REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​Sfântul Dionisie se numără cu cei șaptezeci de Sfinți Apostoli mai mici. Acest fericit bărbat a fost mlădița unei străvechi familii aristocrate ateniene. După ce și-a desăvârșit studiile de filosofie elină la Atena, el a mers mai departe în Egipt, spre a continua acolo învățătură și mai înaltă. ​Pe când elinul Dionisie se afla în Egipt Domnul și Mântuitorul lumii se răstignea pe Cruce la Ierusalim, întunericul care s-a pogorât în miezul zilei la Ierusalim și a ținut vreme de trei ceasuri, s-a pogorât și peste Egipt timp de tot atâtea ceasuri. Atunci tânărul Dionisie a strigat: „Ori Dumnezeu Făcătorul Lumii suferă de moarte, ori acum lumea aceasta a ajuns la sfârșit!” ​Întorcându-se la Atena, Dionisie s-a căsătorit cu tânăra Damaris și a avut de la ea fii. El s-a ridicat atunci și la demnitatea de membru al celei mai înalte curți ateniene, Areopagul. De aceea s-a și numit „Areopagitul”. ​Când Sfântul Apostol Pavel a predicat Evanghelia la Atena, Dionisie a ascultat cu atenție...

  ​Sfântul Hariton a fost un cetățean de frunte al cetății Iconium și binecredincios creștin. Plin de duhul compatrioatei lui, Sfânta Tecla, Sfântul Hariton a mărturisit pe față Numele lui Hristos. Dezlănțuindu-se cumplitele prigoane împotriva creștinilor de sub domnia lui Aurelian, Sfântul Hariton îndată a fost adus la judecată înaintea eparhului. Judecătorul i-a poruncit să se închine la idoli, dar Sfântul Hariton a zis: „Toți dumnezeii voștri sunt diavoli, care din ceruri au fost izgoniți, în iadul cel mai dedesubt. " Hariton și-a propovăduit cu putere credința întru Unul Dumnezeu Cel Viu, Făcătorul a toate și întru Unul Domn Iisus Hristos, Mântuitorul omenirii. Eparhul a pus să fie torturat și bătut, până când trupul mucenicului s-a făcut tot numai o rană. Dar pe Aurelian l-a ajuns urgia păcatelor lui, din pricina cărora rău a pierit. Atunci Sfântul Hariton a fost și el scos din temniță și lăsat liber. El atunci a pornit către Ierusalim. Pe cale a fost însă prins de nișt...

  ​În veacul al treilea, în timpul domniei împăratului Probus, pe când Atticus era guvernatorul Antiohiei, au sosit în această slăvită cetate doi cetățeni de vază, creștini cu credința, Trofim și Savatie. Ei au picat tocmai în toiul unui festival păgânesc, în care se aduceau jertfe idolului lui Apollon, ce se afla lângă Dame. Observându-se că acești cetățeni nu participă la necuratele jertfe, cineva l-a informat de aceasta pe Atticus. Atticus i-a adus pe cei doi la judecată și văzând că ei refuză să se lepede de Hristos, i-a torturat în chip bestial, pe rând. După ce l-a torturat și l-a bătut astfel pe Trofim, Atticus l-a trimis în Frigia la Dionisie, care era un călău și mai bestial al creștinilor decât el. Apoi Atticus l-a scos pe Savatie din închisoare și a început să îl judece după felul păgânesc. Întrebat fiind care îi este patria și rangul, Savatie a zis: "Rangul meu și patria mea și slava mea și bogăția mea sunt Hristos Domnul, Fiul lui Dumnezeu, Carele Viu este în veci ...

  ​Sfântul Ioachim a fost din casa lui Iuda și descendent al Regelui David. Sfânta Ana a fost fiica lui Mathan preotul, din casa lui Levi, așa cum a fost și Aaron, marele Preot. ​Mathan a avut trei fiice: pe Maria, pe Sofia [Sovia] și pe această Ana. Maria s-a căsătorit, a locuit la Bethleem și a născut-o pe Salomeea. Sofia s-a căsătorit, a locuit tot la Bethleem și a născut-o pe Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul. Iar Ana s-a căsătorit cu Ioachim la Nazareth, iar la vârstă adâncă a dat naștere Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. ​Ioachim și Ana au fost căsătoriți timp de cincizeci de ani, fără ca să aibă copii. Ei au viețuit cu toată evlavia și departe de tumultul lumii, iar din agoniseala lor cheltuiau pentru nevoile casei lor doar o treime, căci o treime din avutul lor îl aduceau jertfă Templului, iar cealaltă o împărțeau săracilor. Cu toate acestea, ei au fost întotdeauna îndestulați. ​Aducând odată jertfa lor la Templul Domnului de la Ierusalim, marele preot Isahar...

  ​El a fost tatăl Sfântului Ioan Botezătorul și înaintemergătorul Domnului. Tatăl lui a fost Varahia, din spița lui Abia, unul dintre fiii lui Aaron. Sfântul Zaharia a fost mare preot, care ocupa al optulea rang de slujire la Templul de la Ierusalim. Soția lui, Elisabeta, a fost fiica Sofiei, sora Sfintei Ana, maica Maicii lui Dumnezeu. În timpul domniei regelui Irod ucigașul de prunci, Zaharia se afla odată slujind la Templul din Ierusalim, fiind preotul de rând în acea săptămână. În altar s-a înfățișat deodată înaintea lui un înger al Domnului, iar Zaharia s-a temut tare. Dar îngerul i-a zis: Nu te teme, Zaharia (Luca 1:13) și i-a vestit că Elisabeta, soția lui, îi va naște fiu, ca răspuns la rugăciunile lor. Dar și Zaharia și Elisabeta erau foarte înaintați în vârstă. De aceea Zaharia s-a îndoit de cuvintele vestitorului ceresc. Atunci îngerul i-a zis: Eu sunt Gavriil, cel ce stă înaintea lui Dumnezeu (Luca 1:19). Din acel ceas Zaharia a amuțit și nu a mai putut grăi până c...

  ​Acesta s-a născut în Paflagonia, din vestiți părinți creștini, Theodot și Rufina. Părinții lui au fost întemnițați pentru credința în Hristos. Mai întâi a murit tatăl, care era întemnițat; apoi a murit maica lui, Rufina, de îndată ce l-a născut pe el, pruncul Mamant. Așa s-a aflat pruncul viu, între trupurile moarte ale părinților lui. ​Dar Dumnezeu de grijă purtătorul a trimis un înger la o femeie văduvă nobilă, pe nume Ammia. Ammia l-a văzut pe înger în vis: el îi poruncea să meargă la temniță și să ia copilul. ​Eparhul cetății i-a îngăduit Ammiei să meargă și să îngroape morții, și să ia pruncul la casa ei. ​Mamant nu a grăit până întru al cincilea an al vieții lui, și atunci, primul cuvânt pe care l-a rostit a fost Mama. De aceea s-a și numit Mamant. Copilul Mamant a dat dovadă de neobișnuită agerime la studiul cărții. ​Cum era crescut întru toată rânduiala credinței creștine, el nu și-o ascundea pe aceasta, ci o mărturisea și față de ceilalți copii și râdea de idoli. În tim...

  ​Irod Antipa - fiul acelui Irod, care a poruncit uciderea celor douăzeci de mii de prunci din Betleem la vremea Nașterii Mântuitorului - a fost stăpân în Galileea în timpul predicării lui Ioan Botezătorul. El era căsătorit cu fiica lui Aretas, care era un prinț arab. Dar Irod, fiind roadă rea a rădăcinii celei rele, a dat-o la o parte pe legiuita lui soție și în mod nelegiuit și-a luat-o concubină pe Irodiada, care era soția fratelui lui, frate ce se afla încă în viață. ​Sfântul Ioan Botezătorul a strigat tare și neînfricat împotriva nelegiuirii regelui Irod, arătându-i că nu i se cuvine lui să țină femeie pe soția fratelui lui. Din această pricină Irod l-a aruncat pe Sfântul Ioan în închisoare. ​În timpul unui banchet de la curtea sa din Sevastia, în Galileea, înaintea oaspeților a jucat Salomeea, fiica Irodiadei și a lui Filip. Irod, beat de vin, a fost atât de împătimit de acest dans al Salomeei, încât i-a făgăduit că îi va da orice îi va cere, până la jumătate din împărăți...

  ​Acest mare ascet și sfânt al Bisericii ortodoxe s-a născut lângă Sofia, în Bulgaria, în orașul Skrino, în timpul domniei țarului Boris. ​El s-a născut din părinți săraci dar foarte credincioși și plini de toată cuviința. După moartea părinților lui, Ioan s-a tuns monah și s-a retras în sihăstria unui munte, unde sălășluindu-se într-o peșteră a dus o viață de mari nevoințe. ​Acolo el a îndurat atacurile cumplite ale dracilor, atât ale celor nevăzuți, cât și ale slugilor lor văzute: oameni străini și ticăloși, tâlhari și propriile lui rudenii. ​La urmă el s-a strămutat în Muntele Rila și s-a sălășluit în scorbura unui copac. El s-a hrănit numai cu ierburi și cu păstăi de fasole care, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, au început să crească în apropiere de scorbura lui. ​Iarăși prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, timp de mulți ani Sfântul Ioan de la Rila nu a văzut nici o față de om; aceasta până când a fost descoperit de niște păstori care își căutau oile pierdute. Așa...