Pomenirea Sfântului Mucenic Ermie

 

Ermie a slujit ca soldat în armata imperială până la adânca sa bătrânețe, când s-a încununat și cu mucenicie pentru Hristos, împăratul Dumnezeu.
Cum răul judecător a încercat în van să-l înduplece pe Ermie să se lepede de Sfânta Credință și să jertfească idolilor, el a poruncit să se zdrobească dinții lui Ermie cu o piatră și să i se jupuiască pielea feței cu un cuțit. După acestea l-au aruncat într-un cuptor de foc, dar harul lui Dumnezeu l-a păzit și Ermie a ieșit de acolo. Apoi, la porunca judecătorului, el a fost silit să bea otrava pregătită de un vrăjitor, dar ea nu i-a putut face mucenicului nici un rău. Văzând aceasta, vrăjitorul a rămas uluit și pe dată L-a mărturisit și el cu glas mare pe Hristos, din care pricină a fost decapitat pe loc.
După aceea torționarii i-au scos mucenicului ochii, iar el a răbdat fără plângere; în loc de aceasta, el i-a strigat judecătorului: “Ia-ți ochii aceștia ai mei trupești, judecătorule, care mie nu-mi mai trebuie; ci ochii mei cei adevărați sunt în inimă și cu ei văd lumina adevărului. ”
Ermie atunci a fost spânzurat de picioare, dar toți cei din jurul lui care au făcut aceasta au orbit și au început să umble împiedicându-se și căzând. Sfântul Ermie le-a strigat ca să se apropie de el și-a pus mâinile peste ei și le-a redat vederea, cu rugăciunile către Dumnezeu.
Văzând acestea, judecătorul s-a sălbăticit ca o fiară turbată, a scos junghierul și i-a tăiat capul omului lui Dumnezeu.
Creștinii au luat în taină trupul mucenicului Ermie și l-au îngropat cu cinste.
Sfintele lui moaște vindecă minunat pe toți bolnavii de toate bolile lor grele și de toate nenorocirile.
Sfântul Ermie a luat mucenicia la anul 166, în timpul domniei împăratului Antonin.