Fapte 1, 1-12

 

Prochimen, glasul al 7-lea (Psalm 107: 5, 4)

Înalță-Te peste ceruri, Dumnezeule, și peste tot pământul slava Ta.

Stih: Că mai mare decât cerurile este mila Ta și până la nori adevărul Tău.

¹ Întâia mea carte^a, Teofile, am întocmit-o despre toate câte a început Iisus a face și a învăța ² până în ziua când S'a înălțat la cer, după ce prin Duhul Sfânt le-a dat porunci apostolilor pe care i-a ales, ³ cărora după patima Sa li S'a și arătat pe Sine viu, cu multe semne doveditoare, timp de patruzeci de zile arătându-li-Se și vorbindu-le despre cele ale împărăției lui Dumnezeu. ⁴ Și'n timp ce era împreună cu ei le-a poruncit să nu se'ndepărteze de Ierusalim, ci să aștepte făgăduința Tatălui^b „pe care ați auzit-o de la Mine; ⁵ că Ioan a botezat cu apă, dar voi veți fi botezați întru Duhul Sfânt, nu mult după aceste zile“. ⁶ Iar ei, adunându-se, L-au întrebat, zicând: „Doamne, oare în acest timp așeza-vei Tu la loc împărăția lui Israel?“ ⁷ Iar El le-a zis: „Nu al vostru este să știți anii sau vremile pe care Tatăl întru a Sa stăpânire le-a pus; ⁸ dar putere veți primi prin venirea peste voi a Sfântului Duh și-Mi veți fi Mie martori în Ierusalim și'n toată Iudeea și'n Samaria și pân'la marginea pământului“. ⁹ Și acestea zicând, în timp ce ei priveau, S'a înălțat și un nor L-a luat din ochii lor. ¹⁰ Și privind ei, în timp ce El mergea la cer, iată că lângă ei au stat doi bărbați în haine albe, ¹¹ care au și zis: „Bărbați galileeni, de ce stați privind la cer? Acest Iisus, Care S'a înălțat de la voi la cer, așa va și veni, cum L-ați văzut voi mergând la cer“. ¹² Atunci ei s'au întors la Ierusalim de la Muntele ce se cheamă al Măslinilor, care era aproape de Ierusalim, cale de o sâmbătă^c.

Aliluia, glasul al 2-lea (Psalm 46: 1, 5)

Stih 1: Toate popoarele bateți din palme, strigați lui Dumnezeu cu glas de bucurie.

Stih 2: Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiță.