Pomenirea Sfântului Mucenic Calinic

 

Sfântul Calinic acesta s-a născut în Cilicia. El a fost crescut din cea mai fragedă vârstă întru credința creștină. Lepădând toate, el a ieșit la predicarea Sfintei Evanghelii.
La Ankira l-a arestat păgânul principe Sacerdos. Când Sacerdos l-a amenințat pe Calinic cu torturi și groază dacă nu va cădea să se închine la idoli, Sfântul Calinic i-a zis: „Mie dorit îmi este a suferi pentru Domnul meu, precum îi este pâinea celui flămând. "
Osândindu-l la chinuri și torturi bestiale, principele a încălțat picioarele Sfântului cu încălțări de fier ce aveau cuie scoase pe dinăuntru și așa l-a fugărit pe ulițele cetății Gangra, căci nu a voit să-i facă acestea la Ankira de frica poporului, care văzând răbdarea minunată și puterea mucenicului, se convertea la Hristos în număr foarte mare.
Pe drumul de surghiun către Gangra soldaților din escortă li s-a făcut sete, dar apă nu era nicăieri. Sfântul Calinic s-a rugat lui Dumnezeu și a scos apă dulce din stâncă.
Când au sosit la Gangra torționarii s-au pregătit să îl arunce pe Sfântul Calinic într-un cuptor de foc.
Sfântul s-a rugat lui Dumnezeu și a zis: „îți mulțumesc Ție, Stăpâne, că pe mine acestui ceas m-ai învrednicit, întru care smeritul meu suflet îmi dau pentru Numele Tău Cel Sfânt. " Apoi a intrat în foc. Când focul s-a stins, au aflat trupul mort al mucenicului neatins de flăcări și întreg.
Sfântul Calinic a luat cu cinste mucenicia și s-a încununat cu cununa slavei celei veșnice cam pe la anul 250.