Profunzimea Cuvântului Care Creează
Precum nu se poate pune stavilă șuvoiului de apă ce se prăvălește din tăriile cerului, tot așa nu s-a putut pune stavilă puterii creative a lui Dumnezeu. Profunzimea Cuvântului Care Creează nu stă în faptul că Dumnezeu rostește ceva în sens omenesc, ci în realitatea că rostirea Lui este însăși puterea ontologică ce aduce ființa în existență de la neființă ( creatio ex nihilo ). Psalmul 33:9 (32:9 în versiunea Septuaginta) nu descrie un simplu proces cosmogonic, ci dezvăluie un adevăr teologic fundamental: la Dumnezeu, cuvântul nu este sunet, nu este informație trecătoare și nu este doar un instrument de comunicare, ci este act pur . Când Dumnezeu spune, nu se produce o reacție, ci se instituie realitatea. Existența nu apare ca un răspuns autonom, ci ca rezultat direct și imediat al voinței Lui ipostaziate și exprimate. Voința divină ca act și stabilitate a creației Aici se află profunzimea de nepătruns: Dumnezeu nu creează prin efort, nu prin mijloace preexistente, nu pri...