Catavasiile Înălțării Domnului

Glasul al V-lea.

(Se cântă în Duminica Orbului și următoarele două zile)

Cântarea I:

Mântuitorului Dumnezeu, Celui ce a călăuzit pe popor prin mare, cu picioare neudate, și a înecat pe faraon cu toată oastea, Aceluia singur să-I cântăm, că S-a preaslăvit.

Cântarea a III-lea:

Cu puterea Crucii Tale, Hristoase, întărește mintea mea, ca să laud și să slăvesc Înălțarea Ta cea mântuitoare.

Cântarea a IV-lea:

Auzit-am, Doamne, glasul puterii Crucii Tale, că Raiul s-a deschis prin ea, și am grăit: Slavă puterii Tale, Doamne!

Cântarea a V-lea:

Dis-de-dimineață sculându-ne, strigăm Ție, Doamne: Mântuiește-ne pe noi, că Tu ești Dumnezeul nostru; afară de Tine pe altul nu știm.

Cântarea a VI-lea:

Înconjuratu-m-a adâncul, mormânt s-a făcut mie chitul, iar eu am strigat către Tine, Iubitorule de oameni, și dreapta Ta m-a mântuit, Doamne.

Cântarea a VII-lea:

Cel ce ai mântuit, în cuptorul cel cu foc, pe tinerii cei ce-Ți înălțau cântare, binecuvântat ești, Dumnezeul părinților noștri!

Cântarea a VIII-lea:

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-i şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe Fiul și Dumnezeu, Cel născut din Tatăl mai înainte de veci, Care S-a întrupat din Fecioara Maică, în anii cei mai de pe urmă, preoți, lăudați-L, popoare, preaînălțați-L întru toți vecii!

Cântarea a IX-lea:

Pe tine, Maica lui Dumnezeu, care, mai presus de minte și de cuvânt, ai născut, în chip de negrăit, sub ani pe cel fără de ani, credincioșii cu un gând te mărim.