REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

 

 Spuneau părinţii că era într-un sat unul care postea mult, încât se chema numele lui postitorul. Şi auzind avva Zinon pentru dânsul, l-a chemat pe el; iar el s-a dus cu bucurie. Şi rugându-se ei, au şezut. Deci a început bătrânul să lucreze tăcând, iar postitorul neaflând să vorbească cu dânsul, a început să se supere de trândăvie. Şi a zis bătrânului: roagă-te pentru mine, avvo, că voi să mă duc! Zis-a lui bătrânul: pentru ce? Iar el răspunzând, a zis: căci inima mea că arzându-se este şi nu ştiu ce are. Căci când eram în sat, până seara posteam şi niciodată aşa nu mi s-a făcut. Zis-a lui bătrânul: în sat te hrăneai din urechile tale. Ci mergi de acum şi mănâncă la ceasul al nouălea ! Şi orice faci, întru ascuns fă. Şi cum a început să facă, cu necaz a aşteptat ceasul al noulea, şi ziceau cei ce-l ştiau pe el, că postitorul s-a îndrăcit şi venind el, a spus bătrânului toate. Iar el i-a zis lui: această cale este după Dumnezeu.

Doamne, Dumnezeul meu, osândit stau înaintea feţei Tale celei sfinte, şi-mi mărturisesc nevrednicia, neputinţa şi sărăcia mea cea mare. Pentru aceasta mă rog Ţie: O, izvor dulce şi noianul indurării, deschide stavilele cerului şi plouă asupra mea bunătăţile indurării Tale, pentru ca să pot scoate lacrimi, să plâng, să spăl şi să curăţesc sufletul meu de întinăciunea păcatelor, cu căinţa tare şi adevărată. Şi ca să-mi dai acest dar, Stăpâne, pun mijlocitor pe Înaintemergătorul Ioan, către care zic: O, învăţătorule al pocăinţei şi mărite Proorocule, care eşti mai mare decât toţi proorocii, precum însuşi Fiul lui Dumnezeu te-a numit în Sfânta Evanghelie, tu care ai arătat poporului pe Stăpânul Hristos, tu care L-ai botezat în Iordan şi ai văzut cerurile deschizându-se, tu care ai auzit glasul Părintelui ceresc şi ai văzut pe Duhul Sfânt că un porumbel pogorându-se peste El. Rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta, tu care stai în cer înaintea Judecătorului veşnic, şi fă-L să se îndure de mine,

19 Atunci fariseii ziceau între ei: „Vedeți că'ntru nimic nu vă este de folos!, iată că lumea s'a dus după el!...“. 20 Și erau niște Elini, din cei ce se suiseră la sărbătoare să se'nchine f . 21 Deci aceștia au venit la Filip, care era din Betsaida Galileii, și l-au rugat, zicând: „Doamne, vrem să-L vedem pe Iisus“. 22 Filip a venit și i-a spus lui Andrei; și Andrei și Filip au venit și I-au spus lui Iisus. 23 Iar Iisus le-a răspuns, zicând: „A venit ceasul ca Fiul Omului să fie preamărit. 24 Adevăr, adevăr vă spun: Dacă bobul de grâu care cade'n pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce roadă multă. 25 Cel ce-și iubește viața, O va pierde; dar cel ce-și urăște viața în lumea aceasta, O va păstra pentru viața veșnică. g 26 Dacă-Mi slujește cineva, să-Mi urmeze; și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă-Mi slujește cineva, Tatăl Meu îl va cinsti. 27 Acum sufletul Meu e tulburat, și ce voi zice?: Izbăvește-Mă, Părinte, de ceasul acesta?... Dar Eu

 

  Glasul 6 Plinind rânduiala cea... C hinuindu-te cu osârdie pentru Hristos, întru bătrânețile cele vitejești, ți-ai câștigat bărbăție mucenice Ermie și călcând cugetul cel rău al celor fără de lege, ai rămas nevătămat de adăpările cele cu otravă, strigând: Dumnezeu este cu mine și nimeni împotriva mea.

  Troparul Sfântului Mucenic Ermie, glasul al 4-lea: M ucenicul Tău, Doamne, Ermie, întru nevoința sa, cununa nesctricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. Cântarea 1, glasul al 8-a. Irmosul: A pa trecând-o ca pe uscat și din răutatea Egiptului scăpând Israeliteanul striga: Mântuitorului și Dumnezeului nostru să-I cântăm. Stih: Sfinte Mucenice Ermie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. A rătatu-te-ai stea luminătoare, luminând mucenicește cu dumnezeiasca lumină a adevărului pe toți, cei ce cu credință curată te cinstesc pe tine, Sfinte Mucenice Ermie. Stih: Sfinte Mucenice Ermie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C u plecarea cea către Dumnezeu, neluând nicicum în seamă toate cele din viață, ai intrat întru priveliștile mucenicilor și surpând pe vrăjmașul, l-ai biruit, înțelepte mucenice. Stih:

  Glasul 4 M ucenicul Tău, Doamne, Ermie, întru nevoința sa, cununa nesctricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

  P ăgînul Antonin, împăratul Romei, urînd pe creștini, a trimis împotriva lor un ighemon oarecare, cu numele Sebastian, ca să-i muncească. Acela, pe cînd mergea de la Cilicia la Capadocia, a găsit în Comani pe un ostaș bătrîn, anume Ermia, alb la păr și cu legea creștin, crezînd într-Unul adevăratul Dumnezeu și Făcătorul a toate. Ighemonul i-a zis aceluia: "Am scrisoare de la Antonin, împăratul Romei, prin care îmi poruncește, ca toți creștinii să aducă jertfe zeilor romanilor; iar de nu vor voi, apoi cu mari și cumplite munci se vor pedepsi. Deci, și tu Ermie, jertfește zeilor și vei fi prieten împăratului și vei avea multă cinste; deci, ascultă-mă pe mine, ca să nu-ți muncesc trupul". Răspuns-a nevoitorul lui Hristos, Ermie: "Eu sînt ostaș al lui Hristos, Împăratul Cel ceresc și fără de moarte, a Cărui împărăție nu va avea sfîrșit; pentru aceea nu mă supun împăratului celui muritor și păgîn, a cărui împărăție este de puțină vreme. Împărăția Domnului nostru Iisus Hri

  R ăul vrăjitor, îmbătrânit în rele, M incinos și ucigaș, Î n toate e mic, dar în frică e mare — El sfântului Ermie-i dă otravă să bea. D e astfel de-otravă se ascund chiar și șerpii! E rmie otrava o bea: moartea nu-l atinge, Ș i amarnic tremurând de spaimă vrăjitorul P rivește uluit. «O ce minune-i aceasta!», strigă el cu glas mare. "Otrava s-omoare nu poate pe-al D omnului oștean! C i-atunci piară ale vieții mele negre zile, Ș teargă-se pe veci anii mei Cei de rușine plini. E u viața mea întreagă petrecut-am deci în minciună V iața mea întreagă, în slujba ăstor draci. Ș i iată astăzi eu văd cutremurat de spaimă C ă al lui Ermie, Domn este U nul, Adevăratul, Domnul Dumnezeu. H ristos Răstignit, al cerurilor Domn, A le lui minuni singure sunt mari și-adevărate. A l lui Hristos sunt eu acum: nu mă lepăda, Doamne! I artă-mi mie ticălosului negrele mele păcate, C ăci iată eu pentru Tine ca să mor Voiesc. » B ătrânul astfel grăiește, E l se pocăiește cu amar

  E rmie a slujit ca soldat în armata imperială până la adânca sa bătrânețe, când s-a încununat și cu mucenicie pentru Hristos, împăratul Dumnezeu. C um răul judecător a încercat în van să-l înduplece pe Ermie să se lepede de Sfânta Credință și să jertfească idolilor, el a poruncit să se zdrobească dinții lui Ermie cu o piatră și să i se jupuiască pielea feței cu un cuțit. După acestea l-au aruncat într-un cuptor de foc, dar harul lui Dumnezeu l-a păzit și Ermie a ieșit de acolo. Apoi, la porunca judecătorului, el a fost silit să bea otrava pregătită de un vrăjitor, dar ea nu i-a putut face mucenicului nici un rău. Văzând aceasta, vrăjitorul a rămas uluit și pe dată L-a mărturisit și el cu glas mare pe Hristos, din care pricină a fost decapitat pe loc. D upă aceea torționarii i-au scos mucenicului ochii, iar el a răbdat fără plângere; în loc de aceasta, el i-a strigat judecătorului: “Ia-ți ochii aceștia ai mei trupești, judecătorule, care mie nu-mi mai trebuie; ci ochii mei cei ade

30.05.1492 - Începe construcţia bisericii Sf. Gheorghe de la Curtea domnească din Hârlău, primul monument moldovenesc cu pictura exterioară datnd din vremea lui Petru Rareş

 

Un frate i-a zis avvei Pimen: "Dacă-i dau unui frate o bucată de pâine sau altceva, demonii murdăresc acest gest, ca şi cum ar fi făcut pentru a plăcea oamenilor". Bătrânul zice: "Chiar dacă ar fi pentru a plăcea oamenilor, noi tot îi vom da fratelui ce-i trebuie". Şi i-a spus următoarea parabolă: "Doi ţărani locuiau în acelaşi sat. Unul dintre ei, după ce a semănat, a strâns un pic de recoltă necurată; celălalt nu s-a ostenit să semene şi n-a strâns nimic. Venind foametea, care dintre ei va supravieţui?". Fratele a răspuns: "Cel care a strâns puţină recolta necurată". Bătrânul zice: "Aşa şi noi, să semănăm puţin, chiar dacă seminţe necurate, ca să nu murim de foame".

Doamne Iisuse Hristoase, cu adâncă umilinţă recunosc şi mărturisesc, că în toată ziua păcătuiesc contra iubirii Tale Dumnezeieşti. Deci, astăzi, că este luni şi începutul săptămânii, mă rog cu umilinţă indurării Tale celei mari: iartă-mi păcatele cele de voie şi fără de voie, şi-mi ajuta să pun început bun şi să port mai multă grijă de sufletul meu, pentru care ai răbdat atâtea dureri la Sfânta Ta Răstignire! O Doamne, astăzi îţi dau sufletul şi trupul meu şi voinţa mea, rugându-Te să fie voia Ta cu mine, după bună plăcerea Ta. Pedepseşte-mă Doamne, după indurarea Ta, în această lume, iar nu în cealaltă viaţă. Şi iartă pe cei vii şi pe cei răposaţi, pentru rugăciunile Sfintei Tale Biserici, şi pe toţi ne învredniceşte de mărirea Ta în rai. La această pun mijlocitori pe Sfinţii Tăi îngeri, către care zic: O, cereştilor ajutători şi păzitori ai oamenilor, vouă mă închin şi vă mulţumesc, pentru ajutorul şi conducerea ce ne-o daţi în toate zilele nouă, nevrednicilor şi păcătoşilor. Scutiţi

  S fântul Varlaam Hutinski a trăit în secolul al XII-lea. Părinții săi, Mihail și Ana, oameni bogați din Novgorod, dar cu evlavie mare și-au botezat pruncul Alexie și l-au crescut sădind în inima lui semințele virtuților. Aflat sub influența părinților virtuoși, Alexie se îndeletnicea din fragedă vârstă cu postul și rugăciunea, mergând la biserică și citind Scripturile. S-a retras la Mănăstirea Lisich, care se afla în apropierea orașului, când era încă foarte tânăr, fiind tuns în monahism și primind numele de Varlaam. M ai târziu, după moartea părinților, Varlaam a împărțit totul săracilor și s-a retras pe un deal singuratic pe malul râului Volkov, aflat la zece vestre de Novgorod, într-un loc numit Hutinski. Sfântul Varlaam a dus o viață solitară, dură, făcând rugăciuni neîncetate și ținând post aspru. El a fost un ascet foarte râvnitor în lucrările sale; își tăia singur lemnele pentru foc din pădure și lucra pământul din jurul chiliei, îndeplinind astfel porunca Domnului „Cine nu

  Glasul 8 Ca niște pârgă a firii... C a un credincios plăcut al lui Dumnezeu, aprinzându-te cu râvnă, pentru Biserica lui Hristos, zăbalele lui Valent ai ținut și pentru închiderea Bisericii, moartea lui cea pierzătoare proorocește mai înainte ai spus, preacuvioase. Pentru aceasta roagă-te pururea pentru noi, cei ce te cinstim, Preafericite Isaachie.

  Troparul Sfântului Cuvios Isaachie Mărturisitorul, glasul al 8-lea: Î ntru tine părinte cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea ai urmat lui Hristos; și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioase Părinte Isaachie, duhul tău. Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmosul: S ă cântăm Domnului, Celui Ce a povățuit pe poporul Său prin Marea Roșie, cântare de biruință, că S-a preaslăvit. Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Isaachie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. F iind eu omorât de patimi, înviază-mă cu rugăciunile tale, părinte, ca unul ce stai acum cu multă îndrăzneală înaintea vieții celor vii. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Î nlăuntrul inimii tale primind strălucirea cea fără materie te-ai luminat și toată negura patimilor ai pierdut, Sfinte Părinte Isaachie. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei). M ântui

  Glasul 8 Î ntru tine părinte cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea ai urmat lui Hristos; și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioase Părinte Isaachie, duhul tău.

  D upă aflarea cinstitei și de viață făcătoare Cruci a Domnului nostru Iisus Hristos și după împărăția marelui Constantin, a pătruns în Biserica lui Hristos tulburarea și eresul lui Arie. Adică, balaurul cel mult pestriț, vrăjmașul cel cu multe capete și cel de-a pururea al neamului creștinesc, dar mai ales urîtor al lui Hristos, Mîntuitorul nostru și vrăjmaș al sfintei credințe. T ulburarea și eresul acela, fiind băgat în Biserica lui Dumnezeu, prin vicleșugul său cel cu rea meșteșugire, a îndemnat pe Valent păgînul și nelegiuitul împărat, ca să apere și să lățească eresul lui Arie. Deci, acel împărat a ridicat prigonire contra celor dreptcredincioși și a poruncit să închidă sfintele biserici, ca să nu se săvîrșească obișnuitele jertfe dumnezeiești. Pe altele le-a prefăcut în grajduri de cai, iar pe altele le-a dărîmat pînă în temelie. El a lungit acea răutate multă vreme, încît le era mare tînguire și plîngere robilor lui Hristos, care se rugau lui Dumnezeu ziua și noaptea ca să

  I saachie, ca și un alt Proroc Ilie, P recum soarele strălucește în virtuți. E l pe împăratul imploră, pe el povățuiește, C ăci împăratul luptă contra lui Dumnezeu. „împărate, cu Cine vrei să lupți? I ată împărăția ta se va pustii, C ăci tu vrei să te lupți cu Cel Preaînalt, T u care ești praf și cenușă S ub Picioarele Lui. T u cu armată pornești contra barbarilor sălbatici; T u în tine însuți îți pui nădejdea, S ărmane împărat! D ar iată puterea ta este că și-a furnicit; I ar tare cu-adevărat este doar cel C u care este Dumnezeu. P icioarele tale către două războaie-au pornit: î mpotriva oamenilor și împotriva lui Dumnezeu. C u bieții oameni poate că vei izbândi, D ar cu Dumnezeu te sfătuiesc D egrab' să te împaci. Ț ine Ortodoxia, erezia stârpește, C ăci altfel muri-vei ars de viu. A rs și aici, ars și-n cealaltă lume! T u vei pierde astfel amândouă lumi!" D ar împăratul de-ale Sfântului rugi nu ascultă. E l în război se-aruncă, la Domnul nu gânde

  Î n timpul domniei împăratului Valens, arienii, cu ajutorul împăratului, prigoneau sălbatic Ortodoxia. Auzind de aceste prigoniri, un pustnic care se nevoia în părțile răsăritului și-a părăsit pustia și a venit la Constantinopol ca să-i întărească pe creștini în a-i înfiera și a-i vădi pe eretici cu vitejie. În același timp, împăratul Valens se îndrepta către nord cu armate împotriva goților, care trecuseră dincoace de Dunăre, în Tracia. I saachie a ieșit înaintea împăratului și i-a zis: „O împărate, deschide bisericile ortodocșilor și-ți va binecuvânta ție Dumnezeu calea!" D ar împăratul l-a disprețuit pe Bătrânul și cuvintele lui și și-a continuat calea, în următoarea zi Isaachie iar a alergat înaintea împăratului și iar i-a zis aceleași cuvinte, arătându-i prorocește că altfel rău va fi de el la acel război. Împăratul era să dea ascultare cuvintelor Bătrânului, dar un anume sfătuitor al împăratului, următor al necuratei erezii a necuratului Arie, l-a împiedicat pe împărat

  I coana Maicii Domnului „Chezașa celor păcătoși” este prăznuită pe 7 martie, 29 mai și în joia de după Duminica Tuturor Sfinților. A ceastă icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu este cunoscută sub acest nume datorită inscripției de pe icoană: „Eu sunt Chezașa celor păcătoși dinaintea Fiului meu, care m-a încredințat că îi va auzi pe ei, iar cei ce îmi vor aduce bucurie prin ascultarea lor, vor primi bucurie veșnică prin Mine”. Î n această icoană, Maica Domnului este reprezentată ținând pe Pruncul Hristos pe mâna stângă. Mâna ei dreaptă este ținută în mâinile Fiului, astfel: degetul ei mare este ținut de Prunc cu mâna dreaptă, iar degetul cel mic ‒ de mâna stângă a Acestuia. Acest gest semnifică faptul că Fecioara Maria este Chezașă (Mijlocitoare) pentru toți păcătoșii care îi cer mijlocirea. D eși nu se cunoaște originea acestei icoane (când a apărut sau cine a pictat-o), se crede că la baza zugrăvirii ei a contribuit un verset din Acatistul Acoperământului Maicii Domnului

  I coana Maicii Domnului „Chezașa celor păcătoși” este prăznuită pe 7 martie, 29 mai și în joia de după Duminica Tuturor Sfinților. A ceastă icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu este cunoscută sub acest nume datorită inscripției: „Eu sunt Chezașa celor păcătoși dinaintea Fiului meu, care m-a încredințat că îi va auzi pe ei, iar cei ce îmi vor aduce bucurie prin ascultarea lor vor primi bucurie veșnică prin mine”. M aica Domnului este reprezentată ținând pe Pruncul Hristos pe mâna stângă. Mâna ei dreaptă este ținută în mâinile Fiului, astfel: degetul ei mare este ținut de Prunc cu mâna dreaptă, iar degetul cel mic ‒ de mâna stângă a Acestuia. Acest gest semnifică faptul că Fecioara Maria este Chezașă (Mijlocitoare) pentru toți păcătoșii care îi cer ajutorul. D eși nu se cunoaște originea acestei icoane (când a apărut sau cine a pictat-o), se crede că la baza zugrăvirii ei a contribuit un verset din Acatistul Acoperământului Maicii Domnului: „Bucură-te, Cea care întinzi mâin

 

1 Și'n timp ce trecea, Iisus a văzut un om orb din naștere. 2 Și ucenicii Săi L-au întrebat, zicând: „Învățătorule, cine a păcătuit, el, sau părinții lui, de s'a născut orb?“ 3 Iisus a răspuns: „Nici el n'a păcătuit, nici părinții lui, ci pentru ca'ntru el să se arate lucrurile lui Dumnezeu. 4 Lucrurile Celui ce M'a trimis trebuie ca Eu să le fac până este ziuă; că vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze. 5 Atât cât sunt în lume, Eu sunt Lumina lumii!“ 6 Aceasta zicând, a scuipat jos și a făcut tină din scuipat și a uns cu tină ochii orbului. 7 Și i-a zis: „Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului“ - care se tâlcuiește: trimis -. Deci s'a dus și s'a spălat și a venit văzând. 8 Iar vecinii și cei ce-l văzuseră mai înainte că era orb ziceau: „Nu este acesta cel ce ședea și cerșea?...“. 9 Unii ziceau: „El este“. Alții ziceau: „Nu, ci seamănă cu el“. Dar el zicea: „Eu sunt“. 10 Deci îi ziceau: „Cum ți s'au deschis ochii?“ 11 Acela a răspuns: „Omul