Prăznuirea Adormirii Preasfintei măritei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarea și pururea Fecioara Maria

 

​Domnul, Cel Care pe Muntele Sinai a dat a cincea poruncă - cinstește pe tatăl și pe mama ta, a arătat cu exemplul vieții Lui cum trebuie să își respecte omul părinții lui cei trupești.

Spânzurat pe Cruce cu trupul fiind și întru cele mai cumplite chinuri aflându-Se, El Și-a adus aminte de Maica Lui și arătând către Apostolul Ioan ce se afla acolo, i-a zis: Femeie, iată fiul tău. După aceea, a privit către Ioan și i-a zis: Iată maica ta. Și așa, după ce a dat-o pe Maica Lui în grija Ucenicului celui iubit, Mântuitorul Și-a dat sufletul Lui pe Cruce.

Ioan avea o casă pe Muntele Sion, în Ierusalim, în care a luat-o pe Maica Domnului și a purtat grijă de ea până la sfârșitul vieții ei, căci întru acea casă a rămas Maica lui Dumnezeu până la suflarea ei cea mai de pe urmă.

Cu rugăciunile ei, cu povățuirile ei, cu blândețea și cu răbdarea ei, ea le-a fost de cel mai mare ajutor Ucenicilor Fiului ei iubit și Dumnezeu.

Ea și-a petrecut cea mai mare parte a restului vieții ei la Ierusalim, cercetând adesea locurile care îi aminteau de marile evenimente și de minunile făcute de Fiul ei pentru mântuirea omenirii.

Ea mai cu seamă cerceta Golgota, Bethleemul și Muntele Măslinilor. Dintre puținele ei călătorii mai depărtate, se păstrează însemnările călătoriei ei la Antiohia, unde l-a cercetat pe Sfântul Ignatie Teoforul; de asemenea ale călătoriei ei în Insula Cipru, unde l-a cercetat pe Lazăr, Episcopul Insulei, cel înviat de Domnul a patra zi din morți.

Ea a mai cercetat și Sfântul Munte Athos, pe care însăși l-a binecuvântat; și a rămas o vreme la Efes în grija Sfântul Ioan Evanghelistul, în timpul cumplitei prigoane dezlănțuite împotriva creștinilor la Ierusalim. La o vârstă mai înaintată ajungând, ea mergea adesea să se roage Domnului, Dumnezeului și Fiului ei în Muntele Măslinilor, locul înălțării Sale, dorind ca El să o ia din această lume cât mai curând cu putință.

Cu ocazia unei astfel de rugăciuni, la Maica Domnului a venit Arhanghelul Gavriil, care i-a descoperit că peste trei zile Domnul o va chema la El. Arhanghelul i-a dăruit și o stâlpare de finic din Rai, care avea să fie dusă în procesiune la slujba înmormântării ei.

După acea rugăciune ea s-a întors acasă plină de bucurie, nădăjduind că îi va vedea încă măcar o dată pe toți Apostolii și Ucenicii Fiului ei în această viață, mai înainte de a pleca. Domnul a împlinit dorirea inimii Maicii Lui, iar apostolii, purtați pe nouri de Sfinții îngeri, s-au strâns cu toții în Muntele Sion.

Maica Domnului i-a întâmpinat cu bucurie mare, i-a întărit, i-a mângâiat, i-a povățuit și le-a împuternicit sufletele. Apoi și-a dat liniștită al ei suflet în mâinile lui Dumnezeu, fără durere și fără suferință a trupului.

Sfinții Apostoli au luat pe umerii lor sicriul ce purta trupul adormit al Maicii Domnului, din care s-a răspândit bunămireasmă cerească și înconjurați de creștinii din Cetatea Ierusalimului, au pornit să îl îngroape cu cinste în Grădina Ghetsimani, în mormântul Sfinților ei Părinți, Ioachim și Ana.

Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, în tot parcursul ei, procesiunea de înmormântare a fost ascunsă de ochii criminali ai iudeilor. Dar chiar și așa, Afthonie, un preot iudeu, a apucat sicriul cu intenția de a-l răsturna, însă tot atunci un înger al Domnului i-a retezat cu sabia de foc ambele mâini nelegiuite care au rămas lipite de sicriu. El atunci a strigat către Apostoli să-l vindece și s-a vindecat cu adevărat numai după ce a mărturisit credința în Iisus Hristos Mântuitorul și Domnul.

De la această înmormântare, tot prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, Sfântul Apostol Toma însă a lipsit. Aceasta s-a făcut spre a se descoperi oamenilor o nouă și întrutot slăvită taină a Maicii lui Dumnezeu. Toma a sosit la Ierusalim în a treia zi după înmormântarea Maicii Domnului și a dorit și el să cinstească trupul adormit al Celei Preacurate. Dar când Apostolii au deschis mormântul, ei au aflat acolo doar giulgiurile goale - trupul nu se mai afla în mormânt!

În acea seară, Maica lui Dumnezeu, înconjurată de un alai de îngeri, a venit în mijlocul Apostolilor și le-a zis: Bucurați-vă, căci eu sunt cu voi pururea. Nu se cunoaște vârsta la care a trecut la Ceruri Maica lui Dumnezeu, dar părerea celor mai mulți Sfinți Părinți este că Maica Domnului a adormit în vârstă fiind de peste șaizeci de ani.

​Surse bibliografice și hagiografice:

• ​Proloagele de la Ohrida (Sfântul Nicolae Velimirovici)
• ​Sinaxarul Bisericii Ortodoxe (Praznicul Adormirii Maicii Domnului, 15 August)
• ​Sfânta Scriptură – Evanghelia după Ioan (Cap. 19, 26-27)