăratul Romei, urînd pe creștini, a trimis împotriva lor un ighemon oarecare, cu numele Sebastian, ca să-i muncească. Acela, pe cînd mergea de la Cilicia la Capadocia, a găsit în Comani pe un ostaș bătrîn, anume Ermia, alb la păr și cu legea creștin, crezînd într-Unul adevăratul Dumnezeu și Făcătorul a toate. Ighemonul i-a zis aceluia: "Am scrisoare de la Antonin, împăratul Romei, prin care îmi poruncește, ca toți creștinii să aducă jertfe zeilor romanilor; iar de nu vor voi, apoi cu mari și cumplite munci se vor pedepsi. Deci, și tu Ermie, jertfește zeilor și vei fi prieten împăratului și vei avea multă cinste; deci, ascultă-mă pe mine, ca să nu-ți muncesc trupul". Răspuns-a nevoitorul lui Hristos, Ermie: "Eu sînt ostaș al lui Hristos, Împăratul Cel ceresc și fără de moarte, a Cărui împărăție nu va avea sfîrșit; pentru aceea nu mă supun împăratului celui muritor și păgîn, a cărui împărăție este de puțină vreme. Împărăția Domnului nostru Iisus Hri

  R ăul vrăjitor, îmbătrânit în rele, M incinos și ucigaș, Î n toate e mic, dar în frică e mare — El sfântului Ermie-i dă otravă să bea. D e astfel de-otravă se ascund chiar și șerpii! E rmie otrava o bea: moartea nu-l atinge, Ș i amarnic tremurând de spaimă vrăjitorul P rivește uluit. «O ce minune-i aceasta!», strigă el cu glas mare. "Otrava s-omoare nu poate pe-al D omnului oștean! C i-atunci piară ale vieții mele negre zile, Ș teargă-se pe veci anii mei Cei de rușine plini. E u viața mea întreagă petrecut-am deci în minciună V iața mea întreagă, în slujba ăstor draci. Ș i iată astăzi eu văd cutremurat de spaimă C ă al lui Ermie, Domn este U nul, Adevăratul, Domnul Dumnezeu. H ristos Răstignit, al cerurilor Domn, A le lui minuni singure sunt mari și-adevărate. A l lui Hristos sunt eu acum: nu mă lepăda, Doamne! I artă-mi mie ticălosului negrele mele păcate, C ăci iată eu pentru Tine ca să mor Voiesc. » B ătrânul astfel grăiește, E l se pocăiește cu amar

  E rmie a slujit ca soldat în armata imperială până la adânca sa bătrânețe, când s-a încununat și cu mucenicie pentru Hristos, împăratul Dumnezeu. C um răul judecător a încercat în van să-l înduplece pe Ermie să se lepede de Sfânta Credință și să jertfească idolilor, el a poruncit să se zdrobească dinții lui Ermie cu o piatră și să i se jupuiască pielea feței cu un cuțit. După acestea l-au aruncat într-un cuptor de foc, dar harul lui Dumnezeu l-a păzit și Ermie a ieșit de acolo. Apoi, la porunca judecătorului, el a fost silit să bea otrava pregătită de un vrăjitor, dar ea nu i-a putut face mucenicului nici un rău. Văzând aceasta, vrăjitorul a rămas uluit și pe dată L-a mărturisit și el cu glas mare pe Hristos, din care pricină a fost decapitat pe loc. D upă aceea torționarii i-au scos mucenicului ochii, iar el a răbdat fără plângere; în loc de aceasta, el i-a strigat judecătorului: “Ia-ți ochii aceștia ai mei trupești, judecătorule, care mie nu-mi mai trebuie; ci ochii mei cei ade

 

  2 Vă vor scoate din sinagogi; ba chiar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că-I aduce închinare lui Dumnezeu. 3 Și pe acestea le vor face, pentru că nu L-au cunoscut pe Tatăl Meu, și nici pe Mine. 4 Iar pe acestea vi le-am grăit pentru ca, atunci când va veni ceasul lor, să vă aduceți aminte că vi le-am spus. Dar nu vi le-am spus de la'nceput, pentru că eram cu voi. 5 Acum însă Mă duc la Cel ce M'a trimis, și nimeni din voi nu Mă întreabă: Unde Te duci? 6 Ci pentru că v'am grăit acestea, întristarea v'a umplut inima. 7 Dar vă spun Eu vouă adevărul: De folos vă este ca Eu să Mă duc. Că dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi; iar dacă Mă voi duce, Îl voi trimite la voi. 8 Și El, odată venit, va vădi lumea de păcat și de dreptate și de judecată b : 9 de păcat, pentru că ei nu cred în Mine; 10 de dreptate, pentru că Eu Mă duc la Tatăl Meu, iar voi nu Mă veți mai vedea; 11 și de judecată, pentru că stăpânitorul acestei lumi a fost judecat. 12 În

  Prochimen, glasul al 7-lea (Psalm 63: 11, 1) V eseli-se-va cel drept de Domnul și va nădăjdui în El și se vor lăuda toți cei drepți la inimă. Stih: Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mă rog Ție. 26 Atunci Pavel, luându-i cu el pe bărbații aceia, s'a curățit împreună cu ei și a doua zi a intrat în templu să aducă la cunoștință împlinirea zilelor curățirii, când anume să fie adusă ofranda pentru fiecare din ei. e 27 Și când era să se împlinească cele șapte zile, Iudeii din Asia, văzându-l în templu, au întărâtat toată mulțimea și au pus mâna pe el 28 strigând: „Bărbați israeliți, dați ajutor! Acesta este omul care pe toți de pretutindeni îi învață împotriva poporului și a legii și a locului acestuia; ba încă și Elini a adus în templu și a spurcat acest loc sfânt“. 29 - Că ei îl văzuseră mai înainte'n cetate pe Trofim Efeseanul împreună cu el și credeau că Pavel l-a adus în templu -. 30 Și s'a mișcat toată cetatea și s'a făcut adunare de popor; și punând mâna pe

  Biserica Sf. Gheorghe 30.05.1492  - Incepe constructia bisericii Sf. Gheorghe de la Curtea domneasca din Harlau, primul monument moldovenesc cu pictura exterioara datnd din vremea lui Petru Rares

   Câţiva fraţi de la Sketis s-au dus la Avva Antonie, iar ca să ajungă la el, s-au urcat într-o barcă, unde au întâlnit un bătrân care, şi el, dorea să meargă într-acolo. Fraţii însă nu-l cunoşteau. Şi, aşezându-se în barcă, au prins a vorbi vorbe de-ale Părinţilor şi din Scriptură, precum şi despre lucrul lor. Bătrânul tăcea. În port, au văzut că şi bătrânul mergea la Avva Antonie. Cum au sosit, Avva Antonie le-a zis: - Frumoasă tovărăşie aţi găsit, pe bătrânul acesta! Apoi, bătrânului i-a zis: - Destoinici fraţi ai avut cu tine, avvo! La aceasta, bătrânul i-a zis: - Destoinici, destoinici, dar curtea lor n-are poarta şi oricine vrea intra în grajd şi dezleagă măgarul! Adică, ei vorbeau ce le venea la gură.

Doamne, Dumnezeul meu, osândit stau înaintea feţei Tale celei sfinte, şi-mi mărturisesc nevrednicia, neputinţa şi sărăcia mea cea mare. Pentru aceasta mă rog Ţie: O, izvor dulce şi noianul indurării, deschide stavilele cerului şi plouă asupra mea bunătăţile indurării Tale, pentru ca să pot scoate lacrimi, să plâng, să spăl şi să curăţesc sufletul meu de întinăciunea păcatelor, cu căinţa tare şi adevărată. Şi ca să-mi dai acest dar, Stăpâne, pun mijlocitor pe Înaintemergătorul Ioan, către care zic: O, învăţătorule al pocăinţei şi mărite Proorocule, care eşti mai mare decât toţi proorocii, precum însuşi Fiul lui Dumnezeu te-a numit în Sfânta Evanghelie, tu care ai arătat poporului pe Stăpânul Hristos, tu care L-ai botezat în Iordan şi ai văzut cerurile deschizându-se, tu care ai auzit glasul Părintelui ceresc şi ai văzut pe Duhul Sfânt că un porumbel pogorându-se peste El. Rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta, tu care stai în cer înaintea Judecătorului veşnic, şi fă-L să se îndure de mine,

  Glasul 8 Ca niște pârgă a firii... C a un credincios plăcut al lui Dumnezeu, aprinzându-te cu râvnă, pentru Biserica lui Hristos, zăbalele lui Valent ai ținut și pentru închiderea Bisericii, moartea lui cea pierzătoare proorocește mai înainte ai spus, preacuvioase. Pentru aceasta roagă-te pururea pentru noi, cei ce te cinstim, Preafericite Isaachie.

  Troparul Sfântului Cuvios Isaachie Mărturisitorul, glasul al 8-lea: Î ntru tine părinte cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea ai urmat lui Hristos; și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioase Părinte Isaachie, duhul tău. Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmosul: S ă cântăm Domnului, Celui Ce a povățuit pe poporul Său prin Marea Roșie, cântare de biruință, că S-a preaslăvit. Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Isaachie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. F iind eu omorât de patimi, înviază-mă cu rugăciunile tale, părinte, ca unul ce stai acum cu multă îndrăzneală înaintea vieții celor vii. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Î nlăuntrul inimii tale primind strălucirea cea fără materie te-ai luminat și toată negura patimilor ai pierdut, Sfinte Părinte Isaachie. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei). M ântui

  Glasul 8 Î ntru tine părinte cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea ai urmat lui Hristos; și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioase Părinte Isaachie, duhul tău.

  D upă aflarea cinstitei și de viață făcătoare Cruci a Domnului nostru Iisus Hristos și după împărăția marelui Constantin, a pătruns în Biserica lui Hristos tulburarea și eresul lui Arie. Adică, balaurul cel mult pestriț, vrăjmașul cel cu multe capete și cel de-a pururea al neamului creștinesc, dar mai ales urîtor al lui Hristos, Mîntuitorul nostru și vrăjmaș al sfintei credințe. T ulburarea și eresul acela, fiind băgat în Biserica lui Dumnezeu, prin vicleșugul său cel cu rea meșteșugire, a îndemnat pe Valent păgînul și nelegiuitul împărat, ca să apere și să lățească eresul lui Arie. Deci, acel împărat a ridicat prigonire contra celor dreptcredincioși și a poruncit să închidă sfintele biserici, ca să nu se săvîrșească obișnuitele jertfe dumnezeiești. Pe altele le-a prefăcut în grajduri de cai, iar pe altele le-a dărîmat pînă în temelie. El a lungit acea răutate multă vreme, încît le era mare tînguire și plîngere robilor lui Hristos, care se rugau lui Dumnezeu ziua și noaptea ca să

  I saachie, ca și un alt Proroc Ilie, P recum soarele strălucește în virtuți. E l pe împăratul imploră, pe el povățuiește, C ăci împăratul luptă contra lui Dumnezeu. „împărate, cu Cine vrei să lupți? I ată împărăția ta se va pustii, C ăci tu vrei să te lupți cu Cel Preaînalt, T u care ești praf și cenușă S ub Picioarele Lui. T u cu armată pornești contra barbarilor sălbatici; T u în tine însuți îți pui nădejdea, S ărmane împărat! D ar iată puterea ta este că și-a furnicit; I ar tare cu-adevărat este doar cel C u care este Dumnezeu. P icioarele tale către două războaie-au pornit: î mpotriva oamenilor și împotriva lui Dumnezeu. C u bieții oameni poate că vei izbândi, D ar cu Dumnezeu te sfătuiesc D egrab' să te împaci. Ț ine Ortodoxia, erezia stârpește, C ăci altfel muri-vei ars de viu. A rs și aici, ars și-n cealaltă lume! T u vei pierde astfel amândouă lumi!" D ar împăratul de-ale Sfântului rugi nu ascultă. E l în război se-aruncă, la Domnul nu gând

  Î n timpul domniei împăratului Valens, arienii, cu ajutorul împăratului, prigoneau sălbatic Ortodoxia. Auzind de aceste prigoniri, un pustnic care se nevoia în părțile răsăritului și-a părăsit pustia și a venit la Constantinopol ca să-i întărească pe creștini în a-i înfiera și a-i vădi pe eretici cu vitejie. În același timp, împăratul Valens se îndrepta către nord cu armate împotriva goților, care trecuseră dincoace de Dunăre, în Tracia. I saachie a ieșit înaintea împăratului și i-a zis: „O împărate, deschide bisericile ortodocșilor și-ți va binecuvânta ție Dumnezeu calea!" D ar împăratul l-a disprețuit pe Bătrânul și cuvintele lui și și-a continuat calea, în următoarea zi Isaachie iar a alergat înaintea împăratului și iar i-a zis aceleași cuvinte, arătându-i prorocește că altfel rău va fi de el la acel război. Împăratul era să dea ascultare cuvintelor Bătrânului, dar un anume sfătuitor al împăratului, următor al necuratei erezii a necuratului Arie, l-a împiedicat pe împărat

  "Cel ce se împărtășește se unește cu Hristos și prin aceasta sporește în sine harul dumnezeiesc, slăbește înclinarea inimii spre rele, se curăță de păcate și se face părtaș vieții de veci. Nu dobândește însă aceste foloase decât numai cine se apropie cu vrednicie de Sfânta Împărtășanie, adică cine și-a curățit mai întâi sufletul prin pocăință și este înarmat cu credință tare și nădejde sigură în Dumnezeu, iar cine se împărtășește cu nevrednicie săvârșește un mare păcat și-și atrage osândă grea. Cu cât cineva se împărtășește mai des cu atât mai bine. Vechii creștini se împărtășeau în toate duminicile și sărbătorile. Așa s-ar cădea să facem și noi astăzi, dar dacă nu putem, să ne împărtășim cel puțin în cele 4 posturi ale anului." - Arhimandrit Gherontie Ghenoiu, Îndrumătorul bunului creștin, edit. IHTIS, p. 174

 

  Spuneau unii despre un bătrân, că şezând în chilia sa şi nevoindu-se, îi vedea pe draci aievea şi îi defaimă. Iar diavolul văzându-se biruit de bătrânul, a venit şi i s-a arătat, zicând : eu sunt Hristos Bătrânul văzându-l, şi-a închis ochii, iar diavolul a zis: pentru ce îţi închizi ochii? Eu sunt Hristos! Răspuns-a bătrânul: eu pe Hristos nu voiesc să-l văd aici. Iar demonul auzind aceasta, s-a făcut nevăzut. (Patericul Egiptean)