Sfântul Proroc Samuel

 

 

​Prorocul Samuel a fost al cincisprezecelea și ultimul dintre Judecătorii lui Israel, trăind cu mai mult de 1146 de ani înainte de Nașterea lui Hristos. Se trăgea din Seminția lui Levi și era fiul lui Elcana din Ramataim-Țofim, din muntele lui Efraim. S-a născut fiind cerut de la Domnul prin rugăciunile mamei sale Ana (de aceea a primit numele Samuel, care înseamnă „cerut de la Dumnezeu"). Încă înainte de naștere, el a fost închinat lui Dumnezeu. Cântarea ei, „Inima mea se bucură în Domnul," este a treia odă vetero-testamentară a Canonului (1 Regi 2:1-10).

​Când copilul a împlinit trei ani, mama lui a mers cu el la Șilo și, în conformitate cu legământul ei, l-a închinat slujirii lui Dumnezeu. L-a dat în grija Marelui Preot Eli, care în acel timp era judecător peste Israel. Prorocul a crescut în frica de Dumnezeu, iar la doisprezece ani a avut o descoperire că Dumnezeu va pedepsi casa Marelui Preot Eli, pentru că nu a oprit nelegiuirea fiilor săi. Toată familia lui Eli a fost nimicită într-o singură zi.

​Prorocia s-a împlinit când filistenii, ucigând în bătălie 30.000 de israeliți (printre care pe Hofni și Fineas, fiii Marelui Preot Eli), au câștigat biruința și au capturat Chivotul Legământului. Auzind aceasta, Marele Preot Eli a căzut pe spate de pe scaunul lui de la poartă, și rupându-și spinarea, a murit. Soția lui Fineas, auzind ce s-a întâmplat chiar în acea oră, a născut un fiu (Icabod) și a murit cu cuvintele: „S-a dus slava din Israel, căci Chivotul lui Dumnezeu a fost luat" (1 Regi 4:22).

​După moartea lui Eli, Samuel a devenit judecător al neamului lui Israel. Chivotul lui Dumnezeu a fost returnat de filisteni din propria lor inițiativă. După ce s-au întors la Dumnezeu, israeliții au recâștigat toate cetățile pe care filistenii le luaseră. La bătrânețe, prorocul Samuel i-a făcut pe fiii săi, Ioel și Abia, judecători peste Israel, dar aceștia nu au urmat integritatea și judecata dreaptă a tatălui lor, fiind motivați de lăcomie.

​Atunci bătrânii lui Israel, dorind ca poporul lui Dumnezeu să fie „ca toate neamurile" (1 Regi 8:20), au cerut de la prorocul Samuel să aibă un rege. Prorocul Samuel l-a uns pe Saul ca rege, dar a văzut în aceasta o cădere a poporului, pe care Dumnezeu Însuși îl guvernase până atunci, vestindu-Și voia prin „judecători," sfinții Săi aleși. Părăsind poziția de judecător, prorocul Samuel a întrebat poporul dacă consimte la continuarea guvernării sale, dar nimeni nu s-a ridicat pentru el.

​După ce l-a mustrat pe primul rege, Saul, pentru neascultarea lui față de Dumnezeu, prorocul Samuel l-a uns pe David ca rege. I-a oferit lui David azil, salvându-l de urmărirea regelui Saul. Prorocul Samuel a murit la o vârstă foarte înaintată. Viața lui este consemnată în Biblie (1 Regi; Sirah 46:13-20).

​În anul 406 d.Hr., moaștele prorocului Samuel au fost transferate din Iudeea la Constantinopol.

​Sursă: www.oca.org

​Bibliografie

• ​Sfânta Scriptură (Biblia) – Cartea I a Regilor (I Samuel) și Cartea Înțelepciunii lui Iisus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul), Cap. 46:13-20.
• ​Sfântul Nikolai Velimirovici, Prologul de la Ohrida, Editura Egumenița.
• ​Sfântul Dimitrie al Rostovului, Viețile Sfinților pe luna August (Pomenirea Sfântului Proroc Samuel), Editura Episcopiei Romanului.
• ​Orthodox Church in America (OCA) – Life of the Holy Prophet Samuel (www.oca.org).