Luna august în 21 de zile: pomenirea Sfântului Apostol Tadeu, din cei șaptezeci de Apostoli


 



​Sfântul Apostol Tadeu a fost unul din cei șaptezeci de Apostoli ai Mântuitorului, de neam evreu, din cetatea Edesa și bun cunoscător al Legii vechi. Să se știe deci, că, după Tradiția Bisericii, acest Sfânt Tadeu este altul decât Sfântul Iuda sau Levi Tadeul, cel numărat între cei doisprezece Apostoli, și altul decât Iuda, fratele Domnului, scriitorul Epistolei lui Iuda, din Noul Testament, și fratele lui Iacov, zis, uneori, și Tadeul.

​Suindu-se el în Ierusalim, pe când Sfântul Ioan Botezătorul propovăduia pocăința și apropierea Împărăției lui Dumnezeu, Tadeu a primit, și el botezul lui Ioan. A cunoscut, apoi, învățătura Domnului nostru Iisus Hristos și, văzând faptele Lui cele fără de asemănare, Tadeu a mers după El, și s-a numărat în ceața celor șaptezeci de Apostoli. Mai târziu, după Pogorârea Duhului Sfânt peste Apostoli, Tadeu s-a dus, trimis de Duhul Domnului, în cetatea Edesa, propovăduind Evanghelia. Primit bine de stăpânitorul cetății, cu numele Avgar, Sfântul Tadeu a istorisit tuturor pătimirea Domnului Hristos, Învierea și Înălțarea Lui la cer. A botezat pe domnitorul Avgar și pe cei din casa lui, vindecându-l, totodată, și de orice urmă de lepră. A botezat, de asemenea, și pe toți cei care ascultau cu evlavie învățăturile sale și credeau în Hristos. Cât timp a stat în cetatea Edesei, Apostolul Tadeu n-a încetat să propovăduiască sfânta credință, îndemnând, pe cei ce credeau la, zidirea lăcașurilor de închinare și sfințind, prin punerea mâinilor, slujitori la altarele Domnului. Deci, după o oarecare vreme, Sfântul Apostol, voind să răspândească sămânța Evangheliei și în alte părți, s-a pregătit de drum lung. Iar, la plecarea sa din cetate, domnitorul Avgar, drept mulțumire pentru lucrarea sa, de zidire sufletească, a vrut să-i dăruiască lui mulțime de aur. Dar Sfântul Tadeu n-a primit, zicând că, dacă pe ale noastre toate le-am lăsat, cum am putea primi cele străine? Plecând, astfel, din Edesa, Sfântul Tadeu a ajuns în Mesopotamia, unde a adus pe mulți la credință și a zidit biserici, iar, de acolo, a mers mai departe, prin satele și orașele Siriei, ostenindu-se mereu cu bunăvestirea lui Hristos, până ce a ajuns la Berit, cetatea Feniciei. Aici și-a încheiat Sfântul Tadeu apostoleasca lui strădanie și, botezând pe mulți, a adormit, cu pace, în Domnul.

​Bibliografie

  • ​Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida, Editura Egumenița, Caransebeș.
  • Proloagele, Volumul II (Iunie - August), Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova.
  • ​Sinaxarul Mare al Bisericii Ortodoxe, Pomenirea Sfântului Apostol Tadeu din cei Șaptezeci (21 August).
  • ​Mineiul pe August, Viețile Sfinților, Editura Institutului Biblioc și de Misiune Ortodoxă.
  • ​Eusebiu de Cezarea, Istoria Bisericească, Lib. I, Cap. XIII.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina