Cântare de laudă la Sfântul Mucenic Andrei Stratilat

 

Măreață zidire Munții Taurus sunt,
Al omului glas în ecou de stâncile lor n-a sunat,
El de glas omenesc nu a reverberat acolo nicicând
Aproape de la facerea lumii;

Aceasta până într-o zi.
Atunci, în liniștea milenară
A acestei catedrale de piscuri,
Glas de om a intrat, spre a păși spre ceruri:
Al lui Andrei Stratilat viteazul creștin,
Împreună și-al vitezelor lui mii de oșteni,
Tot unul și unul.

Întru al Munților Taurus templu,
La ceas de rugăciune,
Lupii în obștea de mielușei au intrat, sfâșiind-o.

Generalul Andrei, imperiul a salvat de la persana pieire,
Iar imperiul i-a mulțumit masacrându-l,
Precum și pe salvatoarele oști.

Andrei înaintea lui Dumnezeu genunchii și-a plecat,
La fel și-ale lui două mii de suflete viteze;

El bine oștirea și-a-mbărbătat, prietenilor lui zicând:
„Iată ceasul bine primit, iată ziua mântuirii,
Iată plecarea noastră din astă viață trecătoare.
Cu smerenie sufletele noastre înaintea Domnului
Să le îngenunchiem.
Să-I mulțumim Domnului cu duh fierbinte
Pentru bunătățile Sale, Să-I mulțumit Lui
pentru că ne-a învrednicit
De paharul sfânt al muceniciei.
Domnului să-I mulțumim dintr-a inimii căldură,
Și pe călău să nu-l urâm”.

Așa grăit-a comandantul Andrei,
Iar miile de viteji înaintea Domnului
Genunchii și-au plecat, cu bucurie.

Din inimile lor rugăciunea sfântă,
Dreaptă ca tămâia, văzduhul a înmiresmat.

Călăii săbiile au lucit înaintea oștirilor de îngeri:
Cerurile atunci larg s-au deschis,
Și pe ale Raiului porți triumfal au pășit
Andrei Stratilat împreună cu miile lui de suflete viteze:
Aceștia pe dușmani i-au biruit,
Cu-al lor sânge aducând lui Hristos biruință.