REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

 

 Postul Adormirii Maicii Domnului Este al IV-lea și ultimul post din cursul anului bisericesc. Acesta are o durată fixă și o dată fixă. Lăsatul secului pentru postul Adormirii Maicii Domnului are loc în fiecare an la data de 31 Iulie iar prima zi de post este 1 august. Acest post are că scop Pregătirea creștinilor pentru praznicul Adormirii Maicii Domnului. După cum știm deși Maica Domnului avea un mormânt nou săpat în grădina Ghetsimani. Fiul nu a îngăduit ca trupul Maicii Sale celei ne ispitite și, nestricate" să fie dat stricăciuni Tocmai de aceea la câteva zile după mutarea ei în veșnicie trupul Maicii Domnului a fost înălțat la cer. La fel ca în cazul Sfântului prooroc Ilie Tesviteanu de la care ne -a rămas cojocul său pe care l -a predat Proorocului Ielisei (popular NOUL ILIE 21 IULIE) mărturie a existenței Maicii Domnului pe pământ au rămas două obiecte vestimentare anume Brâul Maicii Domnului și Acoperământul Maicii Domnului. Istoria Sfântului Brâu al Maicii Domnului     P

  Ne mândrim cu marile noastre poduri. Ele sunt într-adevăr vrednice de a fi văzute. Podul George Washington dintre New York şi New Jersey, Podul Golden Gate din California şi multe altele sunt minuni ale ingineriei, atât ca frumuseţe, cât şi că utilitate. Dar construirea de poduri nu este numai datoria inginerilor şi a constructorilor. Este datoria tuturor. Aşa cum Iisus a construit un pod ca să vină la noi, vrea ca şi noi să fim constructori de poduri. Mare parte din fericirea, armonia şi succesul nostru depinde de cât de bine construim „poduri" omeneşti. Cum construim poduri? Că „ingineri de oameni", le construim cu puternicele cabluri ale bunătăţii şi bunăvoinţei. Le construim cu solidele grinzi ale dragostei şi iertării. Construim podul nostru către Dumnezeu cu pocăinţă şi iertare. A-ţi mărturisi păcatele nu înseamnă că-I spui lui Dumnezeu ceva ce El nu ştie deja. Dar până ce le mărturisim ele sunt ca un zid între noi şi Dumnezeu. De îndată ce le mărturisim, ele se fac p

 De vreme ce ziua Duminicii îmi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om, pentru aceasta iubitorule de oameni, Doamne, mă închin Ție și-Ți mulțumesc foarte pentru darurile cele mari, ce ai făcut la toate zidirile Tale. Cu adevărat se bucură și se veselește inima mea, când stau și cuget, că numai Tu singur ești Dumnezeu, sfânt, înțelept, milostiv, purtător de grijă, bun, puternic, necuprins, și în scurte cuvinte, vreo bunătate și vreo mărire nu-Ți lipsește. Mă bucur încă, că Tu ești un Dumnezeu în trei Fețe: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Să se tulbure, Domnul meu, toți cei ce se închină la alți dumnezei: că nu este alt Dumnezeu afară de Tine. Pentru aceasta fă să sporească creștinii la fieștece mărire și bunătate, de vreme ce ei numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevărat și Te mărturisesc și Ți se închină și-Ți slujesc pururea cu toată inima și cu toată puterea. O, Părinte Sfinte, miluiește-mă! O, binecuvântate Fiule al lui Dumnezeu, mântui

  27 Și plecând Iisus de acolo, doi orbi se țineau după El și strigau și ziceau: „Miluiește-ne pe noi, Fiule al lui David!“ 28 După ce a intrat în casă, au venit la El orbii și Iisus i-a întrebat: „Credeți că pot să fac Eu aceasta?“ Ei I-au zis: „Da, Doamne!“ 29 Atunci S'a atins de ochii lor zicând: „Fie vouă după credința voastră!“ 30 Și s'au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicând: „Luați seama, să nu știe nimeni“. 31 Dar ei, ieșind, L-au vestit în tot ținutul acela. 32 Și plecând ei, iată au adus la El un om mut, având demon. 33 Și scoțându-i-se demonul, mutul a vorbit. Iar mulțimile se minunau, zicând: „Așa ceva niciodată nu s'a arătat în Israel!“ 34 Dar fariseii ziceau: „Cu domnul demonilor îi scoate pe demoni“. 35 Și Iisus străbătea toate orașele și satele, învățând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia împărăției și vindecând toată boala și toată neputința în popor.

  1 Datori suntem noi cei tari să purtăm slăbiciunile celor neputincioși și nu nouă înșine să ne facem plăcuți; 2 ci fiecare din noi să i se facă plăcut aproapelui său în ceea ce este bun spre zidire. 3 Că și Hristos, nu Luiși făcutu-S'a plăcut, ci după cum este scris: Ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut asupra Mea. 4 Fiindcă toate câte mai'nainte s'au scris, spre învățătura noastră s'au scris, ca prin răbdarea a și mângâierea Scripturilor să avem nădejde. 5 Iar Dumnezeul răbdării și-al mângâierii să vă dea vouă ca unii pentru alții să fiți într'un gând, potrivit lui Iisus Hristos, 6 pentru ca toți laolaltă și cu o singură gură să-L slăviți pe Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos. 7 De aceea, primiți-vă unii pe alții, așa cum și Hristos v'a primit pe voi, spre slava lui Dumnezeu. 

  „Frați creștini, M ă gândesc la tăcerea lui Iisus Hristos, din povestirea Evangheliei de astăzi, când cei doi orbi, în mijlocul drumului, prin mulțimea oamenilor, strigau cu glas mare: „Miluiește-ne pe noi, Fiul lui David!“ (Matei 9, 27) Aud și porunca pe care le-a dat-o lor, după ce le-a deschis și le-a luminat ochii lor, zicând: „Vedeți, nimeni să nu știe!“ (Matei 9, 30) și, socotind eu că și tăcerea și porunca lui Iisus voiau să ascundă minunile, mă minunez și sunt nedumerit. Dacă Domnul s-ar fi arătat așa numai față de acești doi orbi, nedumerirea mea ar fi lămurită. Dar, deoarece am văzut că ori de câte ori Domnul a făcut minuni, întotdeauna a procedat la fel, pentru aceasta, nedumerirea mea nu se lămurește, ci crește și mai mult. I isus curățește de lepră pe leprosul care L-a în- tâmpinat și îndată îi poruncește, zicând: ia aminte, închide gura ta și nimănui să nu arăți minunea; vezi, nimănui să nu spui! (Matei 8, 4) Oprește femeii curgerea cea de mulți ani a sângelui, după

  D oamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, fă și cu noi minunile despre care am auzit astăzi în Sfânta Evanghelie! Precum ai dăruit lumină ochi lor celor doi orbi, așa luminează și ochii sufletului nostru, ca, ascultând, să înțelegem puterea Ta cea nemărginită! Tu, Doamne Iisuse, Care ai deschis urechile celui surd, deschide și auzul sufletului nostru, ca să ascultăm învățătura Ta cea dumnezeiască și mântuitoare de suflet! Tu, Doamne, Care ai vindecat atunci orice boală și orice neputință, tămăduiește și acum patimile cele de multe feluri ale fiecăruia din cei ce stau de față și ascultă cu smerenie și cu evlavie propovăduirea Sfintei Tale Evanghelii. Pentru că patimile, uneori, întocmai ca omizile, mănâncă tot ce a odrăslit din sămânța dumnezeiescului Tău cuvânt în inimile noastre: iar alteori, ca niște păsări flămânde și hrăpitoare, smulg îndată din sufletele noastre sămânța aceasta a cuvântului Tău, celui mântuitor, Fiule al lui David, miluiește-ne și pe noi, ca pe cei doi orb

  „Orice om să fie grabnic la ascultare, zăbavnic la grăire” (Iacov 1, 19) Dreapta și reaua întrebuințare a limbii „Mulțimea cuvintelor nu scutește de păcătuire” (Pilde 10, 19). Nu este nici un mădular al trupului prin care diavolul să poată așa de lesne a ne amăgi și a ne pierde, ca printr-o limbă neînfrânată și printr-o gură nepăzită. Prin ele săvârșim greșeli nenumărate și fărădelegi grele, iar cât de ușor poate cineva păcătui cu limba ne arată înțeleptul Sirah prin cuvintele: „Mulți sunt cei ce au căzut de sabie, dar mai mulți au pierit prin limba lor” (Sirah 28, 19). C ât de grea însă este această cădere, arată același înțelept, în alt loc, prin cuvintele: „Mai bună este căderea pe pământ, decât căderea din pricina limbii” (Sirah 20, 19). El voiește să zică prin aceasta că este mai bine a cădea jos de pe un loc înalt și a fi zdrobit, decât a vorbi un cuvânt care să arunce sufletul nostru în pierzare. S irah, însă, nu numai că vorbește despre cădere, dar ne și îndeamnă cu toa

  Fiul meu cel Preaiubit, Vezi-mi sufletul zdrobit Pentru oamenii ce pier, Pentru ei milă Îți cer. Cum pot, Maică, să-i primesc? De rele nu se căiesc, Posturile nu le țin, La biserică nu vin, Nu se roagă, nu-s miloşi, Nu iartă, sunt duşmănoşi, Nu se-ajută între frați, Stau de ani necununați, Fac avorturi şi urgii, Se întrec în lăcomii, De Mine aminte-şi aduc Doar atunci când greu o duc, Jertfa Mi-o batjocoresc Şi din nou Mă răstignesc… Fiul meu, nu-i pedepsi Căci de rele s-or căi, Vor urma al Tău cuvânt Dar mai lasă-i pe pământ! Te îndură de acei Neprihăniți printre ei, De bătrâni şi de copii, De pustnici şi monahii Care încă Îți slujesc Şi-al Tău Nume Îl iubesc. O, Măicuță, ruga ta Îmi străpunge inima, Ale tale lacrimi dor Ce le verşi pentru popor… Nu-i voi pierde, îi mai las Şi le voi mai da răgaz. Pentru tine, Maica Mea Mai țin lumea asta rea… Elena Jâglău

 

Pe 30 iulie 2007, a trecut la cele veşnice Teoctist, al V-lea patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane (n. 1915).

  Glasul 3 S finților Apostoli, rugați pe Milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greșeli sufletelor noastre.

Când era începător a mers avva Euprepie la un bătrân şi i-a spus: - Avvo, spune-mi un cuvânt cu care să mă mântui. - Dacă vrei să te mântuieşti, când vii la cineva, nu vorbi neîntrebat. El, atins de remuşcare, se căi zicând: am citit multe cărţi, dar învăţătura asta n-am cunoscut-o. Şi plecă mult mai lămurit.

Doamne Iisuse Hristoase, Judecătorul meu Preadrept! Cunosc că păcatele mele sunt fără de număr. De aceea Te rog în această zi, în care de Iosif şi de Nicodim pus fiind în Mormânt, Te-ai pogorât în iad cu Sfântul şi Îndumnezeitul Tău suflet şi de acolo ai depărtat întunericul cu lumina Dumnezeirii Tale şi ai adus bucurie nespus de mare strămoşilor noştri, căci i-ai mântuit de sclavia cea cumplită şi i-ai suit în rai. Îngroapă păcatele mele şi cugetele mele cele rele şi viclene, ca să piară din mintea mea şi să nu se mai lupte cu sufletul meu. Luminează întunecatul iad al inimii mele, alunga întunericul păcatelor mele, şi suie mintea mea la cer, ca să mă bucur de Fata Ta. Aşa Doamne, primeşte umilita mea rugăciune că o tămâie mirositoare, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici, care Te-a văzut pe Cruce pironit între doi tâlhari, şi de durerile Tale cumplite i s-a rănit inima; care împreună cu ucenicii şi cu mironosiţele Te-au pus în mormânt, care a treia zi Te-au văzut înviat din morţi şi

  37 Cel ce-și iubește pe tatăl său ori pe mama sa mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine; cel ce-și iubește pe fiul său ori pe fiica sa mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. 38 Și cel ce nu-și ia crucea sa și nu-Mi urmează Mie, nu este vrednic de Mine. 39 Cel ce și-a câștigat viața, O va pierde; iar cel ce și-a pierdut viața pentru Mine, acela O va câștiga g . 40 Cel ce vă primește pe voi, pe Mine Mă primește; și cel ce Mă primește pe Mine Îl primește pe Cel ce M'a trimis pe Mine. 41 Cel ce primește profet în nume de profet, răsplată de profet va primi; și cel ce primește pe un drept în nume de drept, răsplata dreptului va primi. 42 Și cel ce în nume de ucenic va da de băut numai un pahar cu apă rece unuia din aceștia mici h , adevăr vă grăiesc: Nu-și va pierde răsplata“. 1 După ce a isprăvit Iisus de dat aceste porunci celor doisprezece ucenici ai Săi, a plecat de acolo pentru ca să învețe și să propovăduiască prin cetățile lor.

  Prochimen, al Tuturor Sfinților, glasul al 7-lea (Psalm 31: 12, 1) B ucurați-vă în Domnul și vă veseliți, drepților. Stih: Fericiți cărora s-au iertat fărădelegile și cărora s-au acoperit păcatele. Alt prochimen, pentru cei morți, glasul al 6-lea (Psalm 24: 14, 1-2) S ufletul lor întru bunătăți se vor sălășlui și seminția lui va moșteni pământul. Stih: Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu. 1 Vă îndemn deci, fraților, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfățișați trupurile a voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bineplăcută lui Dumnezeu; e închinarea voastră cea duhovnicească b . 2 Și nu vă potriviți acestui veac c , ci schimbați-vă prin înnoirea minții, ca să deosebiți care este voia lui Dumnezeu: ce este bun și bineplăcut și desăvârșit. 3 Că prin harul ce mi s'a dat îi spun fiecăruia din voi: Să nu te crezi mai mult decât trebuie să-ți crezi, ci să-ți crezi întru crezarea măsurii d , după cum ți-a împărțit Dumnezeu măsura credinței. A liluia, al Tuturor Sfinț

  Troparul Sfinților Apostoli Sila, Silva, Crescent, Epenet și Andronic, glasul al 3-lea: S finților Apostoli, rugați pe Milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greșeli sufletelor noastre. C ântarea 1, glasul al 2-lea. Irmosul: C elui ce marea cea neumblată și cu valuri, prin dumnezeiască porunca Sa, a secat-o și a îndemnat pe poporul israelit să treacă pedestru prin ea, Domnului să-I cântăm, căci cu slavă S-a preaslăvit. Stih: Sfinților Apostoli, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. S finților, care totdeauna sunteți luminați de Lumina Cea Neapusă și stați înaintea Dumnezeiescului Scaun, cereți de la Tatăl luminilor să ni se trimită luminare duhovnicească nouă, tuturor, care cu credință vă cinstim pe voi. Stih: Sfinților Apostoli, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. V ăzând, măriților, pe Soarele dreptății, Care a strălucit din tânăra Fiică Dumnezeiască, v-ați lipit de Dânsul, făcându-vă lumină, după dumnezeiasca împărtășire și ați gonit întunericul înșelăciunii. Stih: S

  Glasul 4 Cel Ce Te-ai înălțat pe Cruce... A rătatu-v-ați vițe ale Viei lui Hristos, înțelepților, aducând struguri în faptele cele bune, izvorându-ne nouă vinul mântuirii. Pe acesta primindu-l, ne umplem de veselie, prăznuind cinstită pomenirea voastră, în care rugați-vă pentru iertarea greșelilor noastre, Apostoli ai Domnului.

  S fîntul Apostol Sila, pe care cei mai mari apostoli l-au ales spre slujirea cuvîntului lui Dumnezeu, mai întîi cu Sfîntul și Marele Apostol Pavel, apoi și singur a suferit multe osteneli pentru bunăvestirea lui Hristos. De la început s-a trimis poruncă de la adunarea apostolilor din Ierusalim Bisericii din Antiohia, ca să nu taie împrejur pe cei ce vin de la neamuri la sfînta credință. Deci s-a trimis cu alți bărbați vestiți și Sfîntul Sila, precum de aceasta scrie Sfîntul Luca în Faptele Apostolilor: Au voit apostolii și bătrînii cu toată adunarea, alegînd dintre dînșii pe niște bărbați, i-au trimis în Antiohia cu Pavel și cu Varnava, pe Iuda cel ce se numea Varsava și pe Sila bărbatul cel vestit între frați. D eci, mergînd ei în Antiohia, au adunat poporul și le-a dat scrisoarea de care, citind-o, s-au bucurat de mîngîiere. Iar Iuda și Sila, fiind prooroci, cu cuvîntul au mîngîiat mult pe frați și i-au întărit. Sila a voit să petreacă în Antiohia, iar Iuda s-a întors la Ierusal