Lecția pietrei neșlefuite și a harului ascuns

 




​Un tânăr ucenic a mers la un bătrân duhovnic din pustie și l-a întrebat:

— Părinte, de ce unii oameni care par simpli, fără învățătură și fără fapte mari la vedere, sunt atât de plini de pace și bucurie, în timp ce alții, care citesc multe cărți și fac mari nevoințe, rămân tulburați?

​Bătrânul a luat din buzunar două pietre: una era un granitul brut, colțuros și plin de noroi, iar cealaltă era un cristal curat, prin care lumina soarelui trecea dând raze minunate.

​— Vezi această piatră colțuroasă? a zis avva. La exterior este aspră și neîngrijită, dar dacă o speli de noroi și o privești în interior, este tare și neschimbată. Cristalul acesta însă, deși e frumos, dacă îl scapi pe piatră, se sparge în mii de bucăți. Așa este și omul: cel ce caută doar slava din afară și aprecierile oamenilor se adăpostește într-o virtute plăpândă, care se sfărâmă la prima ispită sau jignire. Dar cel ce își lucrează inima în ascuns, cu smerenie și fără a căuta să fie văzut, poartă în sine un har care nu poate fi zdrobit de încercările acestei lumi.

Morală: Adevărata valoare duhovnicească a omului nu stă în aparențele exterioare sau în lauda lumii, ci în curăția inimii și în smerenia ascunsă, pe care numai Dumnezeu le vede și le binecuvântează.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina